Articol de GSP - Publicat vineri, 27 noiembrie 2009 00:00
Ieri s-a stins din viaţă, la Satu Mare, Ecaterina Stahl, prima artistă a scrimei din România, campioană mondială şi dublă medaliată olimpică
A depăşit un devastator cancer la sîn, în urmă cu 10 ani, dar o boală nouă a doborît-o. Ieri dimineaţă, a încetat din viaţă, la Satu Mare, într-o discreţie absolută, Ecaterina Stahl (63 de ani). De un an se lupta cu un cancer la colon, care a ţinut-o mai mereu prin spitale. A fost singura mare bătălie căreia campioana mondială la floretă din 1975 nu a mai avut cum să-i facă faţă. Din păcate, a fost cea decisivă.
Cu o lună în urmă, fiica Ecaterinei, Cristina, şi ea scrimeră, concura tremurînd, cu lacrimi în ochi, la Campionatul Mondial din Antalya. Se gîndea la mama ei, căreia i se făcuse din nou rău, după o operaţie la Satu Mare şi un îndelungat tratament la Oncologia din Cluj. "Mă las, nu mai am suficientă motivaţie", a anunţat atunci Cristina.
"Din urmă vine Maria Udrea. E mai talentată decît mine", a adăugat fiica Ecaterinei, dublă medaliată cu argint la campionatele mondiale. Puţini ştiau, iar printre aceştia se afla antrenorul Tudor Petruş, că boala mamei o afecta cumplit pe Cristina. "De la aeroport a fugit direct la Satu Mare", avea să povestească tehnicianul. A regăsit-o pe Ecaterina, însă mama, care i-a fost şi antrenoare, şi călăuză, n-a putut să meargă mai departe. Îi va reţine vorbele, repetate mereu şi mereu de-a lungul anilor: "Cristina, nimic nu se compară cu Jocurile Olimpice. E ceva unic!".
Mama Kati
De ani buni, lotul României poposea de Paştele catolic la Satu Mare. Se crease o tradiţie, Kati, cum era cunoscută de cei apropiaţi, certîndu-i pe antrenorii Petruş şi Ducu dacă nu reuşeau să vină. Dar aceasta se întîmpla extrem de rar! Bucătăreasă desăvîrşită, Ecaterina Stahl îşi aştepta oaspeţii cu bucate tradiţionale maghiare, salate şi supe, dar şi cu sărmăluţe şi, mai ales, cu o zacuscă excelentă. Anul acesta, tradiţia nu a putut fi respectată: mama Kati era prea bolnavă pentru a găti.
Prietenă cu Ienei
Ecaterina Stahl a fost colegă de echipă cu Ana Pascu, actuala şefă a federaţiei, dar şi cu Suzana Ardelean sau Ileana Gyulai. Cu Ileana se vedeau des, iar de la întîlniri nu lipsea Emeric Ienei, soţul acesteia. Pe lista celor mai buni prieteni ai Ecaterinei se afla Joszef Szeppessy, fostul mare campion al Germaniei. Acesta a dus-o pe Kati la Debrecen, în primăvară, la Campionatele Europene. A fost ultima mare competiţie la care a asistat Ecaterina.
"Am primit această veste cu durere în suflet de la Olga Szabo, care era la Budapesta. Este o pierdere imensă, a fost o sportivă extraordinară, un om şi o mamă fantastică. E trist pentru scrima şi sportul românesc. Dumnezeu să o odihnească!"
Emeric Ienei
"Am fost ca surorile"
Ileana Ienei, coechipieră cu Ecaterina Stahl la echipa naţională în anii '60-'70, a fost devastată de veste. "Sîntem distruşi! Nici nu ştiu ce să spun, e pierdere greu de suportat. Ştiam că este bolnavă, dar tot speram că îşi va reveni. Chiar se simţea mai bine în ultima perioadă. De o lună nu am mai putut vorbi însă cu ea, ci doar cu soţul. Am copilărit împreună, am făcut scrimă la Satu Mare şi am plecat de mînă la Bucureşti. Am fost ca trei surori, alături de Suzana Ardelean. A fost persoană extraordinară, onestă, cinstită şi calmă! Mi-e imposibil să îmi mai găsesc cuvintele...", a spus fosta scrimeră. (Eduard Zelgin)
Şocată de atentat în 1972
A fost impresionată, dintre toate JO, de München, din pricina atentatului. "Ne-am speriat cumplit. A fost ceva absolut şocant ce s-a întîmplat. Cu toţii credeam că Olimpiada va fi suspendată. Nemţii au reuşit însă să securizeze foarte bine zona, iar Jocurile au continuat. Ne-am bucurat, pentru că sportul trebuia să învingă", a povestit Kati. Avea o colecţie imensă de insigne şi făcea schimb cu alţi sportivi. Insignele erau cu de toate: de la mascote pînă la cele cu UTC. A păstrat un sombrero uriaş, adus din Mexic, dar şi o fotografie cu Bob Beamon.
CV: Ecaterina Stahl
S-a născut pe 31 iulie 1946, la Satu Mare
1965: campioană mondială de tineret la Rotterdam
1965: argint la Campionatul Mondial de la Paris, cu echipa
1966: bronz la Campionatul Mondial de la Moscova, cu echipa
1966: bronz la individual, la acelaşi Campionat Modial de la Moscova
1967: bronz la Campionatul Mondial, cu echipa
1970: argint la Campionatul Mondial de la Ankara, cu echipa
1973: bronz la Campionatul Modial de la Goteborg, cu echipa
1975: bronz la Campionatul Mondial de la Budapesta, cu echipa
1975: campioană mondială la individual
1977: bronz la Buenos Aires, la Campionatul Mondial, cu echipa
5 este numărul Olimpiadelor la care a participat Ecaterina Stahl: Tokio (1964), Mexic (1968), Munchen (1972), Montreal (1976), Moscova (1980)
2 medalii olimpice a cucerit Ecaterina Stahl, bronz cu echipa în 1968 şi 1972
Ieri s-a stins din viaţă, la Satu Mare, Ecaterina Stahl, prima artistă a scrimei din România, campioană mondială şi dublă medaliată olimpică
A depăşit un devastator cancer la sîn, în urmă cu 10 ani, dar o boală nouă a doborît-o. Ieri dimineaţă, a încetat din viaţă, la Satu Mare, într-o discreţie absolută, Ecaterina Stahl (63 de ani). De un an se lupta cu un cancer la colon, care a ţinut-o mai mereu prin spitale. A fost singura mare bătălie căreia campioana mondială la floretă din 1975 nu a mai avut cum să-i facă faţă. Din păcate, a fost cea decisivă.
Cu o lună în urmă, fiica Ecaterinei, Cristina, şi ea scrimeră, concura tremurînd, cu lacrimi în ochi, la Campionatul Mondial din Antalya. Se gîndea la mama ei, căreia i se făcuse din nou rău, după o operaţie la Satu Mare şi un îndelungat tratament la Oncologia din Cluj. "Mă las, nu mai am suficientă motivaţie", a anunţat atunci Cristina.
"Din urmă vine Maria Udrea. E mai talentată decît mine", a adăugat fiica Ecaterinei, dublă medaliată cu argint la campionatele mondiale. Puţini ştiau, iar printre aceştia se afla antrenorul Tudor Petruş, că boala mamei o afecta cumplit pe Cristina. "De la aeroport a fugit direct la Satu Mare", avea să povestească tehnicianul. A regăsit-o pe Ecaterina, însă mama, care i-a fost şi antrenoare, şi călăuză, n-a putut să meargă mai departe. Îi va reţine vorbele, repetate mereu şi mereu de-a lungul anilor: "Cristina, nimic nu se compară cu Jocurile Olimpice. E ceva unic!".
Mama Kati
De ani buni, lotul României poposea de Paştele catolic la Satu Mare. Se crease o tradiţie, Kati, cum era cunoscută de cei apropiaţi, certîndu-i pe antrenorii Petruş şi Ducu dacă nu reuşeau să vină. Dar aceasta se întîmpla extrem de rar! Bucătăreasă desăvîrşită, Ecaterina Stahl îşi aştepta oaspeţii cu bucate tradiţionale maghiare, salate şi supe, dar şi cu sărmăluţe şi, mai ales, cu o zacuscă excelentă. Anul acesta, tradiţia nu a putut fi respectată: mama Kati era prea bolnavă pentru a găti.
Prietenă cu Ienei
Ecaterina Stahl a fost colegă de echipă cu Ana Pascu, actuala şefă a federaţiei, dar şi cu Suzana Ardelean sau Ileana Gyulai. Cu Ileana se vedeau des, iar de la întîlniri nu lipsea Emeric Ienei, soţul acesteia. Pe lista celor mai buni prieteni ai Ecaterinei se afla Joszef Szeppessy, fostul mare campion al Germaniei. Acesta a dus-o pe Kati la Debrecen, în primăvară, la Campionatele Europene. A fost ultima mare competiţie la care a asistat Ecaterina.
"Am primit această veste cu durere în suflet de la Olga Szabo, care era la Budapesta. Este o pierdere imensă, a fost o sportivă extraordinară, un om şi o mamă fantastică. E trist pentru scrima şi sportul românesc. Dumnezeu să o odihnească!"
Emeric Ienei
"Am fost ca surorile"
Ileana Ienei, coechipieră cu Ecaterina Stahl la echipa naţională în anii '60-'70, a fost devastată de veste. "Sîntem distruşi! Nici nu ştiu ce să spun, e pierdere greu de suportat. Ştiam că este bolnavă, dar tot speram că îşi va reveni. Chiar se simţea mai bine în ultima perioadă. De o lună nu am mai putut vorbi însă cu ea, ci doar cu soţul. Am copilărit împreună, am făcut scrimă la Satu Mare şi am plecat de mînă la Bucureşti. Am fost ca trei surori, alături de Suzana Ardelean. A fost persoană extraordinară, onestă, cinstită şi calmă! Mi-e imposibil să îmi mai găsesc cuvintele...", a spus fosta scrimeră. (Eduard Zelgin)
Şocată de atentat în 1972
A fost impresionată, dintre toate JO, de München, din pricina atentatului. "Ne-am speriat cumplit. A fost ceva absolut şocant ce s-a întîmplat. Cu toţii credeam că Olimpiada va fi suspendată. Nemţii au reuşit însă să securizeze foarte bine zona, iar Jocurile au continuat. Ne-am bucurat, pentru că sportul trebuia să învingă", a povestit Kati. Avea o colecţie imensă de insigne şi făcea schimb cu alţi sportivi. Insignele erau cu de toate: de la mascote pînă la cele cu UTC. A păstrat un sombrero uriaş, adus din Mexic, dar şi o fotografie cu Bob Beamon.
CV: Ecaterina Stahl
S-a născut pe 31 iulie 1946, la Satu Mare
1965: campioană mondială de tineret la Rotterdam
1965: argint la Campionatul Mondial de la Paris, cu echipa
1966: bronz la Campionatul Mondial de la Moscova, cu echipa
1966: bronz la individual, la acelaşi Campionat Modial de la Moscova
1967: bronz la Campionatul Mondial, cu echipa
1970: argint la Campionatul Mondial de la Ankara, cu echipa
1973: bronz la Campionatul Modial de la Goteborg, cu echipa
1975: bronz la Campionatul Mondial de la Budapesta, cu echipa
1975: campioană mondială la individual
1977: bronz la Buenos Aires, la Campionatul Mondial, cu echipa
5 este numărul Olimpiadelor la care a participat Ecaterina Stahl: Tokio (1964), Mexic (1968), Munchen (1972), Montreal (1976), Moscova (1980)
2 medalii olimpice a cucerit Ecaterina Stahl, bronz cu echipa în 1968 şi 1972
)
)
)
)
)
)
)
