)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat vineri, 03 iunie 2022 15:15 / Actualizat vineri, 03 iunie 2022 20:58
Faptul că Lionel Messi a fost declarat MVP-ul finalei intercontinentale de miercuri seara le-a închis gura celor ce l-au socotit terminat și s-au grăbit să-i cânte prohodul. I-a cam obligat să-și retragă cuvintele.
Asta deoarece la aproape 35 de ani, pe care-i va împlini chiar în iunie, pe 24, argentinianul continuă să strălucească și să încânte. Să fie, sfidând vârsta și uzura, printre cei mai buni jucători din lume.
Detaliul că încă n-a convins pe deplin la PSG, totuși campioana Franței, constituie mai degrabă problema formației pariziene decât a lui Messi.
În Italia-Argentina, 0-3, pe Wembley, Messi a impresionat nu doar prin assist-urile de la golurile 1 și 3, ci și prin câteva acțiuni ce-au amintit de fotbalistul unic, impetuos și exuberant de-acum un deceniu.
Faza premergătoare deschiderii scorului, când Di Lorenzo n-a reușit să-l blocheze și să-l împiedice să-i așeze mingea pe gheată lui Lautaro Martinez, a oferit o mostră a clasei lui Messi. Totodată, a vigorii sale.
Cum Di Lorenzo e ditamai fundașul titular al lui Napoli și cu 21 de prezențe în Squadra Azzurra, îndrăznesc să scriu că Messi rămâne greu de ucis.
Într-un moment în care fotbaliștii trecuți de 32-33 de ani sunt prețuiți și curtați, Cr. Ronaldo, Lewandowski și, dintre coechipierii de azi ai lui Lionel, Otamendi (34) și Di Maria (34), Messi poate fi considerat liderul lor.
De remarcat la el, pe lângă tehnica de bijutier, plăcerea cu care joacă în națională. Dăruirea, implicarea. Detectabile și la ceilalți, luptători desăvârșiți, aceste calități au transformat Argentina lui Lionel Scaloni, ce coincidență de prenume!, într-o formație de anvergură, de-a dreptul invincibilă!
Neînvinsă în 32 de meciuri consecutive, ea a câștigat în vara lui 2021 campionatul sud-american interțări și e cotată cu șanse reale la titlul suprem ce se va decerna la sfârșitul anului în Qatar.
Ascensiunea reprezentativei albiceleste, care a surclasat o Italie ce nu-și regăsește cadența după ratarea calificării la CM, trebuie neapărat legată de serviciile lui Scaloni. N-a fost un fotbalist de top, un titlu în Spania cu La Coruna în 2000 și doar 7 selecții, dar nici n-a antrenat vreodată ca „principal” până când, în noiembrie 2018, federația din Buenos Aires i-a încredințat naționala părăsită de Sampaoli!
Judecând însă parcursul acesteia, chiar dacă pregătită de un debutant, traseu comparabil cu cel din epoca de glorie a lui Maradona, nu pare o exagerare aprecierea că Scaloni calcă pe urmele legendarilor Menotti și Bilardo, campioni mondiali în 1978, respectiv în 1986.
Iar noi, când îi reproșăm lui Edi Iordănescu, direct sau voalat, că a ajuns cam repede la timona „tricolorilor”, prea tânăr și fără experiența necesară unei asemenea răspunderi, să nu uităm că Edi e născut în același an cu Scaloni, în 1978!
Evident că nu-i pretinde nimeni lui Iordănescu jr. să obțină rezultatele managerului sud-american. Cum n-are jucătorii lui Scaloni, nu va avea nici succesele acestuia, să nu ne îmbătăm cu apă rece. Tocmai de aceea, ne-am mulțumi, ca obiectiv de etapă, intermediar, cu locul 1 în grupa de Liga Națiunilor. Nu va fi ușor, dar nici imposibil. E însă obligatoriu de încercat.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
