Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat miercuri, 03 aprilie 2013 00:00 / Actualizat marti, 02 aprilie 2013 22:01
Cel mai recent dispărut este Nicolae Martinescu, care a încetat din viaţă luni, la 73 ani. El cucerise aurul la JO din 1972, la lupte greco-romane, categoria 100 kg
Ai crede că sînt nemuritori. Şi, într-un fel, chiar sînt. O dată intraţi în istorie, numele lor vor învinge timpul, rămînînd pentru totdeauna pe o filă gălbuie, alături de cei de acelaşi rang. Ai crede că sînt nemuritori, dar nu sînt. Viaţa lor, a fiecăruia dintre ei, curge la fel ca aceea a cuiva care n-a simţit în palmă greutatea aurului olimpic. Cu necazuri, cu boli, cu clipe de bucurie, cu zîmbete. Cu un final.
Din 1952 încoace, 108 sportivi români au revenit acasă de pe toate meridianele lumii cu metalul preţios în bagaje. La cele mai diferite sporturi şi probe. Dintre aceştia, 11 s-au stins din viaţă. Luni s-a scris pe lista tristă încă un nume, cel al luptătorului Nicolae Martinescu. Poveştile lor, dramatice, surprinzătoare, amuzante, pilduitoare, nu vor muri însă niciodată.
Iosif Sîrbu tir (1925-1964)
A fost primul campion olimpic al României, la ediţia JO din 1952, de la Helsinki, aur cucerit la puşcă poziţia culcat, 40 de focuri. El şi sovieticul Boris Andreev au avut acelaşi rezultat, 400 de puncte din tot atîtea posibile, departajarea făcîndu-se la numărul de muşte. Sîrbu a avut 33, celălalt 28. În anii care au urmat Olimpiadei de la Helsinki, campionul a fost diagnosticat cu glaucom la ochiul drept, cel cu care privea prin cătare. În ciuda gravei probleme, a continuat să se antreneze şi să concureze, inclusiv la încă o ediţie a JO. A luat locul 5 la Melbourne, dar, ajuns aproape orb, deprimat şi trist, şi-a luat viaţa pe 6 septembrie 1964, pe Poligonul Tunari.
Nicolae Linca box (1929-2008)
Continuă să fie singurul boxer român medaliat cu aur olimpic. O medalie pe care a cucerit-o eroic la Melbourne 1956, în finala categoriei 67 kilograme, împotriva irlandezului Fred Tiedt. Şi cu o singură mînă validă, cea stîngă, după ce-şi fracturase încheietura celeilalte în chiar primul meci. A purtat durerea cu el tur după tur, îmblînzind-o cu cîte o injecţie cu novocaină, dar nimic nu l-a putut opri să cîştige. În ultimii ani ai vieţii s-a luptat cu maladia Parkinson, îngrijit cu dragoste şi devotament de soţie în casa lor din Feisa (Alba). A murit în 2008, anul Olimpiadei de la Beijing, prima de la care pugilismul românesc s-a întors fără medalie.
Alexe Dumitru canoe (1935-1970)
Împreună cu Simion Ismailciuc a cucerit titlul olimpic la canoe 2-1.000 metri la Melbourne, după o luptă crîncenă cu adversarii din URSS şi Ungaria. După alţi 3 ani în care a cîştigat aurul mondial şi europen, dar şi alte medalii, a renunţat la sport, întorcîndu-se la slujba pe care o avea, aceea de ofiţer. S-a stins din viaţă devreme, la numai 35 de ani.
Simion Ismailciuc canoe (1930-1986)
Născut la Chilia Veche, judeţul Tulcea, aproape că n-a avut altă opţiune decît să-şi petreacă viaţa în barcă. Asta după ce a avut un scurt flirt iniţial cu rugbyul, la Dinamo. După victoria de la Melbourne, cu Alexe Dumitru, a cucerit şi un titlu mondial cu acelaşi partener, în 1958, şi încă unul la simplu, în 1963. A devenit antrenor tot la Dinamo cînd a decis să se retragă, rămînînd toată viaţa sfătuitor al celor mai valoroşi canoişti români. Şi-a construit o căsuţă aproape de apă, pe malul lacului Snagov, unde a şi închis ochii definitiv la 56 de ani, în 1986.
Ştefan Petrescu tir (1931-1993)
Este întîiul campion olimpic în proba de pistol viteză pe care l-a avut România, probă în care aveau să mai strălucească mulţi alţi tirişti de la noi. Apropiat de acest sport la vîrsta majoratului, a atins maturitatea într-o vreme în care la poligon se venea în haină de piele şi cu şapcă de stradă. Aurul olimpic l-a cucerit în 1956, la Melbourne, cu 587 de puncte, record olimpic al vremii respective. A continuat să concureze pînă în 1965, cînd s-a retras din activitate în ciuda faptului că realizase cel mai bun rezultat al său în proba preferată, 593 de puncte. Apoi a devenit antrenor la Dinamo şi la lotul naţional. S-a stins din viaţă în 1993.
Dumitru Pîrvulescu lupte (1933-2006)
Primul învingător olimpic român la lupte, a triumfat în 1960, la Roma, la categoria 52 de kilograme. Născut la Lugoj, s-a consacrat în Bucureşti, la Steaua, unde a şi continuat să antreneze după retragere. A cîştigat aurul la Roma la a treia participare, la 28 de ani, cînd mulţi îl socoteau deja terminat. Tactica lui inteligentă l-a ajutat însă să se impună în finala cu italianul Fabbra. A mai cucerit un bronz în 1964, la Tokyo, şi a hotărît să renunţe la sport după ce a fost învins de Gheorghe Berceanu, şi el viitor campion olimpic. În ultima perioadă a vieţii, petrecută în singurătate, într-o garsonieră, şi-a aruncat medaliile şi diplomele. A murit în 2006.
Ion Dumitrescu tir (1925-1999)
Născut la Rîmnicu Sărat, a fost mai întîi economist şi abia apoi tirist. A cunoscut gustul dulce al aurului olimpic la o vîrstă, 35 de ani, la care mulţi nici nu se mai gîndesc la el. Era în 1960, la Roma, cînd Dumitrescu s-a impus în proba de talere la prima sa participare la JO. Şi-a încheiat parcursul şi s-a dus în parc, ca să aştepte rezultatul final, pe care l-a aflat de la spectatorii şi oficialii veniţi să-l felicite. A mai concurat la alte trei ediţii ale JO, Tokyo 1964, Mexico 1968 şi München 1972. A cucerit 14 titluri naţionale în carieră şi a încetat din viaţă în 1999, la 74 de ani.
Lia Manoliu atletism (1932-1998)
După două medalii de bronz, în 1960 şi 1964, a venit rîndul aurului olimpic şi al deplinei maturităţi. Avea 36 de ani cînd a cîştigat la Mexico, cu braţul drept, cel de aruncare, accidentat serios. Tocmai de aceea a efectuat o singură încercare, discul oprindu-se la 58,28 metri. Apoi a început ploaia şi rezultatul Liei a rămas cel mai valoros pînă la final. După Mexico, a mai participat la încă o ediţie a JO, adunînd 6, prima atletă din istorie cu atîtea prezenţe olimpice. În 1990 a devenit preşedintă a Comitetului Olimpic Român. S-a stins din viaţă în 1998, după ce a intrat în comă şi suferit un atac de cord ca urmare a unei operaţii pe creier.
Serghei Covaliov canoe (1944-2011)
Ca orice copil al Deltei, născut la Mila 23, Serghei a luat drumul apei. Primul titlu mondial l-a cucerit în 1966, la canoe 2-1.000 metri, iar doi ani mai tîrziu venea şi cel olimpic, alături de puştiul, pe atunci, Ivan Patzaichin. Cei doi au ajuns pînă la argint în 1972, în aceeaşi probă, rezultat ce avea să-l determine pe Covaliov să se retragă din sport. Nici la bătrîneţe n-a putut sta departe de Dunăre. Deşi a locuit în Bucureşti, şi-a construit o casă la Letea, unde s-a şi stins din viaţă, din cauza unei comoţii cerebrale, la 66 de ani.
Ionel Drîmbă scrimă (1942-2006)
A fost primul campion olimpic la scrimă al României, în 1968, la Mexico. Era printre cei mai valoroşi şi mai puternici floretişti ai vremii, de două ori campion european, apoi campion mondial şi la individual, şi cu echipa. La Olimpiadă a cîştigat o ultimă confruntare strînsă cu francezul Daniel Revenu, 5-4, de un dramatism care a ţinut sala cu respiraţia tăiată. În 1970 s-a stabilit în Germania, continuînd să concureze, apoi a trăit în SUA şi în Brazilia, unde a şi încetat din viaţă în 2006.
Nicolae Martinescu lupte (1940-2013)
Cel mai recent dispărut dintre campionii olimpici români, a cîştigat aurul la München, în 1972, la 32 de ani. Cu o carieră longevivă de sportiv, apoi de antrenor, a plecat dintre noi luni, la Spitalul Militar, din cauza complicaţiilor cauzate de afecţiunile cronice pe care le avea. Va fi înmormîntat mîine, la cimitirul Andronache.
Cei mai vîrstnici campioni olimpici români în viaţă
Leon Rotman canoe 78 de ani aur în 1956
Iolanda Balaş atletism 76 de ani aur în 1960, 1964
Viorica Viscopoleanu atlerism 73 de ani aur în 1968
Mihaela Peneş atletism 65 de ani aur în 1964
Gheorghe Berceanu lupte 64 de ani aur în 1972
Campionii olimpici ai României
1952 Helsinki: Iosif Sîrbu (tir);
1956 Melbourne: Nicolae Linca (box); Leon Rotman (canoe, C1-1.000 m şi C1-10.000 m); Alexe Dumitru şi Simion Ismailciuc (canoe, C2-1.000 m), Ştefan Petrescu (tir);
1960 Roma: Iolanda Balaş (atletism), Dumitru Pîrvulescu (lupte), Ion Dumitrescu (tir);
1964 Tokyo: Iolanda Balaş (atletism), Mihaela Peneş (atletism);
1968 Mexic: Lia Manoliu (atletism), Viorica Viscopoleanu (atletism), Serghei Covaliov şi Ivan Patzaichin (canoe, C2-1.000 m), Ionel Drîmbă (scrimă);
1972 Munchen: Gheorghe Berceanu (lupte), Nicolae Martinescu (lupte), Ivan Patzaichin (canoe, C1-1.000 m);
1976 Montreal: Nadia Comăneci (gimnastică, individual compus, paralele, bîrnă), Vasile Dîba (kaiac, K1-500 m);
1980 Moscova: Sanda Toma (canotaj), Nadia Comăneci (gimnastică, bîrnă, sol), Ivan Patzaichin şi Toma Simionov (canoe, C2-1.000 m), Ştefan Rusu (lupte), Corneliu Ion (tir);
1984 Los Angeles: Doina Melinte (atletism), Anişoara Cuşmir-Stanciu (atletism), Maricica Puică (atletism), Ivan Patzaichin şi Toma Simionov (canoe, C2-1.000 m), Agafia Constantin, Nastasia Ionescu, Tecla Marinescu, Maria Ştefan (kaiac, K4-500 m), Valeria Răcilă (canotaj), Olga Bularda-Homeghi, Chira Apostol, Maria Fricioiu, Florica Lavric, Viorica Vereş-Ioja (canotaj, 4+1 vîsle), Elisabeta Lipă, Marioara Popescu (canotaj, 2 vîsle), Elena Horvath, Rodica Arba-Puşcatu (canotaj, 2 rame), Sofia Corban-Banovici, Ioana Badea, Anişoara Sorohan, Titie Ţăran, Ecaterina Oancia (canotaj, 4+1 vîsle), Valer Toma, Petru Iosub (canotaj, 2 rame), Ecaterina Szabo, Lavinia Agache, Simona Păuca, Laura Cutina, Cristina Grigoraş, Mihaela Stănuleţ (gimnastică, echipe). Ecaterina Szabo (gimnastică, sărituri, sol, bîrnă), Simona Păuca (gimnastică, bîrnă), Petre Becheru (haltere), Nicu Vlad (haltere), Ion Draica (lupte), Andrei Vasile (lupte);
1988 Seul: Paula Ivan (atletism), Daniela Silivaş (gimnastică, paralele, bîrnă, sol), Rodica Arba-Puşcatu, Olga Bularda-Homeghi (canotaj, 2 rame), Vasile Puşcaşu (lupte), Sorin Babii (tir);
1992 Barcelona: Elisabeta Lipă (canotaj), Dimitrie Popescu, Viorel Talpan, Iulică Ruican, Nicolae Ţaga, Dumitru Răducanu (canotaj, 4+1 rame), Lavinia Miloşevici (gimnastică, sol, sărituri);
1996 Atlanta: Constanţa Burcică-Pipotă, Camelia Macoviciuc (canotaj, 2 vîsle categorie uşoară), Anca Tănase, Veronica Cochelea, Liliana Gafencu, Doina Spircu, Ioana Olteanu, Elisabeta Lipă, Marioara Popescu, Doina Ignat, Elena Georgescu (canotaj, 8ĂĂ1), Simona Amînar (gimnastică, sărituri), Laura Badea (scrimă);
2000 Sydney: Gabriela Szabo (atletism), Georgeta Andrunache, Doina Ignat (canotaj, 2 rame), Angela Alupei, Constanţa Burcică (canotaj, 2 vîsle categorie uşoară), Veronica Cochelea, Georgeta Andrunache, Magdalena Dumitrache, Liliana Gafencu, Doina Ignat, Elisabeta Lipă, Ioana Olteanu, Viorica Susanu, Elena Georgescu (canotaj, 8+1), Simona Amînar, Loredana Boboc, Andreea Isărescu, Maria Olaru, Claudia Presecan, Andreea Răducan (gimnastică, echipe), Simona Amînar (gimnastică, individual compus), Marius Urzică (gimnastică, cal), Florin Popescu, Mitică Pricop (kaiac, K2-1.000 m), Diana Mocanu (înot, 100 m spate, 200 m spate), Mihai Covaliu (scrimă);
2004 Atena: Oana Ban, Alexandra Eremia, Cătălina Ponor, Monica Roşu, Daniela Sofronie, Silvia Stroescu (gimnastică, echipe), Monica Roşu (gimnastică, sărituri), Cătălina Ponor (gimnastică, bîrnă, sol), Constanţa Burcică, Angela Alupei (canotaj, 2 vîsle categorie uşoară), Rodica Florea, Aurica Bărăscu, Ioana Papuc, Liliana Gafencu, Elisabeta Lipă, Georgeta Andrunache, Doina Ignat, Elena Georgescu (canotaj, 8+1), Georgeta Andrunache, Viorica Susanu (canotaj, 2 rame), Camelia Potec (înot, 200 m liber);
2008 Beijing: Alina Dumitru (judo), Georgeta Andrunache, Viorica Susanu (canotaj, 2 rame), Sandra Izbaşa (gimnastică, sol), Constantina Diţă-Tomescu (atletism)
2012 Londra: Alin Moldoveanu (tir), Sandra Izbaşa (sărituri)
)
)
)
)
)
)
)
