Articol de Mitică Docan - Publicat duminica, 29 septembrie 2013 00:00 / Actualizat duminica, 29 septembrie 2013 19:27
Portughezul Rui Costa a supravieţuit unei curse de 7 ore şi jumătate şi l-a învins la sprint pe spaniolul Joaquim Rodriguez. Este prima medalie din istoria Portugaliei în plutonul profesionist. Alejandro Valverde a completat podiumul, în timp ce italianul Vincenzo Nibali a refuzat lupta pentru bronz
Dimineaţă, a început să plouă. Fulgerele au străbătut ca nişte bisturie burduful de nori, tunetele au bombănit pentru cîteva minute, după care au început un ropot furios, de parcă Dumnezeu bătea nerăbdător cu degetele în tavanul lumii, frunzele şi-au devorat clorofila şi au îngălbenit în tăcere. Stropii au plonjat spre asfalt ca nişte kamikaze, iar vîntul le-a uşurat renaşterea, transformîndu-i într-un abur fin ce a plutit pe deasupra zidurilor plumburii din Lucca. Atmosferă de turnir al naţiunilor.
La 272.2 kilometri de linia de sosire, cu toată urgia de-afară, cei 208 de ciclişti prezenţi la start au simţit că niciodată curcubeul nu a fost mai departe ca astăzi. Ascunşi în desişul de tunici-drapel, fiecare reprezentîndu-şi seminţia, favoriţii şi-au ascuţit dinţii şi au sesizat oportunitatea. Au zîmbit în linişte oameni precum elveţianul Fabian Cancellara, cu profilul său stîncos şi ochii ageri, italianul Vincenzo Nibali, tăinuit în spatele ochelarilor de soare ca un avatar al lui Fausto Coppi, Joaquim Rodriguez, "diavolul" nestins dintr-o echipă stelară a Spaniei. Şi apoi, după ce a fost fluturat steagul de start, potopul s-a transformat în infern.
ANGLIA. Baierele plutonului au fost rupte cu greu de venezueleanul Yonder Godoy, austriacul Matthias Brandle, cehul Jan Barta, polonezul Bartosz Huzarski şi tunisianul Rafaa Chtioui, evadarea colectînd un avantaj maxim de 4 minute după 20 de kilometri parcurşi. Marea Britanie şi-a asumat urmărirea, cu o prestanţă ce a adus aminte de Sky, însă Mark Cavendish nu a părut convins că vrea să agite spiritele pînă la prima căţărare a zilei, aşa că fruntaşii şi-au îmbunătăţit ecartul cu încă trei unităţi. Odată depăşită căţărarea de pe San Baronto, supuşii reginei au apăsat adînc pedala de acceleraţie şi ritmul plutonului a sfîşiat din hiat.
ITALIA. În această formulă s-a intrat în circuitul din jurul Florenţei, cu ploaia însoţind participanţii mai ceva ca-n familia Adams, iar succesiunea de căţărări a început să roadă uşor grupul principal. Prima victimă de calibru a fost Bradley Wiggins, englezul care urăşte zloata, în timp ce Italia a canibalizat trena Marii Britanii, iar Vincenzo Nibali a preluat controlul ostilităţilor. La a doua trecere peste linia de sosire, buchetul de favoriţi s-a subţiat pînă a ajuns la 50 de fire, cu Michele Scarponi şi Luca Paolini asigurîndu-se că niciun musafir nu se amestecă nemeritat în lupta pentru medalii.
Cu 130 de kilometri înainte de final, australianul Cadel Evans s-a făcut una cu asfaltul şi a fost nevoit să abandoneze, slovacul Peter Sagan a dus o urmărire furibundă datorată unui schimb nefericit de bicicletă, iar Andrei Nechita a purtat tricolorul mîndru în grupul favoriţilor. Căţărare peste căţărare, Italia a săpat adînc în pulpele adversarilor, iar roadele au fost culese la a patra trecere peste Via Salviati, atunci cînd Diego Ulissi, Rinaldo Nocentini şi Luca Paolini au dinamitat grupul favoriţilor, i-au decuplat pe Contador şi Froome, nu şi pe Cancellara, obţinînd un comando de doar 20 de ciclişti! Deşi s-a făcut joncţiunea ulterior, resursele preţioase folosite ca răspuns au costat în goana de pe circuit.
Puţin timp mai tîrziu, Froome a completat lista cîştigătorilor de Mare Tur care s-au săturat de ploaia sîcîitoare şi şi-a urcat bicicleta în autocarul Marii Britanii. Evadarea s-a dezintegrat cu 5 ture înainte de final, doar Jan Barta şi Bartosz Huzarski, coechipieri la NetApp, reuşind să-şi prelungească aventura.
BELGIA. 55 de borne pînă la căldură şi ceai fierbinte, iar plutonul a intrat în zodia naţiunii lui Eddy Merckx. Philippe Gilbert, campionul mondial en-titre, şi-a trecut coechipierii la trenă, iar Fabian Cancellara s-a urnit imediat, ca o pisică grea şi agilă, în spatele tricourilor albastre. Giovanni Visconti şi Cyril Gautier au plecat în urmărirea rămăşiţei de evadare, însă gravitaţia plutonului nu a ţinut cont de minutul anemic avut de cei 4 oameni din frunte. După 6 ore de cursă, cerurile s-au despărţit şi un soare rece a binecuvîntat cursa.
Frecvenţa de "ai, ai, ai" s-a înteţit cu 30 de kilometri înainte de final, cînd Nibali şi Paolini au negociat prost un viraj şi s-au frînt de borduri, un bocet amestecat cu cappuccino traversînd tribunele din Florenţa. În plus, din simpatie, Andrei Nechita, în cea mai bună cursă din carieră, şi-a făcut praf roata din faţă. Dacă maşinile din caravană au pus umărul să ajute favoritul Cizmei, Nechita a rămas în no-man's-land, fără asistenţă sau vreun ajutor tehnic!
PENINSULA IBERICĂ. Nibali a revenit în grupul principal, în vîrful ostilităţilor, înarmat cu răbdare şi vigilenţă, exact cînd ultimele rămăşiţe de evadare erau stinse. A avut nevoie de orice fărîmă de energie în ultima tură de circuit, cînd fronda spaniolă a scuturat cursa, "Purito" Rodriguez înţepînd căţărările cu un sprint de căprioară speriată. Fabian Cancellara s-a scufundat în grupul marilor anonimi, iar singurul contraatacul a venit din partea portughezului Rui Costa, a lui Nibali şi Valverde. Cu 5 kilometri înainte de final, după o trenă feroce a italianului, Rodriguez a fost prins, însă atacul fragil al coechipierului Valverde a funcţionat ca declanşator pentru o noua mişcare din partea micuţului spaniol. Drama toscană a fost completă. Rodriguez a părut scăpat în învingător, însă Rui Costa, care nu a colaborat nicio secundă la trena de urmărire, în ciuda protestelor vocale din partea lui Nibali, a părăsit grupul din spate şi, într-o mutare ce a adus aminte de Liege-Bastogne-Liege, a frînt visul spaniolului în ultima sută de metri. Cu lacrimile şiroind pe ambii obraji şi chipul blocat în disperare, ca un iepure în faţa farurilor, Rodriguez s-a consolat cu o performanţă amară: e primul rutier după Miguel Indurain (1995) care termină pe podiumurile Turului Franţei şi Mondialelor în acelaşi an.
RUI COSTA, CICLISTUL. În vîrstă de 26 de ani, Rui Costa a semnat în acest an cu echipa italiană Lampre, după ce a evoluat pentru trei ani la echipa spaniolă Movistar şi a fost votat atletul anului, anul trecut, în ţara natală, în faţa unor nume ce îl includeau şi pe Cristiano Ronaldo, vedeta lui Real Madrid.
Clasament final:
1 Rui Costa (Portugalia) 7:25:44
2 Joaquim Rodriguez (Spania)
3 Alejandro Valverde (Spania) 0:00:16
4 Vincenzo Nibali (Italia) 0:00:16
5 Andriy Grivko (Ucraina) 0:00:31
6 Peter Sagan (Slovacia) 0:00:34
7 Simon Clarke (Australia) 0:00:34
8 Maxim Iglinskiy (Kazakhstan) 0:00:34
9 Philippe Gilbert (Belgia) 0:00:34
10 Fabian Cancellara (Elveţia) 0:00:34
Portughezul Rui Costa a supravieţuit unei curse de 7 ore şi jumătate şi l-a învins la sprint pe spaniolul Joaquim Rodriguez. Este prima medalie din istoria Portugaliei în plutonul profesionist. Alejandro Valverde a completat podiumul, în timp ce italianul Vincenzo Nibali a refuzat lupta pentru bronz
Dimineaţă, a început să plouă. Fulgerele au străbătut ca nişte bisturie burduful de nori, tunetele au bombănit pentru cîteva minute, după care au început un ropot furios, de parcă Dumnezeu bătea nerăbdător cu degetele în tavanul lumii, frunzele şi-au devorat clorofila şi au îngălbenit în tăcere. Stropii au plonjat spre asfalt ca nişte kamikaze, iar vîntul le-a uşurat renaşterea, transformîndu-i într-un abur fin ce a plutit pe deasupra zidurilor plumburii din Lucca. Atmosferă de turnir al naţiunilor.
La 272.2 kilometri de linia de sosire, cu toată urgia de-afară, cei 208 de ciclişti prezenţi la start au simţit că niciodată curcubeul nu a fost mai departe ca astăzi. Ascunşi în desişul de tunici-drapel, fiecare reprezentîndu-şi seminţia, favoriţii şi-au ascuţit dinţii şi au sesizat oportunitatea. Au zîmbit în linişte oameni precum elveţianul Fabian Cancellara, cu profilul său stîncos şi ochii ageri, italianul Vincenzo Nibali, tăinuit în spatele ochelarilor de soare ca un avatar al lui Fausto Coppi, Joaquim Rodriguez, "diavolul" nestins dintr-o echipă stelară a Spaniei. Şi apoi, după ce a fost fluturat steagul de start, potopul s-a transformat în infern.
ANGLIA. Baierele plutonului au fost rupte cu greu de venezueleanul Yonder Godoy, austriacul Matthias Brandle, cehul Jan Barta, polonezul Bartosz Huzarski şi tunisianul Rafaa Chtioui, evadarea colectînd un avantaj maxim de 4 minute după 20 de kilometri parcurşi. Marea Britanie şi-a asumat urmărirea, cu o prestanţă ce a adus aminte de Sky, însă Mark Cavendish nu a părut convins că vrea să agite spiritele pînă la prima căţărare a zilei, aşa că fruntaşii şi-au îmbunătăţit ecartul cu încă trei unităţi. Odată depăşită căţărarea de pe San Baronto, supuşii reginei au apăsat adînc pedala de acceleraţie şi ritmul plutonului a sfîşiat din hiat.
ITALIA. În această formulă s-a intrat în circuitul din jurul Florenţei, cu ploaia însoţind participanţii mai ceva ca-n familia Adams, iar succesiunea de căţărări a început să roadă uşor grupul principal. Prima victimă de calibru a fost Bradley Wiggins, englezul care urăşte zloata, în timp ce Italia a canibalizat trena Marii Britanii, iar Vincenzo Nibali a preluat controlul ostilităţilor. La a doua trecere peste linia de sosire, buchetul de favoriţi s-a subţiat pînă a ajuns la 50 de fire, cu Michele Scarponi şi Luca Paolini asigurîndu-se că niciun musafir nu se amestecă nemeritat în lupta pentru medalii.
Cu 130 de kilometri înainte de final, australianul Cadel Evans s-a făcut una cu asfaltul şi a fost nevoit să abandoneze, slovacul Peter Sagan a dus o urmărire furibundă datorată unui schimb nefericit de bicicletă, iar Andrei Nechita a purtat tricolorul mîndru în grupul favoriţilor. Căţărare peste căţărare, Italia a săpat adînc în pulpele adversarilor, iar roadele au fost culese la a patra trecere peste Via Salviati, atunci cînd Diego Ulissi, Rinaldo Nocentini şi Luca Paolini au dinamitat grupul favoriţilor, i-au decuplat pe Contador şi Froome, nu şi pe Cancellara, obţinînd un comando de doar 20 de ciclişti! Deşi s-a făcut joncţiunea ulterior, resursele preţioase folosite ca răspuns au costat în goana de pe circuit.
Puţin timp mai tîrziu, Froome a completat lista cîştigătorilor de Mare Tur care s-au săturat de ploaia sîcîitoare şi şi-a urcat bicicleta în autocarul Marii Britanii. Evadarea s-a dezintegrat cu 5 ture înainte de final, doar Jan Barta şi Bartosz Huzarski, coechipieri la NetApp, reuşind să-şi prelungească aventura.
BELGIA. 55 de borne pînă la căldură şi ceai fierbinte, iar plutonul a intrat în zodia naţiunii lui Eddy Merckx. Philippe Gilbert, campionul mondial en-titre, şi-a trecut coechipierii la trenă, iar Fabian Cancellara s-a urnit imediat, ca o pisică grea şi agilă, în spatele tricourilor albastre. Giovanni Visconti şi Cyril Gautier au plecat în urmărirea rămăşiţei de evadare, însă gravitaţia plutonului nu a ţinut cont de minutul anemic avut de cei 4 oameni din frunte. După 6 ore de cursă, cerurile s-au despărţit şi un soare rece a binecuvîntat cursa.
Frecvenţa de "ai, ai, ai" s-a înteţit cu 30 de kilometri înainte de final, cînd Nibali şi Paolini au negociat prost un viraj şi s-au frînt de borduri, un bocet amestecat cu cappuccino traversînd tribunele din Florenţa. În plus, din simpatie, Andrei Nechita, în cea mai bună cursă din carieră, şi-a făcut praf roata din faţă. Dacă maşinile din caravană au pus umărul să ajute favoritul Cizmei, Nechita a rămas în no-man's-land, fără asistenţă sau vreun ajutor tehnic!
PENINSULA IBERICĂ. Nibali a revenit în grupul principal, în vîrful ostilităţilor, înarmat cu răbdare şi vigilenţă, exact cînd ultimele rămăşiţe de evadare erau stinse. A avut nevoie de orice fărîmă de energie în ultima tură de circuit, cînd fronda spaniolă a scuturat cursa, "Purito" Rodriguez înţepînd căţărările cu un sprint de căprioară speriată. Fabian Cancellara s-a scufundat în grupul marilor anonimi, iar singurul contraatacul a venit din partea portughezului Rui Costa, a lui Nibali şi Valverde. Cu 5 kilometri înainte de final, după o trenă feroce a italianului, Rodriguez a fost prins, însă atacul fragil al coechipierului Valverde a funcţionat ca declanşator pentru o noua mişcare din partea micuţului spaniol. Drama toscană a fost completă. Rodriguez a părut scăpat în învingător, însă Rui Costa, care nu a colaborat nicio secundă la trena de urmărire, în ciuda protestelor vocale din partea lui Nibali, a părăsit grupul din spate şi, într-o mutare ce a adus aminte de Liege-Bastogne-Liege, a frînt visul spaniolului în ultima sută de metri. Cu lacrimile şiroind pe ambii obraji şi chipul blocat în disperare, ca un iepure în faţa farurilor, Rodriguez s-a consolat cu o performanţă amară: e primul rutier după Miguel Indurain (1995) care termină pe podiumurile Turului Franţei şi Mondialelor în acelaşi an.
RUI COSTA, CICLISTUL. În vîrstă de 26 de ani, Rui Costa a semnat în acest an cu echipa italiană Lampre, după ce a evoluat pentru trei ani la echipa spaniolă Movistar şi a fost votat atletul anului, anul trecut, în ţara natală, în faţa unor nume ce îl includeau şi pe Cristiano Ronaldo, vedeta lui Real Madrid.
Clasament final:
1 Rui Costa (Portugalia) 7:25:44
2 Joaquim Rodriguez (Spania)
3 Alejandro Valverde (Spania) 0:00:16
4 Vincenzo Nibali (Italia) 0:00:16
5 Andriy Grivko (Ucraina) 0:00:31
6 Peter Sagan (Slovacia) 0:00:34
7 Simon Clarke (Australia) 0:00:34
8 Maxim Iglinskiy (Kazakhstan) 0:00:34
9 Philippe Gilbert (Belgia) 0:00:34
10 Fabian Cancellara (Elveţia) 0:00:34
)
)
)
)
)
)
)
