)
Articol de Radu Cosașu - Publicat vineri, 15 aprilie 2022 09:21 / Actualizat vineri, 15 aprilie 2022 09:21
Cum am devenit rezonabil după Atlético - City
„Ce noapte! Ce delir!”, exclama presa spaniolă după marțea „sferturilor" Real Benzema - Chelsea și victoria Villarrealului asupra Bayernului. Ce le-ar mai putea trece prin cap după miercurea celor 195 de minute de 0-0 dintre Atletico și City, cu un final oribil, nedemn de clasa celor două?
Stelea, admiratorul lui De Bruyne
Încerc să mă stăpânesc. Să nu mă dau în spectacol moralizator, cu adjective indignate și nerespectuoase. Mai ales că toată lumea din studioul Digi începuse analiza cu un respect clar atât pentru Guardiola, cât și pentru Simeone și tactica lui. Se prevedea că se va juca închis și dur. M-am ales cu o caracterizare a lui De Bruyne formulată admirativ de Stelea: „Pasează formidabil de la 80 de metri.... Sau mai bine 60 de metri...”. Ținea la această corectură.
O grămadă oribilă
Numai că la agresivitatea de pe teren, Guardiola a fost silit să-i scoată pe De Bruyne și, apoi, pe Bernardo Silva. Ca tot meciul, spre final, să degenereze în banalitate și brutalitate, culminând, în ultimele 10 minute, când a căzut, cu urlet, Foden-ul lui Pep. Savici și Felipe, aproape toată echipa lui Simeone, au sărit la bătaie, convinși că englezul trage de timp.
A urmat o grămadă oribilă - nu pot scăpa de acest adjectiv - care a lucrat în pumni și palme, domnul arbitru (bine că n-a fost român!) eliminându-l pe vehementul Felipe, care nu voia să plece de pe teren, Simeone pe tușă înveninând lucrurile și oamenii la maximum.
Fără scrupule
M-a împuns un dezgust: să nu egaleze Madridul, să nu facă la general 1-1 și să intrăm în prelungirile celor 30 de minute și poate la penaltyuri. La nervii de pe teren ar fi fost o curată debandadă. Exageram? S-a prelungit meciul cu 9 minute în care, ca niște apucați ce erau, spaniolii au ratat vreo 2 imense.
Englezii lui Pep, ca toți englezii, au știut să suporte presiunea, să nu descurajeze, să stea tari pe picioare. Au rezistat, cum le stă bine, fără scrupule, dar și fără eșec, ceea ce amână orice scandal. De altfel, nici în studioul Digi nimeni nu s-a arătat scandalizat de furia finalului, redându-mi și mie o oarecare rezonabilitate care se ferește de exagerări.
Poate că n-a fost nimic oribil, ci mai degrabă o modernă și obișnuită mânie a unor mahalagii de-ai lui Simeone.
Simpatica Villarreal
Dacă am rămas cu ceva din noaptea asta este sporul de simpatie pentru Villarreal, care alături de Chelsea îmi apare ca echipa cea mai simpatică a „sferturilor”, dacă adjectivul e potrivit. Țineam demult la ea, de când o introdusese în cultura noastră fotbalistică Gică Craioveanu.
Nu am insistat fiindcă mi s-a atras atenția să nu mai popularizez fotbaliștii la ale căror opinii țin. Fiindcă ar crea invidii. Eu nu știu ce înseamnă invidia. Dar la Craioveanu, la opiniile lui, țin, chiar dacă Villarrealul său a eliminat favorita mea, Bayern.
Și oricum, Villarrealul mi-a lăsat un nume complicat Chukwueze, cel care intrat în min. 85 a marcat în min. 88 golul calificării, la 1-1. În privința lui Chelsea, îmi însușesc - neștiind ce-i invidia -, observația lui Tuchel și a lui Radu Paraschivescu, identic formulată: „Chelsea a avut ghinion”. Țin la tot ce e competență.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
