)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat miercuri, 15 noiembrie 2023 15:10 / Actualizat miercuri, 15 noiembrie 2023 15:24
Desfășurat la Sibiu deoarece pe arena "Francisc Neuman" se schimbă gazonul, meciul dintre UTA și Oțelul se anunța echilibrat. Ba chiar UTA, neînvinsă în Superligă de 8 etape, părea în pole-position în disputa cu un adversar specializat în scoruri egale. Căci Oțelul bifase nu mai puțin de 11 în 15 runde!
Pe teren însă, lucrurile n-au stat așa. Porniți ca din pușcă, gălățenii s-au desprins la 2-0 în minutul 5 și chiar, spre stupefacția fanilor "Bătrânei Doamne", la 4-0 în 54! Cum elevii lui Dorinel Munteanu s-au impus printr-un joc rapid, direct și eficace, dar au și încântat, lumea nu s-a sfiit să vorbească despre o lecție predată de aceștia în materie de fotbal modern.
Implicit, să-l laude pe Dorinel, supranumit "Neamțul" grație celor 10 ani petrecuți în Bundesliga. Unde a adunat peste 250 de prezențe în tricoul lui FC Koln și al lui Wolfsburg.
A rămas impresia unui Oțelul câștigător meritat, deși spre final, în minutele 86 și 90+4, UTA a reușit să reducă din handicap și întâlnirea s-a terminat 4-2.
Sportiv, însuși antrenorul "textiliștilor" a recunoscut superioritatea dunărenilor. "Am scăpat ușor! Țin să-l felicit pe Dorinel, au fost mult mai buni decât noi", a declarat Mircea Rednic. Iar cei care au urmărit confruntarea de luni seara i-au dat dreptate.
Pe lângă lecția din timpul meciului, "Neamțul" a mai oferit una și după fluierul final. În loc să sară în sus de bucurie că echipa sa a obținut al treilea succes stagional, ba și în deplasare, el nu s-a entuziasmat. Dimpotrivă: "Nu sunt mulțumit deloc! Sunt necăjit că am primit două goluri și voi discuta cu jucătorii. Nu ai voie să te relaxezi chiar dacă e 4-0!".
Mă opresc, nu mai întind pelteaua. Observ însă că într-un campionat mai degrabă nepretențios ca al nostru, obișnuit cu jumătățile de măsură, Dorinel Munteanu poate fi socotit excepția de la regulă. Aș îndrăzni să zic excepția fericită de la regulă.
Cu siguranță că și-a însușit această mentalitate din deceniul trăit în Germania. Dar nu știu cât mai contează cum, când și unde a învățat să gândească așa.
Dincolo de o explicație ori alta, e de remarcat, și de copiat, atitudinea lui de a nu fi niciodată mulțumit pe deplin. De a-și propune și a cere mereu mai mult, tot mai mult și mai mult. De a căuta întotdeauna să se întreacă pe sine însuși, să performeze.
Fără a patetiza, cred că dacă exemplul lui ar fi urmat și de alții, întreg fotbalul românesc ar căpăta o șansă în plus să devină competitiv. Cumva greșesc, fac teoria chibritului?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
