Destinul fabulos al boxerului român Aurel Toma (2) » Născut la Babadag, triumfător în Madison Square Garden şi mort în California

Ziaristul Octavian Pescaru publică azi în Gazeta Sporturilor a doua parte a reconstituirii vieţii şi carierei lui Aurel Toma, uriaşul talent al boxului mondial interbelic. Peste ani, ziarul care a scris pentru prima oară despre Toma îi adresează o reverenţă respectuoasă, aducîndu-l în faţa generaţiilor de azi. Citeşte cum a traversat oceanul cu pachebotul Normandia, cum l-a învins pe scoţianul Benny Lynch, cum a luptat în Armata Statelor Unite ca infirmier în Al Doilea Război Mondial şi cum a trăit, tragic, ultimii ani de viaţă în California

Citeşte aici prima parte a poveştii lui Aurel Toma!

Primul şi singurul român care a boxat la Madison Square Garden se numea Aurel Toma. Un boxer născut la Babadag în 1911. Meciul lui cu Joey Archibald s-a disputat în 1936, într-o arenă care atunci avea o capacitate de 18,000 de locuri. Viaţa lui Toma s-a cosumat mai mult prin străinătate, dar şi în România, unde aduna şi 20.000 de oameni la meciurile sale.

Bucureştiul, Parisul şi Londra îl primesc cu braţele deschise pe cel poreclit "spaima campionilor". În 6 luni, românul işi trece pe raboj încă 7 victime, între care şi Decico pe care îl deposedase anterior de tilul european. Victoria contra lui Decico îi oferă şansa de a boxa din nou cu centura europeană pe masă.

Neînvins din octombrie 1935, în 21 de meciuri consecutive, Aurel Toma urma să dea piept la Bucureşti, pe 5 iunie 1938, cu italianul Gino Cattaneo. Meciul are loc tot pe arena Venus iar reţeta e la fel de consistentă ca în urmă cu 2 ani....aproape 20.000 de oameni iau cu asalt stadionul.

Pînă în repriza a 8-a meciul e echilibrat însă românul are ambele arcade deschise. Italianul l-a lovit de două ori cu capul şi a fost avertizat. După a doua lovitură încasată managerul Leclerc încearca să-i oprească hemoragia şi îi cere să abandoneze. George Mihalache istoriseşte :"Toma (...) vede ca prin ceaţă chipul palid şi impasibil al italianului şi se pomeneşte urlînd :«Mor pe ring dar nu mă las ! » Se repede spre Cattaneo ca un uragan....Gino încasează zeci de croşeuri la cap şi...în culmea furiei recurge la aceeaşi arma...loveşte din nou cu capul în arcada dreapta a lui Toma ! Medicii sar în ring iar arbitrul Pippow pronunţă decizia :"învingător prin descalificare.....Aurel Toma !". După meci Pippow avea să declare că pe foile de arbitraj românul era în avantaj în momentul descalificării italianului.

Cap de linie pentru Benny Lynch
În toamna '38 proaspătul campion european dă piept, la Londra, cu dublul campion european şi mondial la muscă, scoţianul Benny Lynch. Mai tînăr cu 2 ani decît Toma, Lynch era considerat un pugilist inegalabil.

Mii de oameni au umplut pînă la refuz Earl's Court Arena pentru a-şi vedea idolul. "Pentru Toma e cel mai greu meci al carierei", scria Gazeta. Avea să fie însă ultimul meci pentru Lynch. "Boxul năvalnic al fiului de ţăran din cîmpul Bărăganului i-a cucerit pe spectatorii englezi", nota GSP pe 6 octombrie 1938.

Toma cîştiga prin KO în repriza a 3-a în faţa unui public înmărmurit, după nici 7 minute de lupta. A fost primul şi singurul KO suferit de Lynch în carieră. După acest meci s-a retras. Faima lui Lynch, mort in 1946, a fost atît de mare şi s-a perpetuat consecvent în timp încît, undeva după anul 2000, BBC a realizat un documentar despre viata sa ! Producţia există pe internet iar cele cîteva zeci de secunde în care Toma boxează cu Lynch reprezintă singurele imagini filmate în care apare campionul roman, disponibile intr-un spaţiu public.

Adio Europa
După victoria contra lui Lynch lui Toma îi este impus ca adversar spaniolul Baltasar Sangchili. Condiţiile promotorului Dickson sînt însă de neacceptat. Meciul urma să se dispute în sala Wagram din Paris, locaţie care putea primi un număr redus de spectatori, iar lui Toma i se propune să primească în loc de o sumă fixă, 20% din încasările galei.

Cum Sangchili nu mai reprezenta o atracţie pentru publicul francez din cauza rezultatelor, Toma refuză, pierde din nou titlul european fără a şi-l apăra şi în acest timp continuă să impresioneze publicul britanic cu două victorii la Len Hampston şi Teddy O'Neill.
Sangchili boxează pentru titlul european la muscă împotriva lui Angelmann, învinsul românului din 1936 şi cedează după 4 reprize. Toma e boicotat de promotorul Dickson, atotputernic în Franţa şi se vede nevoit să accepte un meci în condiţii speciale. În noiembrie 1939 boxează cu un anume Burns, mai greu cu 3 kilograme decît el. Desi îl trimite de 2 ori la podea englezul e declarat învingător, înfrîngere confirmată de managerul Leclerc pentru Gazetă.

Pentru prima oară însă, pe Toma încep să-l supere mîinile...Stră-strănepotul său Sorin Nistor avea să dezvăluie că întreaga familie suferă de poliartrită reumatoidă degenerativă.... În august 1939 Leclerc reuşeşte să-i ofere românului al treilea meci de titlu european, la Berlin, în compania austriacului Ernst Weiss. Cu o bursă de 25.000 de franci în buzunar, Toma îl trimite la podea pe austriac încă din prima repriză. Îl domina categoric însă în rundul 8 trimite o directă în capul acestuia şi işi fracturează mîna. Rezistă pînă în repriza a 11-a din 15 cînd e silit să abandoneze. A fost ultimul meci disputat de Aurel Toma în Europa, unde avea să revină cîţiva ani mai tîrziu în condiţii cu totul şi cu totul speciale.

Din nou in America
Toamna '39 îl găseşte pe Toma din nou în SUA în căutarea unui vis neîmpilinit....acela de a deveni campion mondial. Boxează la New York, Savannah, Oakland, San Francisco sau Philadelphia. Încet, încet captează atenţia presei americane. New York Times, Oakland Tribune, El Paso Herald-Post, Salt Lake Tribune, samd, relatează despre isprăvile românului.

Pînă in iulie '42 Enciclopedia boxului menţionează în contul lui Toma 9 victorii, 5 înfrîngeri şi 3 rezultate de egalitate. Neîntelegerile cu promotorii extrem de hrapăreţi, bursele foarte mici, costurile ridicate ale vieţii zilnice îl obligă să-şi găsească de lucru în paralel cu antrenamentele pentru a se întreţine. Visul de a lupta pentru titlul mondial e din ce în ce mai îndepărtat. În ţară, din cauza războiului, veştile despre el ajung din ce în ce mai greu. Gazeta anunţa cîteva dintre rezultatele sale la luni de zile după disputarea meciurilor.

Războiul
La inceputul anilor '40, în condiţii neclare Toma obţine cetăţenia americană. În '42, printre angajamentele de profesionist participă la meciuri demonstrative în unităţi ale armatei americane, iar în martie 1943, la 32 de ani, se înrolează ca infirmier în regimentul 802 anti-tanc.

Potrivit certificatului de lăsare la vatra "...ajutorul medical Toma Aurel a servit 20 de luni în teatrele de operaţiuni din Europa oferind îngrijiri medicale soldaţilor răniţi pe cîmpul de luptă, asistînd cadrele medicale în timpul operatţiilor chirurgicale, cărînd militari răniţi la punctele de prim ajutor". Între altele a revenit în Franţa unde s-a consacrat ca boxer luînd parte la debarcarea din Normandia. Pentru acte de bravură pe cîmpul de luptă a fost medaliat de două ori.

Gong final
Este demobilizat în decembrie 1945, iar în februarie '47, la 36 de ani, revine în ring probabil în special din motive de ordin financiar. Pînă în aprilie '48 pierde 4 meciuri, cîştigă 5 şi termină unul la egalitate. Per total palmaresul său în SUA este pozitiv - 19 victorii, 9 înfrîngeri şi 4 egaluri. Pînă în ziua de astăzi Aurel Toma este singurul român cu palmares pozitiv în boxul profesionist american.

După încheierea carierei lucrează aproape 20 de ani ca bellboy în industria hotelieră. Se căsatoreste in 1955 cu o rusoaică....Sonia Domasheuskaia, cu care avea deja un fiu, Ronald, de 10 luni. Mariajul durează doar 5 săptămîni.....Aurel obţine ulterior custodia copilului pe care îl va creşte singur. Sonia moare în 1958 iar 11 ani mai tîrziu Aurel suferă un grav accident de maşină.

În 1971 se pensionează cu sănătatea şubrezită de accident şi de anii de box în care a fost obligat să înfrunte de multe ori adversari din categorii superioare. Din 1973 trece într-o lume numai a lui. Nu mai recunoaşte pe nimeni, nici măcar pe fiul sau...Din pricina repetatelor pierderi de memorie este adus acasă de nenumărate ori de politiştii care îl găseau rătăcind pe străzi fără nici o ţintă. Obsdedat parcă de slujba pe care o avusese 20 de ani, în fiecare dimineaţă se îmbrăca la costum şi împacheta toate lucrurile din casă pe care le aşeza în dreptul uşii de la intrare, rămînînd stana de piatră lîngă ele.

Pentru Aurel Toma ultimul gong a bătut pe 25 august 1980 cînd, rătăcind din cauza bolii în miez de noapte pe o stradă din Oxnard, California, avea să fie lovit mortal de o maşină.

Avea 69 de ani. Şi-a găsit liniştea în cimitirul Riverside la mii de kilometri de Babadagul, natal unde singurul lucru care mai aminteşte de cel supranumit "Spaima Campionilor" este sala de sport din localitate care ii poartă numele.