Ziua recoltei la spadă » Brînză şi Măroiu trag diseară să ajungă în finala Mondialelor

Componentele echipei feminine de spadă sînt la un pas să culeagă ce au semănat la Campionatele Mondiale din Catania. Ana Maria Brînză, Simona Alexandru, Loredana Iordăchioiu şi Anca Măroiu au intrat în concurs la individual şi două dintre ele, Brînză şi Măroiu, au deja asigurate medaliile de bronz. Diseară, la 19:00 (în direct TVR3), fetele trag în semifinale, iar pe 16 octombrie e programat concursul pe echipe.

Citeşte AICI cum au decurs lucrurile pînă în semifinale la CM de la Catania

În luna a zecea a anului, cînd oamenii se gîndesc unde vor petrece vacanţa de Crăciun şi Revelionul, patru fete au întîlnire cu primul vis pe anul acesta pentru care au colindat lumea: calificarea la Jocurile Olimpice. Au în spate nouă luni de muncă grea, concursuri în diverse colţuri ale lumii, mii de ore de antrenamente, două cantonamente a cîte 12 zile la Forban, nervi, lacrimi. Ele povestesc însă despre lucrurile amuzante, despre distracţie, au zîmbetul pe buze, tocmai pentru a ascunde emoţiile şi presiunea dinaintea unui Mondial în care au de apărat medalia de aur cucerită în 2010.

Înainte de a concura în Catania, Ana Maria Brînză, Simona Alexandru, Loredana Iordăchioiu şi Anca Măroiu au intrat în cantonament la Forban şi au încercat să navigheze printre lunile acestui an, cu bune şi rele. Pe 16 octombrie vor fi împreună pe planşă. "Nu sîntem bune prietene, dar sîntem o echipă atunci cînd trebuie", spune Ana Brînză. Deocamdată le-a mers de minune la individual.

Ianuarie. "Nu am înţeles nimic din ea. O săptămînă am fost sănătoasă, restul bolnavă", spune Ana Brînză. Anca s-a mutat de la Craiova la Bucureşti pentru a fi aproape de colegele sale de la Steaua, dar "s-a plîns tot anul că vrea înapoi", o pîrăşte Ana. Iar Lore începea să schiţeze în minte nunta care o aştepta peste trei luni.

Februarie. Pentru celelalte fete prima lună a anului e departe, dar nu şi senzaţiile. "La început de an am plîns mult. Nu-mi ieşea nimic şi mă lăsam în fiecare zi de scrimă", mărturiseşte Simona Alexandru. Dar toate sînt acum în urmă.

Martie. "Nu am cum să uit această lună. Am cîştigat primul concurs, la Barcelona. A fost un test foarte bun pentru noi, toate patru între primele zece, nici nu mai ştiu cum a fost, Simona pe 3, Lore pe 8 şi Anca pe 10", spune Ana. Echipa României a încheiat competiţia pe locul al patrulea. Era al doilea concurs la care participau campioanele mondiale în 2011, după ce la Budapesta lucrurile nu merseseră tocmai bine.

Aprilie. "A fost ziua mea", spune cu zîmbetul pînă la urechi Simona Alexandru, care a împlinit 26 de ani pe 12. Cea mai tînără membră a echipei, care crede că e o "babă". "Cînd eram mai mici mergem pe jos pînă la Pîrîul Rece, la discotecă, ne întorceam singuri prin pădure. Acum eram în maşină şi eram speriată, dacă apare ursul sau cineva", mărturiseşte ea. Dar mai "babă" o consideră pe Anca Măroiu, care are 28 de ani. "Eu o să am vîrsta ta, dar tu n-o s-o mai ai niciodată pe a mea", o tachinează rîzînd Simona. Toată discuţia a pornit de la faptul că antrenorul Dan Podeanu le-a prezis că sînt tinere şi mai pot prinde încă 2 ediţii ale Jocurile Olimpice, după Londra. A fost de asemenea şi cea mai liberă lună pentru fete. Fără nici un concurs. "A fost minunat pentru că am avut timp să fac toate pregătirile de nuntă, altfel nu ştiu cum mă descurcam", spune Loredana.

Mai. Şi momentul mult aşteptat a venit. După două concursuri de Cupă Mondială, la Rio şi la Havana, Loredana Iordăchioiu a devenit în acte Loredana Dinu. "A fost aşa cum m-am aşteptat". Ana o întrerupe: "Am avut parte de un moment emoţionant, atunci cînd ginerele a ţinut să precizeze că sîntem prezente la nuntă. Ne-a strigat ca la concurs". "Era tare că de o parte eram noi şi de cealaltă, fanii", spune rîzînd miresa de mai. Genunchiul Simonei dădea primele semne de rebeliune. Loredana aşteaptă încă să meargă în luna de miere. După Mondiale va decola spre Republica Dominicană.

Iunie. Două competiţii şi multe antrenamente pentru campioanele mondiale din 2010. Emoţiile Europenelor începeau să intre pe uşă. Dar înainte au fost experienţele nefaste de la Sydney şi Nankin. "Cînd am zburat 11 ore, Anca nu s-a mişcat de pe scaun. Asta nu e ciudat, mai ciudat este că rîde de 20 de ori la aceaşi fază la un film", dă din casă Ana. Simona a rămas acasă pentru a alina durerile de la genuchi.

Iulie. Luna a debutat furtunos, cu multă transpiraţie la antrenamentele de la Forban. 12 zile în pustietate pentru o medalie. Care a venit în formă de aur la echipe şi sub formă de bronz la gîtul Anei la Sheffield la Campionatele Europene. Dar au fost şi lacrimi. "Le-am spus cu trei zile înainte fetelor că vreu să plîng şi mi-am găsit motiv", spune Ana. Motivul: după CE, în loc să se întoarcă acasă, Anca, Simona şi Ana au zburat spre Rio la Jocurile Militare. "Trebuia să mergem pentru că Steaua a făcut multe pentru noi", adăugă Ana. Dar a fost o competiţie cu peripeţii, Simona şi Anca au făcut indigestie şi nu au putut evolua la individual. Au intrat la echipe, unde au şi învins. "Ne era frică de poloneze, dar ele nu s-au adaptat şi am dat peste chinezoaice, unele care nu erau nici măcar în lotul naţional. Are domnu Podeanu o vorbă, chinezii fac întîi campionat pe etaj, apoi pe bloc", spune tot Ana. "Am uitat să spunem că Gheară a fost al mai tare şef de delegaţie", spune Ana despre colegul de la sabie, Cosmin Hănceanu, medaliat cu bronz la CM din 2010. "Lui i-a zis dom' Podeanu că e şefu' şi aşa se comporta", subliniază Anca.

August. Patru zile de vacanţă şi apoi cantonament de refacere la mare, dar şi o altă nuntă în echipa de aur. Incriminata: Simona Alexandru. "A durat trei zile şi trei nopţi, am început de vineri cu cununia civilă", spune Simona.
- Petrecere a burlăciţelor?
- Nu, că joi am stat pînă la unu noaptea să luăm lecţii de dans, dar de băieţelul de lemn nu s-a prins nimic, spune rîzînd Simona despre soţul său, Dragoş. Nici ea n-a plecat în voiaj de nuntă, spada o aştepta în sală.

Septembrie. "În sfîrşit, m-am mutat la Bragadiru, la casă. Dacă aş avea buletin din ală vechi ar curge nişte fire de ţărînă din el", glumeşte Ana. E o casă mică, are un dormitor mov, gazon, dar şi pe Aiurel în pod. Aiurel e un măgar de pluş care-i era foarte drag. "L-am pus acolo pentru că mă încerc să cred că m-am maturizat, dar tata mi-a spus că mai trebuie să aştept douăzeci de ani", spune Ana. La finalul lunii au urcat la Forban, încă 12 zile de tras pe planşe pe care "am făcut patinaj artistic".

Octombrie. Luna recoltei pentru fete. Campionatele Mondiale de la Catania. "Realizăm că s-a îngroşat gluma, rîdem, glumim, da' acum a venit timpul să plătim", spune Ana. De această competiţie se leagă şi calificarea la Jocurile Olimpice. "Dacă sîntem între primele patru, în proporţie de optzeci la sută sîntem şi la Londra", adaugă Simona. Echipa de spadă a României se află pe primul loc în clasamentul mondial. "Toată lumea vrea să ne bată acum, dar important este să nu credem noi că sîntem cele mai bune şi să luptăm pentru fiecare tuşă", spune Ana. Probleme de sănătate majore nu există. "Întregi nu sîntem nici una", spune Ana. Simona, al cărei genunchi s-a mai potolit, o completează, "zicem că dacă e să se rupă ceva, măcar să fie după Mondiale, că mai avem timp pînă la Londra". Capitala Marii Britanii e locul unde îşi doresc să fie în luna august a anului următor.

Vezi mai jos o SUPERGALERIE foto cu fetele de la spadă, campioane europene en titre