Articol de Adrian Cochino (Libertatea) - Publicat duminica, 17 septembrie 2023 17:45 / Actualizat duminica, 17 septembrie 2023 18:14
Telenovela micilor certuri interne pentru tricoul roșu din cadrul Jumbo-Visma nu ar trebui să distragă atenția de la adevărata concluzie a Vueltei, care se încheie duminică: modul zdrobitor, aproape inevitabil, în care echipa s-a impus în al treilea mare tur al anului, după ce le-a câștigat și pe primele două.
Ultima etapă competitivă a Turului Spaniei, cea de sâmbătă, a pus capăt și ultimelor mici semne de întrebare cu privire la câștigătorul competiției. În lipsa vreunui dezastru în etapa finală de duminică, Sepp Kuss se va impune la general, fiind urmat în clasament de colegii lui, danezul Jonas Vingegaard și slovenul Primoz Roglic.
A fost un tur cu mai multe istorii incluse: eșecul lui Remco Evenepoel, care a pierdut lupta pentru clasamentul general, dar a compensat parțial cu trei victorii frumoase de etapă; victoria finală a lui Sepp Kuss, cel mai credincios locotenent, care și-a adjudecat tricoul roșu, de lider, după numeroase competiții în care și-a ajutat liderii; disensiunile din sânul Jumbo-Visma cu privire la cine ar trebui să tragă pentru victorie, rezolvate în cele din urmă așa cum și-au dorit 90% din fanii ciclismului.
Dar cea mai importantă poveste rămâne dominația echipei olandeze.
Declarațiile oficialilor echipei au sugerat că decizia de a intra cu intenții serioase în toate cele trei mari tururi a fost luată încă din iarna anului trecut, la mai puțin de jumătate de an după ce Jumbo-Visma câștiga primul Tur al Franței, prin Vingegaard.
Una e să îți faci planuri ambițioase, alta e ca acestea să îți și reușească însă. În cazul Jumbo-Visma, totul a mers ca la carte.
Roglic a câștigat Giro în primăvară, în fața lui Geraint Thomas, cu victoria spectaculoasă din contratimpul din penultima etapă. Vingegaard l-a spulberat pe Tadej Pogacar, în ciuda îndoielilor din primele etape.
Iar amândoi au forțat lucrurile și au intrat în Vuelta, unde s-au trezit în cele din urmă facilitând victoria locotenentului lor, Sepp Kuss, cel care îi ajutase în fiecare din reușitele lor de peste an.
Nu doar că Jumbo-Visma a câștigat toate cele trei mari tururi într-un an, lucru nemaiîntâlnit până acum, dar a făcut-o cu trei cicliști diferiți, un alt semn al abilităților echipei.
Dacă acesta este apogeul Jumbo-Visma, atunci cei care apreciază momentul ar trebui să se bucure de el, o astfel de perioadă nu durează niciodată prea mult, a concluzionat jurnalista scoțiană Philippa York, specialista Cycling News.
GC Kuss
Înainte de debutul Vueltei, posibilitatea ca Sepp Kuss să lupte pentru general exista în special în mintea fanilor. I s-a găsit și un nume pentru asta: „GC Kuss”, cel care luptă pentru clasamentul general deci.
Americanul are profilul perfect al unui om simpatizat de toată lumea: este un outsider, este modest și evită lumina reflectoarelor, este locotenentul perfect, fiind un cățărător excelent, și i-a ajutat pe Roglic și Vingegaard cu zâmbetul pe buze, în toate tururile câștigate de aceștia.
Dar Turul Spaniei părea totuși să fie o afacere ce va fi tranșată între sloven, danez și rivalii lor din afara echipei, Remco Evenepoel, Enric Mas și Juan Ayuso, mai ales că americanul parcurgea al treilea mare tur al anului.
Două lucruri importante s-au întâmplat în prima parte a Vueltei, schimbând dinamica cursei. În primul rând, Kuss a câștigat etapa a șasea, terminată pe cățărarea Pico del Buitre, punând aproape trei minute între el și toți favoriții, inclusiv coechipierii săi.
El și-a confirmat apoi intențiile și forma în momentul în care s-a mobilizat și a pierdut doar un minut și jumătate în fața lui Remco Evenepoel la contratimp, păstrând tricoul roșu. „M-am descurcat de zece ori mai bine decât mă așteptam”, a declarat el ulterior.
Al doilea moment crucial al cursei a fost cel în care cel mai important competitor al tripletei Jumbo, câștigătorul Vueltei 2022, s-a prăbușit în clasament în etapa a 13-a, sfârșită pe Col du Tourmalet - Remco Evenepoel a pierdut atunci 27 de minute.
Vingegaard s-a impus în acea etapă pe cățărarea finală, urmat de Kuss și de Roglic, semnalând invincibilitatea echipei. A devenit de asemenea clar că Ayuso și Mas nu vor reuși să se ridice la nivelul lor.
Din acel moment, totul a fost doar o afacere internă, una care a ciufulit puțin imaginea Jumbo-Visma.
Cine este căpitanul Jumbo-Visma?
Lucrurile au luat-o razna în etapa a 16-a, când Vingegaard a atacat și a câștigat pe cățărarea finală, Bejes, punând mai mult de un minut în fața favoriților și reducând serios diferența care îl separa de Kuss.
Nimeni din Jumbo-Visma nu a putut explica cine este de fapt căpitanul echipei, teza generală sugerând că cei trei se vor lupta între ei pentru tricoul roșu. O idee proastă.
În etapa următoare, pe Altu de L'Angliru, a fost rândul lui Roglic să atace și să câștige. Slovenul l-a tras după el pe Vingegaard și amândoi l-au lăsat în urmă pe Kuss. Danezul a ajuns la opt secunde în spatele americanului, la general, iar lumea ciclismului a erupt cu furie.
Paginile Jumbo-Visma de pe rețelele sociale au fost invadate de critici, foști și actuali cicliști, precum Sean Kelly sau Geraint Thomas, au acuzat lipsa de corectitudine a echipei față de Kuss, o opinie împărtășită de majoritatea comentatorilor din toate țările.
Minoritatea celor care au susținut că Vuelta ar trebui câștigată „pe drept” de ciclistul care reușește să se impună în munți a fost exact asta: o minoritate. În războiul opiniilor s-au impus cei care l-au susținut pe Kuss și care au susținut că americanul nu a primit un cadou, ci și-a câștigat tricoul roșu.
Înainte de etapa a 18-a, ultima de munte serios, echipa Jumbo-Visma a decis în cele din urmă, în unanimitate - potrivit declarațiilor cel puțin - că Sepp Kuss este căpitanul echipei și va fi susținut pentru tricoul roșu, iar pe ultima cățărare, Roglic și Vingegaard l-au ajutat pe american să ajungă în siguranță la final.
Roglic a sugerat că are sentimente „amestecate” în privința deciziei, dar finalul etapei a 20-a i-a surprins pe cei trei împreună, la linia de final, aparent prieteni, într-o fotografie probabil istorică.
Cine este Sepp Kuss
Kuss nu ar fi trebuit să participe în toate cele trei mari tururi. Inițial, el intenționa să ajungă în Turul Franței și în Vuelta. Accidentarea lui Wilco Kelderman din primăvară este cea care l-a aruncat în Giro, unde a fost instrumental pentru victoria lui Roglic.
Clubul cicliștilor care au parcurs toate cele trei mari tururi într-un an este destul de select. Adam Hansen, în prezent președinte al sindicatului CPA, a participat la toate cele trei tururi de șase ori, în timp ce bascul Marino Lejarreta a reușit această performanță de patru ori între 1987 și 1991.
Dar ei se băteau cel mult pentru victorii de etapă sau nici măcar. În schimb, Kuss era mereu alături de liderii săi în cele mai grele etape și se mai și regăsea frecvent în partea superioară a clasamentului general - pe 14 în Giro și 12 în Turul Franței anul acesta - o constanță rar întâlnită.
Importanța lui Kuss în cadrul echipei a fost explicată clar chiar de Roglic. „Dacă vrei să câștigi, îl iei pe Sepp cu tine”, a spus slovenul, în ajunul Vueltei.
Născut în Colorado, și antrenat în zona muntoasă a acestui stat, Kuss a intenționat inițial să se apuce de schi, folosind ciclismul doar pentru antrenament. Bicicleta l-a atras definitiv în cele din urmă, iar americanul și-a arătat în scurt timp talentul.
În 2017, aflat la mica echipă americană Rally Cycling, după ce a terminat pe locul 10 pe Muntele Baldy, în Turul Californiei, și a câștigat un finiș în cățărare în Turul Utah, tânărul Sepp i-a atras atenția lui Grischa Niermann, director sportiv la Jumbo-Visma.
„M-a abordat în Turul Californiei din 2017 și s-a arătat interesat”, a spus Kuss pentru echipa Rouleur. „A fost surprinzător pentru mine că o echipă WorldTour era interesată, dar am avut un sentiment foarte bun în legătură cu echipa”, a adăugat el.
În sezonul următor, ajuns la Jumbo-Visma, Kuss a câștigat Turul Utah, dintr-un pluton care îi mai includea pe Jack Haig, Mike Woods, Hugh Carthy și Neilson Powless. A câștigat, de asemenea, trei etape și a fost în scurt timp rapid promovat în WorldTour.
În timp, el a câștigat etape în Vuelta și Turul Franței, printre altele, dar nu a părut că face față, sau că vrea să facă față, presiunilor de lider.
Ajuns la 29 de ani, americanul, care a studiat literatura engleză și are o diploma de absolvent în publicitate, a ajuns însă unul dintre cei mai buni cățărători din pluton și posibil cel mai bun locotenent. Victoria din Vuelta îl ridică deja în stratosferă.
Are însă Kuss profilul unui „ucigaș”, asemenea lui Roglic și Vingegaard? Unii se îndoiesc, Sean Kelly printre ei. Americanul are capacitatea fizică și talentul de a câștiga mai mult, dar este neclar dacă își dorește de fapt acest lucru.
Todd Wells, un fost ciclist american de mountain-biking a declarat pentru revista Outside Online că sportivul Jumbo-Visma are mai degrabă o atitudine relaxată, care vine din primii săi ani în ciclism.
Chad Cheeney, fondatorul programului Durango DEVO, care l-a lansat pe Kuss în ciclism, a confirmat și el că tânărul american era mai degrabă dornic să se distreze pe bicicletă decât orice altceva. Atitudinea relaxată era ilustrată și de felul în care Kuss aborda nutriția, atât de importantă în sport.
„Lucrul preferat al lui Sepp era să mănânce hamburgeri după o cursă. Chiar și pe atunci oamenii făceau mișto de el pentru că mânca junk-food. El doar zâmbea”, a declarat Cheeney pentru Outside Online.
Cea mai mare întrebare
Pentru Jumbo-Visma, tricoul roșu al lui Kuss este o dovadă a investiției inteligente în sportivi de perspectivă. Nici Kuss, nici Roglic și cu atât mai puțin Jonas Vingegaard nu erau cicliști consacrați în momentul în care au ajuns în echipa olandeză și și-au început ascensiunea spre top.
Resursele generoase ale echipei au avut și ele un rol în această poveste.
Dominația Jumbo-Visma în marile tururi este cu atât mai spectaculoasă cu cât echipa este mereu una dintre favoritele sezonului clasicelor de primăvară (și a sezonului de ciclocros, dacă mai contează).
Wout van Aert nu a câștigat primăvara aceasta un Monument, din simplul motiv că rivalii săi - Mathieu van der Poel și Tadej Pogacar - au fost mai buni. Dar Jumbo-Visma a câștigat totuși majoritatea celorlalte clasice pe pavate, de la Gent-Wevelgem la E3 Saxo Classic, Omloop Het Nieuwsblad și Kuurne-Brussel-Kuurne.
Iar Jumbo și-a continuat după aceea dominația, câștigând aproape fiecare tur de o săptămână în care Vingegaard și Roglic au intrat, cu excepția Paris-Nisa.
Reușita este rar întâlnită în istoria recentă. Când câștiga pe bandă rulantă Turul Franței, Team Sky reușea cu greu să se impună în clasice. Când se impunea în numeroase clasice, „haita de lupi” a Quickstep nu avea nicio legătură cu marile tururi.
Discuțiile despre această performanță sunt în toi. În vară, parte din suflarea ciclismului a pus sub semnul întrebării capacitatea lui Vingegaard de a se impune într-o astfel de manieră în fața lui Tadej Pogacar.
Cuvântul „dopaj” a fost rostit cu voce tare. În timpul Vueltei, fostul profesionist Jerome Pineau l-a acuzat pe Kuss de dopaj mecanic, sugerând că americanul nu avea cum să se miște așa de repede pe cățărare fără un motor.
Echipa olandeză a negat în fiecare instanță acuzațiile, asigurând că este curată. Pentru ca lucrurile să se complice însă, în urmă cu o lună, ciclistul Michel Hessmann, care l-a însoțit pe Roglic în Giro, a fost suspendat, după ce a fost depistat pozitiv la un medicament diuretic ce nu a fost încă menționat.
Diureticul, care, potrivit specialiștilor, poate fi folosit pentru a ascunde de fapt o altă substanță dopantă, a fost depistat pe 14 iunie, la un control în afara competiției, la două săptămâni după finalul Giro. Echipa a anunțat că îl susține în continuare pe Hessmann, până la clarificarea dosarului, care i-ar putea aduce patru ani de suspendare.
Sâmbătă, răspunzând întrebărilor jurnaliștilor, Vingegaard a asigurat din nou că nu se dopează. „Sunt 100% sigur că cei doi colegi ai mei nu iau nimic”, a spus danezul cu referire la Kuss și Roglic. „Nici eu nu iau nimic”, a întărit el.
