Dragoş Agache a preluat ştafeta de la Răzvan Florea

Articol de Ionuţ Coman - Publicat miercuri, 18 august 2010 00:00

Medaliat cu argint la Europenele de la Budapesta, Dragoş Agache a preluat de la Răzvan Florea postura de lider al lotului masculin de înot al României

Retras din activitatea competiţională în urmă cu câteva luni, la capătul unei cariere impresionante, care a culminat cu medalia de bronz cucerită la Jocurile Olimpice de la Atena, Răzvan Florea are un urmaş. Tot constănţean, tot de la clubul Farul şi pregătit tot de antrenoarea Gina Handrea. La 26 de ani, Dragoş Agache a devenit noul lider al lotului masculin de înot al României şi una dintre speranţele tricolore în vederea Jocurilor Olimpice de la Londra, din 2012. Departe de tensiunea concursurilor, cei doi au pozat pe malul mării, în Portul Tomis, şi au povestit despre parcursul lor către medalii.

Colegi de cameră
Se cunosc de aproape 15 ani, pornind spre marea performanţă din bazinul de la Palatul Copiilor din Constanţa. "Vreo cinci ani am fost chiar colegi de grupă, aşa că avem nenumărate cantonamente la activ. Am stat mai mereu în aceeaşi cameră, pînă cînd Dragoş a plecat din ţară. Cînd a revenit, în urmă cu doi ani, am început să ne pregătim împreună. Dragoş s-a apucat serios de antrenamente şi a înotat din ce în ce mai bine. De altfel, a fost singurul cu recorduri naţionale, chiar dacă s-au scos costumele speciale. Era liderul lotului încă de anul trecut, dar nimeni nu a vrut să-l susţină", povesteşte Răzvan. "Dacă nu ar fi fost Răzvan, sigur aş fi renunţat la înot. Este îngrozitor să te antrenezi singur, iar randamentul îşi scade considerabil", adaugă Dragoş.

Mîndrie la pătrat
Argintul de la Budapesta i-a bucurat enorm atît pe Dragoş, cît şi pe Răzvan, ultimul aflat în faţa televizorului. "În ultimii doi ani am stat mult în bazin amîndoi. Cred că toţi ar trebui să fie mîndri pentru performanţa lui Dragoş şi ar trebui să fie un exemplu pentru toţi copiii", spune medaliatul cu bronz de la Atena.

"Sînt mulţumit de ceea ce am realizat, dar nu aveam nimic de demonstrat. Am făcut totul pentru mine. Mi-aş dori să ajung la rezultatele lui Răzvan pe plan internaţional, dar nu am făcut pînă acum nici măcar zece la sută. El a fost mereu în finală, la fiecare competiţie majoră, eu doar am luat o medalie. Oricum, nu mi-am stabilit un criteriu, să fiu mai bun sau mai slab decît Răzvan, dar, dacă aş ajunge la aceleaşi performanţe, ar fi extraordinar", mărturiseşte Dragoş.

Vacanţă pe apă
Înarmaţi cu bună dispoziţie, cei doi îşi fac deja planul pentru o vacanţă comună. Tot pe apă. "Abia aştept să fac o baie în mare. Am auzit că este destul de caldă, dar nu am avut timp de bălăceală", spune Dragoş, în timp ce testează apa cu piciorul: "Mi-am promis că-mi voi acorda cel puţin două săptămîni fără antrenamente. Dar nu voi sta departe de apă. Datorită lui Răzvan, mare pasionat de sporturi nautice, îmi place şi mie să mă plimb cu şalupa şi să fac schi nautic. Voi merge şi la Campionatele Naţionale pentru salvamari, unde echipa mea a cîştigat anul trecut", explică vicecampionul european, care-şi propune să-şi încarce bateriile înaintea asaltului Jocurilor Olimpice de la Londra. Este şansa lui de a călca pe urmele lui Răzvan şi de a deveni al doilea medaliat olimpic din istoria înotului masculin românesc.

Alţii despre Dragoş

"Este un rezultat deosebit, o poartă către lotul olimpic şi către Londra. Dragoş a făcut o chestie care mi-a plăcut foarte mult. A venit într-o zi, mi-a spus că s-a hotărît şi că lasă totul deoparte pentru înot. S-a ţinut de cuvânt"
Ilie Floroiu, director general CS Farul

"Dragoş este un băiat tenace, modest, cu mare putere de concentrare, care a ştiut clar ce vrea să facă. A renunţat la viaţa socială pentru a face performanţă, ceea ce înseamnă enorm pentru un sportiv. Este foarte vesel şi are darul de a împrăştia tensiunea înaintea concursurilor, chiar dacă şi el are emoţii. Cred că e de cursă lungă şi a preluat ştafeta de la Răzvan"
Gina Handrea, antrenoare

Răzvan Florea

Născut: 29 septembrie 1980
Stil: spate
Palmares internaţional: bronz la Jocurile Olimpice de la Atena din 2004, argint la CE 2004 de la Madrid, bronz la CE 2006 de la Budapesta, bronz la CE 2006 de la Helsinki (în bazin scurt), bronz la CE 2008 de la Eindhoven - toate în proba de 200 metri spate

Dragoş Agache

Născut: 8 martie 1984
Stil: bras
Palmares internaţional: bronz la CE 2010 de la Budapesta în proba de 50 metri bras

Dragoş Agache a făcut parte din lotul României la Campionatul European din 2006 şi din cel deplasat la Campionatul Mondial din 2009, dar s-a oprit de fiecare dată în seriile probelor de bras

"Nu am nimic de pierdut"

Vicecampionul european Dragoş Agache şi-a clădit drumul spre elită pe încrederea în propriile forţe

- Dragoş, a fost o medalie-surpriză?
- Nu, a fost pentru prima oară cînd am luat startul la o astfel de competiţie convins că pot lua o medalie. A contat mult faptul că nu am mai fost stresat. Înainte, a existat tot timpul presiunea unei condiţionări. Dacă nu cîştigam, nu mergeam în nu ştiu ce cantonament sau nu prindeam lotul. Trebuia să demonstrez mereu cîte ceva, iar acest lucru m-a uzat psihic. De această dată, am fost extrem de relaxat. Ştiam că, dacă merg bine, am de cîştigat. În caz contrar, nu am nimic de pierdut, mai ales dacă simt că am dat tot ce puteam.

- Nu ai primit nici un sprijin din partea federaţiei. De ce?
- Sincer, nu înţeleg. În toamnă, cînd eram al treilea sportiv ca performanţe din întreg lotul masculin, nici nu am fost chemat la vizita medicală. Am făcut analizele abia prin luna mai, dar nici acum nu am primit rezultatele. Sper ca lucrurile să se schimbe după medalia de la Budapesta şi să mi se acorde condiţii mai bune. Nu cer să fiu ţinut în puf, dar măcar să nu mi se mai bage beţe în roate. Am făcut abstracţie de tot ce mi s-a întîmplat şi mi-am spus că dacă fac baremul, trebuie să merg la Europene, iar dacă iau o medalie trebuie să mi se acorde condiţii mai bune, şi am reuşit aşa.

- Ai primit vreun semnal de la federaţie?
- M-a sunat secretarul general, Ştefan Iamandi, şi am stabilit o întîlnire pentru săptămîna viitoare. Vom avea o discuţie şi sper ca toată lumea să fie mulţumită. Poate că nu mi s-a acordat încredere şi pentru că nu confirmasem.

"O bătaie de joc"

- Ce spui de prima oferită de statul român pentru cîştigarea medaliei, în jur de 700 de euro?
- O bătaie de joc. După ce că se înjumătăţeşte pentru că nu este probă olimpică, se mai taie un sfert pentru că sînt vremuri grele. Nu înţeleg ce mare economie se face. Cîţi performeri are România? Ca să facem o comparţie, pentru un record stabilit la concursurile Mare Nostrum primeşti 600 de euro. Astfel, este mai rentabil să mergi la Grand Prix-uri decît la Europene sau Mondiale. Cred că este o sumă extraordinar de mică primită pentru performanţa de a fi al doilea în Europa la orice probă, din orice sport. Trebuie să se înţeleagă că o medalie este rezultatul unei pregătiri timp de mai mulţi ani. De aceea, mulţi renunţă la sport şi se orientează către meserii mai bănoase.

- La Constanţa, bazinul a fost refăcut recent. Ce condiţii oferă?
- La Constanţa se întîmplă ceva ciudat. Chiar dacă bazinul a fost renovat în urmă cu doi ani, apa nu este tratată cum trebuie, motiv pentru care nu este curată. Gresia alunecă îngrozitor, iar bloc-starturile se mişcă. Cred că sîntem prea săraci să facem lucruri de proastă calitate. În plus, am fost forţat să mă antrenez de multe ori alături de cei care fac iniţiere. De exemplu, în cursul vacanţei şcolare, antrenoarea Veronica Macovei m-a anunţat că, dacă vreau să mă pregătesc, pot să o fac doar de la ora 11:00. Motivul? Era vacanţă şi nu voia să se trezească devreme, astfel că a mutat antrenamentele grupei sale la ora 9:00, fără să întrebe pe nimeni. Partea bună este că încă mai vin copii la înot.

- Este diferenţa mare faţă de cele de la Universitatea din Iowa, unde te-ai pregătit timp de cinci ani?
- De la cer la pămînt. Bazinul facultăţii fusese construit în 1937, dar arată extraordinar, iar apa era perfectă. În plus, se asigurau toate condiţiile pentru performanţă, de la sala de forţă la controale medicale. Pentru orice student este o mîndrie să faci parte din echipa universităţii, dar există şi reversul medaliei. Eşti apreciat pentru ceea ce faci. La noi, mai mult îşi bat joc de noi.

A vrut la JO 2008

- Ţi-ai schimbat viaţa perioada petrecută în SUA?
- Recomand oricărui sportiv, indiferent de sport, să încerce să plece cu o bursă la universităţile din SUA. Nu-i nevoie să stai cei patru ani, dar este o experienţă senzaţională. În cazul înotului, poţi să schimbi bazinul şi să te pregăteşti alături de o întreagă echipă. Din acest motiv, sînt mari nume din înotul mondial care se întorc să facă antrenamente la universităţile unde au absolvit. Eu nu am ştiut cum merg lucrurile şi am ales Iowa, care nu se numără printre universităţile cu o echipă puternică de înot. Dacă aş pleca acum, aş alege altă universitate.

- De ce ai decis să revii în ţară?
- Am terminat facultatea cu specializare în Management Information Systems. Dacă aş fi rămas acolo, probabil că m-aş fi angajat şi îmi luam adio de la înot. Sînt convins că, dacă aş fi rămas în SUA, aş fi dus-o mai bine financiar. M-am întors în ţară cu gîndul să prind un loc la Jocurile Olimpice de la Beijing. Din mai multe motive nu am reuşit. Poate a contat faptul că Răzvan era plecat, poate că mi-a lipsit motivaţia. Apoi, am început să lucrez cu o grupă de copii, la iniţiere, ceea ce-mi place foarte mult, şi să mă antrenez împreună cu Răzvan.

- Ce urmează?
- Îmi doresc să am condiţii bune de pregătire şi să-mi găsesc o echipă alături de care să mă pregătesc. Singur, este incredibil de greu. Apoi, începe drumul către Jocurile Olimpice de la Londra. Sînt liniştit, chiar dacă am terminat doar pe locul 11 la 100 de metri bras la Budapesta. Ştiu că am pierdut cîteva zecimi la start şi pot recupera dacă mă voi antrena în condiţii normale.

Medaliat cu argint la Europenele de la Budapesta, Dragoş Agache a preluat de la Răzvan Florea postura de lider al lotului masculin de înot al României

Retras din activitatea competiţională în urmă cu câteva luni, la capătul unei cariere impresionante, care a culminat cu medalia de bronz cucerită la Jocurile Olimpice de la Atena, Răzvan Florea are un urmaş. Tot constănţean, tot de la clubul Farul şi pregătit tot de antrenoarea Gina Handrea. La 26 de ani, Dragoş Agache a devenit noul lider al lotului masculin de înot al României şi una dintre speranţele tricolore în vederea Jocurilor Olimpice de la Londra, din 2012. Departe de tensiunea concursurilor, cei doi au pozat pe malul mării, în Portul Tomis, şi au povestit despre parcursul lor către medalii.

Colegi de cameră
Se cunosc de aproape 15 ani, pornind spre marea performanţă din bazinul de la Palatul Copiilor din Constanţa. "Vreo cinci ani am fost chiar colegi de grupă, aşa că avem nenumărate cantonamente la activ. Am stat mai mereu în aceeaşi cameră, pînă cînd Dragoş a plecat din ţară. Cînd a revenit, în urmă cu doi ani, am început să ne pregătim împreună. Dragoş s-a apucat serios de antrenamente şi a înotat din ce în ce mai bine. De altfel, a fost singurul cu recorduri naţionale, chiar dacă s-au scos costumele speciale. Era liderul lotului încă de anul trecut, dar nimeni nu a vrut să-l susţină", povesteşte Răzvan. "Dacă nu ar fi fost Răzvan, sigur aş fi renunţat la înot. Este îngrozitor să te antrenezi singur, iar randamentul îşi scade considerabil", adaugă Dragoş.

Mîndrie la pătrat
Argintul de la Budapesta i-a bucurat enorm atît pe Dragoş, cît şi pe Răzvan, ultimul aflat în faţa televizorului. "În ultimii doi ani am stat mult în bazin amîndoi. Cred că toţi ar trebui să fie mîndri pentru performanţa lui Dragoş şi ar trebui să fie un exemplu pentru toţi copiii", spune medaliatul cu bronz de la Atena.

"Sînt mulţumit de ceea ce am realizat, dar nu aveam nimic de demonstrat. Am făcut totul pentru mine. Mi-aş dori să ajung la rezultatele lui Răzvan pe plan internaţional, dar nu am făcut pînă acum nici măcar zece la sută. El a fost mereu în finală, la fiecare competiţie majoră, eu doar am luat o medalie. Oricum, nu mi-am stabilit un criteriu, să fiu mai bun sau mai slab decît Răzvan, dar, dacă aş ajunge la aceleaşi performanţe, ar fi extraordinar", mărturiseşte Dragoş.

Vacanţă pe apă
Înarmaţi cu bună dispoziţie, cei doi îşi fac deja planul pentru o vacanţă comună. Tot pe apă. "Abia aştept să fac o baie în mare. Am auzit că este destul de caldă, dar nu am avut timp de bălăceală", spune Dragoş, în timp ce testează apa cu piciorul: "Mi-am promis că-mi voi acorda cel puţin două săptămîni fără antrenamente. Dar nu voi sta departe de apă. Datorită lui Răzvan, mare pasionat de sporturi nautice, îmi place şi mie să mă plimb cu şalupa şi să fac schi nautic. Voi merge şi la Campionatele Naţionale pentru salvamari, unde echipa mea a cîştigat anul trecut", explică vicecampionul european, care-şi propune să-şi încarce bateriile înaintea asaltului Jocurilor Olimpice de la Londra. Este şansa lui de a călca pe urmele lui Răzvan şi de a deveni al doilea medaliat olimpic din istoria înotului masculin românesc.

Alţii despre Dragoş

"Este un rezultat deosebit, o poartă către lotul olimpic şi către Londra. Dragoş a făcut o chestie care mi-a plăcut foarte mult. A venit într-o zi, mi-a spus că s-a hotărît şi că lasă totul deoparte pentru înot. S-a ţinut de cuvânt"
Ilie Floroiu, director general CS Farul

"Dragoş este un băiat tenace, modest, cu mare putere de concentrare, care a ştiut clar ce vrea să facă. A renunţat la viaţa socială pentru a face performanţă, ceea ce înseamnă enorm pentru un sportiv. Este foarte vesel şi are darul de a împrăştia tensiunea înaintea concursurilor, chiar dacă şi el are emoţii. Cred că e de cursă lungă şi a preluat ştafeta de la Răzvan"
Gina Handrea, antrenoare

Răzvan Florea

Născut: 29 septembrie 1980
Stil: spate
Palmares internaţional: bronz la Jocurile Olimpice de la Atena din 2004, argint la CE 2004 de la Madrid, bronz la CE 2006 de la Budapesta, bronz la CE 2006 de la Helsinki (în bazin scurt), bronz la CE 2008 de la Eindhoven - toate în proba de 200 metri spate

Dragoş Agache

Născut: 8 martie 1984
Stil: bras
Palmares internaţional: bronz la CE 2010 de la Budapesta în proba de 50 metri bras

Dragoş Agache a făcut parte din lotul României la Campionatul European din 2006 şi din cel deplasat la Campionatul Mondial din 2009, dar s-a oprit de fiecare dată în seriile probelor de bras

"Nu am nimic de pierdut"

Vicecampionul european Dragoş Agache şi-a clădit drumul spre elită pe încrederea în propriile forţe

- Dragoş, a fost o medalie-surpriză?
- Nu, a fost pentru prima oară cînd am luat startul la o astfel de competiţie convins că pot lua o medalie. A contat mult faptul că nu am mai fost stresat. Înainte, a existat tot timpul presiunea unei condiţionări. Dacă nu cîştigam, nu mergeam în nu ştiu ce cantonament sau nu prindeam lotul. Trebuia să demonstrez mereu cîte ceva, iar acest lucru m-a uzat psihic. De această dată, am fost extrem de relaxat. Ştiam că, dacă merg bine, am de cîştigat. În caz contrar, nu am nimic de pierdut, mai ales dacă simt că am dat tot ce puteam.

- Nu ai primit nici un sprijin din partea federaţiei. De ce?
- Sincer, nu înţeleg. În toamnă, cînd eram al treilea sportiv ca performanţe din întreg lotul masculin, nici nu am fost chemat la vizita medicală. Am făcut analizele abia prin luna mai, dar nici acum nu am primit rezultatele. Sper ca lucrurile să se schimbe după medalia de la Budapesta şi să mi se acorde condiţii mai bune. Nu cer să fiu ţinut în puf, dar măcar să nu mi se mai bage beţe în roate. Am făcut abstracţie de tot ce mi s-a întîmplat şi mi-am spus că dacă fac baremul, trebuie să merg la Europene, iar dacă iau o medalie trebuie să mi se acorde condiţii mai bune, şi am reuşit aşa.

- Ai primit vreun semnal de la federaţie?
- M-a sunat secretarul general, Ştefan Iamandi, şi am stabilit o întîlnire pentru săptămîna viitoare. Vom avea o discuţie şi sper ca toată lumea să fie mulţumită. Poate că nu mi s-a acordat încredere şi pentru că nu confirmasem.

"O bătaie de joc"

- Ce spui de prima oferită de statul român pentru cîştigarea medaliei, în jur de 700 de euro?
- O bătaie de joc. După ce că se înjumătăţeşte pentru că nu este probă olimpică, se mai taie un sfert pentru că sînt vremuri grele. Nu înţeleg ce mare economie se face. Cîţi performeri are România? Ca să facem o comparţie, pentru un record stabilit la concursurile Mare Nostrum primeşti 600 de euro. Astfel, este mai rentabil să mergi la Grand Prix-uri decît la Europene sau Mondiale. Cred că este o sumă extraordinar de mică primită pentru performanţa de a fi al doilea în Europa la orice probă, din orice sport. Trebuie să se înţeleagă că o medalie este rezultatul unei pregătiri timp de mai mulţi ani. De aceea, mulţi renunţă la sport şi se orientează către meserii mai bănoase.

- La Constanţa, bazinul a fost refăcut recent. Ce condiţii oferă?
- La Constanţa se întîmplă ceva ciudat. Chiar dacă bazinul a fost renovat în urmă cu doi ani, apa nu este tratată cum trebuie, motiv pentru care nu este curată. Gresia alunecă îngrozitor, iar bloc-starturile se mişcă. Cred că sîntem prea săraci să facem lucruri de proastă calitate. În plus, am fost forţat să mă antrenez de multe ori alături de cei care fac iniţiere. De exemplu, în cursul vacanţei şcolare, antrenoarea Veronica Macovei m-a anunţat că, dacă vreau să mă pregătesc, pot să o fac doar de la ora 11:00. Motivul? Era vacanţă şi nu voia să se trezească devreme, astfel că a mutat antrenamentele grupei sale la ora 9:00, fără să întrebe pe nimeni. Partea bună este că încă mai vin copii la înot.

- Este diferenţa mare faţă de cele de la Universitatea din Iowa, unde te-ai pregătit timp de cinci ani?
- De la cer la pămînt. Bazinul facultăţii fusese construit în 1937, dar arată extraordinar, iar apa era perfectă. În plus, se asigurau toate condiţiile pentru performanţă, de la sala de forţă la controale medicale. Pentru orice student este o mîndrie să faci parte din echipa universităţii, dar există şi reversul medaliei. Eşti apreciat pentru ceea ce faci. La noi, mai mult îşi bat joc de noi.

A vrut la JO 2008

- Ţi-ai schimbat viaţa perioada petrecută în SUA?
- Recomand oricărui sportiv, indiferent de sport, să încerce să plece cu o bursă la universităţile din SUA. Nu-i nevoie să stai cei patru ani, dar este o experienţă senzaţională. În cazul înotului, poţi să schimbi bazinul şi să te pregăteşti alături de o întreagă echipă. Din acest motiv, sînt mari nume din înotul mondial care se întorc să facă antrenamente la universităţile unde au absolvit. Eu nu am ştiut cum merg lucrurile şi am ales Iowa, care nu se numără printre universităţile cu o echipă puternică de înot. Dacă aş pleca acum, aş alege altă universitate.

- De ce ai decis să revii în ţară?
- Am terminat facultatea cu specializare în Management Information Systems. Dacă aş fi rămas acolo, probabil că m-aş fi angajat şi îmi luam adio de la înot. Sînt convins că, dacă aş fi rămas în SUA, aş fi dus-o mai bine financiar. M-am întors în ţară cu gîndul să prind un loc la Jocurile Olimpice de la Beijing. Din mai multe motive nu am reuşit. Poate a contat faptul că Răzvan era plecat, poate că mi-a lipsit motivaţia. Apoi, am început să lucrez cu o grupă de copii, la iniţiere, ceea ce-mi place foarte mult, şi să mă antrenez împreună cu Răzvan.

- Ce urmează?
- Îmi doresc să am condiţii bune de pregătire şi să-mi găsesc o echipă alături de care să mă pregătesc. Singur, este incredibil de greu. Apoi, începe drumul către Jocurile Olimpice de la Londra. Sînt liniştit, chiar dacă am terminat doar pe locul 11 la 100 de metri bras la Budapesta. Ştiu că am pierdut cîteva zecimi la start şi pot recupera dacă mă voi antrena în condiţii normale.