)
Articol de Dan Udrea - Publicat luni, 11 octombrie 2021 15:07 / Actualizat luni, 11 octombrie 2021 15:27
Selecționerul a picat o lecție pe care e obligatoriu să o stăpânești dacă vrei să fii antrenor mare: cea a comunicării. Și-a umilit propriul jucător, pe Andrei Ivan, doar din dorința de a dovedi prin orice mijloace că el, ca tehnician, trebuie crezut că nu a greșit în abordarea fazei de la golul 2 din meciul cu Germania.
„Adu-l pe Ivan acum, aici!”. Rădoi îi dă ordin ofițerului de presă al echipei naționale în timp ce se strâmbă în fața unei întrebări de bun-simț venite din partea lui Marius Mărgărit și anume despre sarcinile pe care Ivan le-a primit sau nu la faza din care Germania a marcat prin Muller.
Lui Rădoi i-a mirosit urât întrebarea. Priviți grimasa pe care o face, ca atunci când treci pe lângă un tomberon care a dat pe afară! E problema lui Rădoi însă dacă nu-i plac anumite întrebări, îl asigur că le va primi și de aici înainte, atât timp cât va mai fi selecționer.
Și ce decide să facă Rădoi? Ceva realmente incredibil. Trimite să fie adus Andrei Ivan, pentru a-l pune să zică singur că el e vinovat. Un fel de: „Dacă eu n-am credibilitate suficientă în fața voastră, atunci vă demonstrez și altfel că am dreptate!”. Acest „altfel” înseamnă însă umilirea sau măcar punerea unui fotbalist într-o situație stânjenitoare.
Ivan a intrat debusolat în sală, luat efectiv pe nepregătite, părea un copil scos la tablă, care n-avea lecția învățată. Și a fost pus să recunoască. Da, asta l-a pus Rădoi să facă. Ba chiar, i-a sugerat și ce să spună.
La început, după ce Ivan s-a așezat lângă el, selecționerul a jucat și un teatru ieftin: „Andrei, vor să-ți pună niște întrebări”. Nu, întrebările erau pentru selecționer. Mai departe, același Mirel îi indică exact și subtil și ce să zică: „Dacă știai pe cine marchezi, dacă te-am certat la ședință, dacă...”.
Pus în fața faptului împlinit, Ivan și-a acceptat public rolul de victimă, dar în confuzia momentului a scăpat o afirmație interpretabilă: „Germania a venit cu 7 jucători în careul nostru și era unul liber”. Unul fiind Thomas Muller sau se referă la un alt fotbalist? Fiindcă, în acest caz, discuția îl incriminează direct pe Rădoi!
Ceea ce rămâne însă în urma acestui moment e totala lipsă de tact a selecționerului. Care a dorit să iasă el curat, chiar cu prețul sacrificării imaginii unuia dintre elevii săi. E ceva ce n-am mai văzut până acum la vreun alt antrenor cu pretenții. E adevărat, am mai văzut la Gheorghe Tadici. Îl cunoașteți, știți cine este. Știți ce stil are de a conduce o echipă, de a relaționa și de a comunica inclusiv cu elevele lui.
În decembrie 2013, după un meci pierdut de România în fața Poloniei, la Campionatul Mondial, Luciana Marin, care jucase prost, greșise mult, ratase enorm și a terminat jocul cu un procentaj slab, a fost special trimisă de Tadici la conferința de presă pentru a explica de ce a greșit atât de mult.
Cu o voce groasă și autoritară, Tadici o împingea efectiv în fața camerelor TV pe Luciana Marin, care începuse să plângă după finalul meciului, dar s-a supus, a apărut la conferință și i-a făcut pe plac antrenorului: „Din cauza mea s-a pierdut pentru că am ratat foarte mult şi nu ştiu, nu am cum să mă revanşez faţă de fete!”.
Din păcate pentru Rădoi, cele două situații seamănă mult. E „din păcate” fiindcă un astfel de mod de a conduce o echipă aparține de domeniul trecutului. Antrenori precum Tadici, Halagian, Florin Marin erau repere viabile într-o perioadă în care palma după ceafă, datul jos din autocar sau îngenuncherea jucătorilor după anumite greșeli făcea parte dintr-o cutumă păguboasă. Care azi e expirată!
Dacă Rădoi crede că a ieșit câștigător după momentele de duminică, din conferință, înseamnă că e pe un drum total greșit. Dacă Rădoi crede că rolul presei e de a susține jucătorii tineri ai echipei naționale, iarăși se păcălește grav.
Rolul presei nu e de a avea grijă de echipa națională și nici de a ajuta fotbaliștii pentru a progresa. Acesta e rolul lui și al celor din Federație, iar dacă nu știe să și-l asume și are nevoie să cheme jucătorii la conferință pentru a-i explica deciziile și pentru a-l face credibil, atunci rolul de selecționer se transformă într-o pălărie cam mare pentru el.
PS: Da, știu că în această seară jucăm cu Armenia, un meci aproape decisiv pentru accesul la baraj. Știu că atmosfera nu trebuie stricată înaintea unui astfel de joc vital, știu că patriotismul trebuie să ne domine, că echipa națională are nevoie de un climat propice. Bla-bla-bla-uri din-astea învechite pe care le vor rosti unii.
Dar mai știu că dacă Rădoi dorea liniște pentru Armenia, atunci trebuia să aibă capacitatea de a închide un subiect care nu-i crea niciun avantaj. N-a știut să-l oprească, ba chiar l-a prelungit și amplificat. Iar dacă selecționerul nu știe să-și ferească singur echipa de astfel de polemici și întâmplări și se comportă precum Tadici, față de care e mai tânăr cu aproape 30 de ani, atunci să-și asume și reacțiile negative care vor fi la adresa lui! Și să fie pregătit cu grimasele fiindcă va primi și de aici înainte întrebări care nu-i vor plăcea.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
