Frica de Hagi

Omul numărul unu al FRF pe zona tehnică ne anunță cu nonșalanță că „nu e nevoie de proiecte la națională” și că „următorul antrenor nu va avea un obiectiv extraordinar în Liga Naționilor”. Noaptea minții!

Nu ne interesează proiectele

Care e opinia ta?

Lasă-ne un comentariu după ce citești acest articol.

Fii parte din comunitatea noastră ca să poți posta comentarii și să accesezi multe alte beneficii.

Intră în cont ca să poți comenta Continuă fără cont

Cum Răzvan Burleanu se joacă „de-a v-ați ascunselea” cu românii de câteva zile, responsabilitatea de a vorbi în numele FRF a căzut pe umerii lui Mihai Stoichiță. 

Întotdeauna am admirat abilitatea directorului tehnic al Federației de a ieși din cele mai complicate și penibile situații. Într-o perioadă în care toți antrenorii angajați de Gigi Becali ofereau explicații care de care mai jenante când erau întrebați de imixtiunea patronului în jobul lor, Stoichiță recunoștea, fără ezitare, preluarea indicațiilor și ne întreba dacă nu cumva și noi dialogăm cu patronii la locul de muncă. 

Ba mai punea și mâna pe câte un telefon în văzul lumii în timpul ditamai derby-ului Rapid – Steaua din Giulești, pentru a-și compara ideile tactice cu cele ale lui Becali.

Presat de absența rezultatelor dar și de discursul prin care Hagi cerea Federației un proiect tehnic, Stoichiță ne-a oferit o mostră din ceea ce ne-ar putea rezerva viitorul, într-un interviu din playsport:

„E clar un singur lucru: echipa națională nu e un loc pentru proiecte pe zece ani. Cine are răbdare să te aștepte zece ani? Dacă cerem rezultate imediate, ce sens are să vorbim despre proiecte? 

E adevărat că Gică și-a făcut un proiect foarte frumos, care ține o Academie, unde lucrezi zi de zi. La națională vii de trei ori anul viitor: în martie, în iunie și prin toamnă. Ce proiect să faci?”

Este clar din acest discurs că Mihai Stoichiță nu a înțeles mare lucru din rezultatele bune al naționalei U21. Tineretul a prins două turnee finale de Campionat European tocmai ca urmare a unor proiecte suprapuse: Academia Hagi, regula U21 și „dotarea” respectivei reprezentative cu un staff tehnic, suport psihologic și program de meciuri fără precedent la acest nivel. 

Toate acestea s-au pus în practică înaintea venirii lui Stoichiță în Federație. FRF a venit cu ideea nepopulară de a impune pe fiecare palier al fotbalului românesc introducerea de jucători tineri, iar când Isăilă, Rădoi ori Mutu au făcut selecțiile la U21, s-au trezit cu fotbaliști cu meciuri în picioare, capabili să se lupte de la egal la egal cu adversari având un pedigree mult superior. 

Conjugarea regulii U21 cu felul atent în care și-a crescut Hagi copiii în academie au produs calificările de la Europene, plus cea istorică la Jocurile Olimpice.

Ceea ce bulversează însă este respingerea ideii de proiect înainte de a încerca măcar să afli de la Hagi cum vede viitorul naționalei și al fotbalului românesc. 

Înțeleg că înlănțuirea necalificărilor a adus Federația în situația de a vrea rezultate imediate, dar înainte de a da cu flit ideii de premeditare a succesului, oare nu ar fi fost mai bine să pui mâna pe telefon și să îl întrebi pe Hagi: „Băi Gică, ai înnebunit? Cum sa te punem la națională și să le spunem românilor că vor avea rezultate peste zece ani?” 

Poate ai fi avut surpriza să afli că Regele nu are de gând să sacrifice generația fiului său Ianis, ci mai degrabă să se asigure că după ea, vor mai urma și altele competitive.

Nu ne interesează Liga Națiunilor?!

Vad un contract în care vor fi prinse două competiții. Liga Națiunilor, în care probabil nu va avea un obiectiv extraordinar, pentru că principalul obiectiv este calificarea la Europene. Deci un interval de timp în care un antrenor are timp să-și cristalizeze ideile și să le pună în aplicare.

- Mihai Stoichiță, director tehnic FRF

Citești și te crucești! Să fi uitat oare că România s-a apropiat cel mai mult de un turneu final în ultimii ani datorită Ligii Națiunilor? În preliminarii am fost praf și cu Daum și cu Contra și cu Rădoi, dar locul doi obținut de Contra în grupa de Liga Națiunilor din 2018, ne-a oferit o a doua șansă, una nesperată, căreia i-am dat cu piciorul la Reykjavik împotriva Islandei. 

Cum să nu te intereseze competiția din care este cel mai ușor de ajuns la baraj? Cum să anunți public că meciurile din Liga Națiunilor sunt doar niște prilejuri de a experimenta ale viitorului selecționer? 

Și nu se bat cap în cap cele două declarații? Pe de o parte anunți că la națională nu e loc de proiecte, că vrei rezultate imediate, iar în fraza următoare exprimi un mare „je m’en fiche” la adresa primei competiții oficiale a României din 2022.

Nu știu cine vine la națională, că o fi Hagi, că o fi Petrescu sau Edi Iordănescu, dar știu că Mihai Stoichiță pare un om care și-a pierdut busola și care este speriat de perspectiva colaborării cu un antrenor cu anvergură, care l-ar face să pară mic de tot.