Articol de GSP - Publicat duminica, 20 ianuarie 2013 00:00 / Actualizat sambata, 19 ianuarie 2013 20:10
Aikido era interzis înainte de '89, iar după scandalul meditaţiei transcedentale, din 1982, practicanţii au fost daţi afară din sălile de antrenament în care pregăteau clandestin. Sensei Derlogea a propus recent Ministerului Educaţiei un program pentru educarea caracterului prin sport, dar a fost refuzat: "Sînt de o prostie incomensurabilă! Am avut senzaţia că aşteptau să-i plătesc!"
Făcut celebru de actorul Steven Segal (7 dani), Aikido îşi datorează începuturil în România pasiunii şi perseverenţei lui Şerban Derlogea (8 dani). Azi, deşi septuagenar, sensei arată pe tatami o vitalitate rară şi continuă să predea arta căreia i-a dedicat 40 de ani de viaţă în cadrul Centrului de Arte Marţiale CASA al Universităţii din Bucureşti.
- Sensei, cum aţi început aikido-ul în România?
- De fapt, am început cu judo. Profesorul meu de sport din liceu, Ion Avram, învăţase judo în Franţa, de la un japonez, prin '37-'38. L-am reîntîlnit cînd profesa la Agronomie şi preda judo, clandestin. Voiam să fac mişcare, aşa că l-am rugat să îmi dea lecţii. Ne antrenam pe ici, pe colo. După JO Tokyo (1964), cînd judo a fost declarat sport olimpic, autorităţile l-au introdus şi la noi. Partidul preţuia mult participările la Olimpiade. Au deschis săli, le-au împănat cu agenţi ai Securităţii, că na!, şi ei trebuiau să facă mişcare. S-a creat o federaţie şi totul a devenit legal.
Antrenamente cu "specialişti în studii orientale"
- Cum aţi trecut la aikido?
- L-am întîlnit pe Nicolae Bialokur, polonez după tată. Rudele lui din străinătate îi trimiteau cărţi despre artele marţiale, multe despre Aikido, arta marţială fără "bătaie". Bialokur avea nevoie de voluntari şi m-am dus. Nu pricepeam mare lucru din cărţi, dar Bialokur era ambiţios şi a chemat profesori din străinătate să ne înveţe.
- Cum, în plină perioadă comunistă?
- Comunicau prin scrisori. Apoi, Bialokur se împrietenise cu Cicerone Poghirc, preşedintele Societăţii de Studii Orientale. Poghirc îi invita pe străini să conferenţieze, aceştia chiar ţineau cîte o prelegere, iar în restul timpului făceau antrenamente cu noi! Primul profesor de aikido venit aşa a fost neamţul Rolf Brand, în 1979. Mi-a plăcut, am zis că nu mai fac altceva decît aikido! Am plecat de la Bialokur ca să-mi deschid propria sală.
Aikido "sub acoperire"
- V-au lăsat autorităţile de atunci?
- Da, chiar la A.N.E.F.S, sub pretextul că facem judo! Ne-a ajutat mult rectorul Ion Şiclovan. Judo era o acoperire, artele marţiale erau interzise. Nu era afiş pe uşă pentru lecţii de aikido, dar din gură în gură s-a aflat şi eram destui.
- Aţi avut probleme cu Securitatea ca şi practicant de arte maţiale?
- Nu, doar că nu ni se permitea o sală pentru antenament. Securitatea era mult mai deşteaptă: controla situaţia, nu lua măsuri extreme. Aveam securişti care se antrenau cu noi. Îi mai întrebam: "de ce nu ne lasă să ne antrenăm liniştiţi, nu vedeţi şi voi că nu vrem să dărîmăm regimul?". Şi ziceau: "ce să facem, tovarăşe, astea sunt ordinele".
Victime colaterale în scandalul meditaţiei transcedentale
- De ce aţi întrerupt acest proiect?
- În acea perioadă a avut loc scandalul meditaţiei transcedentale. Un tip, Nicolae Stoian, oferea cursuri de yoga, meditaţie şi alte prostii, la care au participat mulţi oameni de cultură, dar după o vreme a intervenit partidul şi a oprit toata şarada. Noi am căzut victimă colaterală. La mişcarea lor participase o asistentă de la ANEFS, aşa că rectorului Şiclovan i s-a "recomandat" în 1982 să nu se desfăşoare activităţi neoficiale în sălile instituţiei. Noi eram clandestini, ne-au dat afară!
- Şi cum aţi "supravieţuit", totuşi?
- Pînă la Revoluţie ne-am antrenat prin garaje, prin parcuri! După '89 a fost altceva. Împreună cu Dan Ionescu am publicat prima carte din România despre artele marţiale, "Aikido - Calea Armoniei", vîndută în peste 40.000 de exemplare!
Refuzat de Ministerul Educaţiei
Indignat de cum se desfăşoară orele de sport în şcolile româneşti, Derlogea a propus MEC un program diferit: "Profesorii le dau copiilor o minge şi gata! Nu se poate aşa. Am vrut ca prin sport să educe caracterul". Răspunsul oficialilor l-a dezarmat: "Sînt oameni opaci, m-au refuzat, parcă voiau să le dau bani ca să accepte!"
"În timpul facultăţii am făcut canotaj, habar n-aveam de arte marţiale! Am aflat despre tehnici de luptă eficiente din cărţi de aventuri! Prima dată am citit în "Aventurile submarinului Dox", volum citit pe sub mînă" (Şerban Derlogea)
"Am făcut judo pînă prin '72-'73. La un concurs m-a trîntit unul aşa de tare încît am crezut că rămîn paralizat! M-am lăsat şi am început să-mi tratez spinarea la Techirghiol, cu nămol şi cu alergări!" (Şerban Derlogea)
Ce este Aikido
Aikido e o artă marţială pur defensivă, fără competiţii sau lupte, accesibilă indiferent de sex sau vîrstă. Se bazează pe utilizarea forţei adversarului!, prin aplicare de tehnici articulare, eschive, luxări şi, în mică măsură, lovituri. A fost numit "arta păcii" de fondatorul Morihei Ueshiba, japonezul care a pus bazele aikido la începutul secolului XX.
CV - Şerban Derlogea
- născut în 1937, absolvent al Facultăţii de Mecanică Bucureşti (1961)
- a studiat judo, karate şi aikido (1960-1979), instructor (clandestin) de aikido (1979-1989)
- director Departament Aikido în FR de Arte Marţiale (1990-1992) şi FR Arte Marţiale de Contact (1996-1999)
- vicepreşedinte FR de Aikido (1999-2002), instructor oficial de aikido din 1990
- primeşte gradul 8 dan Aikido din partea FR Aikido Modern (2009)
6000 de practicanţi de aikido se aproximează că există în România în 2013
Triunghi amoros la FCSB: „Ngezana i-a furat iubita româncă. Ei îi plac ăștia mai puternici”
)
)
)
)
)
)
)
)
