)
Articol de Cătălin Striblea - Publicat joi, 30 decembrie 2021 10:10 / Actualizat joi, 30 decembrie 2021 11:00
Într-o luare de poziție unică, președintele clubului de Liga 2, FK Csikszereda, domnul Zoltan Szondy, ne-a anunțat obținerea autonomiei fotbalistice a Ținutului Secuiesc.
Întrebat de ce nu are și un site în română la clubul pe care-l conduce, domnul Szondy ne-a îndemnat, într-un interviu GSP, să vorbim și noi maghiara la emisiunile de fotbal. Cum s-ar spune, domnia sa înțelege românește, dar nu pricepe decât ungurește.
Și nici nu mă miră. Pentru că el și clubul pe care-l conduce nu au nevoie de limba română. Csikszereda este o structură privată care funcționează într-o comunitate predominant maghiară.
De asemenea, unul dintre principalii săi finanțatori este guvernul de la Budapesta. Întreaga suflare a zonei, fie administrativă, culturală, sportivă sau chiar agricolă este orientată către Budapesta. Presa urmărită este cea în limba maghiară, fie locală, fie de la Budapesta. Majoritatea societății din Miercurea Ciuc trăiește cu capul în bula maghiară. De ce să aibă nevoie de limba română?
Piața și, mai nou, bulele informaționale reglează relația noastră cu exteriorul.
Să vă mai dau un exemplu care o să vă supere și mai tare. Echipa de fotbal FC Romania din liga a 8-a engleză, cu care ne-am mândrit la tv că este alcătuită doar dintre ai noștri și că are tricolorul afișat mereu, nu are un site în română. Da, FC Romania este englezească în toată măduva prezentării sale. Și nici nu are nevoie de un site în română. Ce să facă cu el? O să-l citească cineva de la București?
La fel și cu echipa domnul Szondy. Ce să facă cu limba română? Are un raport cu Bucureștiul, cu restul României, cu cetățenii săi de altă etnie decât cea maghiară? Faptul că nu vorbesc și cu noi arată, mai degrabă, un eșec al nostru. Nu știm să câștigăm mințile, inimile sau respectul acestor oameni.
Budapesta o face mult mai bine și noi suntem nepăsători la asta de ceva vreme. Când mai vorbim despre autonomia Ținutului Secuiesc, în mințile locuitorilor de acolo, ea este obținută deja.
Dar aceasta-i partea noastră de vină. Acum să vorbim și despre responsabilitate, domnule președinte Szondy. Despre trai în comun, bani și cooperare.
În ciuda lucrurilor de mai sus, eu cred că trebuie să vorbiți și cu mine sau alți iubitori ai fotbalului care nu pricep maghiară. Și să o faceți în română. De ce?
Drepturile de televiziune pe care le primiți sunt plătite și din banii mei, ca abonat al unor rețele de cablu. De bănuții aceștia aș vrea să știu cum gândiți și ce faceți.
Banii publici pe care primăria Miercurea Ciuc și Uniunea Europeană vi-i acordă sunt bani munciți și de români. Cred că au dreptul să știe ce faceți cu ei.
Dar este ceva mai important. Pentru că trăim laolaltă, avem probleme comune și numai împreună putem să le găsim soluții. Separat, niciodată. Eu cred că sunt mai multe lucrurile care ne leagă decât cele care ne despart.
De exemplu, consultând publicațiile de limbă maghiară, am aflat, cu o traducere proastă în engleză, că sunteți preocupat de vaccinarea tinerilor jucători. Și că, foarte interesant, echipa dumneavoastră U17 nu mai are aceeași valoare ca în trecut din cauză că înăuntrul ei se duce un război pro și contra vaccinare.
Este una dintre cele mai importante declarații pe care le-am auzit de la un conducător de fotbal din România. O declarație asumată, clară, cu explicații despre consecințe. Aș vrea să știu mai multe despre cum gândiți aici. Poate putem face ceva împreună. Construiți punți!
Apropo de asta. Această echipă de U17 este plină de jucători români. Cred că și părinților lor le-ar plăcea să afle mai multe despre clubul dvs. Apropo, în ce limbă vă înțelegeți cu acești copii?
De altfel, dacă este un argument puternic în favoarea limbii române, academia dvs este acesta. Îmi dau seama că este un mediu de lucru corect. Nu vreți ca din ce în ce mai mulți copii din România să vi se alăture? Ar fi măcar o afacere bună.
De ani buni, majoritatea cetățenilor români și statul nostru și-au asumat protejarea și respectarea drepturilor etniei maghiare, la milimetru. Cred că România este exemplară din acest punct de vedere. Am creat școli și facultăți de limbă maghiară, avem administrație în limba maghiară, plăcuțe bilingve.
Suntem onești, prietenoși și vă considerăm ai noștri. Conaționali corecți și de treabă. Merităm același tratament când suntem minoritari? Și un singur suporter român de ați avea, eu sper că da.
Și aș mai spune ceva aici. Barcelona este un club catalan, dar vorbește lumii și în spaniolă, engleză sau chineză. Sheriff Tiraspol, clubul care există numai pentru un oligarh, le vorbește și moldovenilor, în română. Deși în ambele cazuri am asistat la violențe sau război, chiar. Dar fotbalul este făcut să ne unească să ne bucure. Pentru că niciodată nu driblăm în română sau maghiară, domnule Szondy. Așa că vă îndemn: priviți și către noi! Eu sunt sigur că pricepeți ce vreau să spun.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
