Pentru Sandra Izbaşa ieri a fost prima zi în care nu s-a mai gîndit la gimnastică: "Nu regret nimic!"

Nu şi-a încheiat cariera cum şi-ar fi dorit, cu o medalie mondială, dar Sandra e realistă şi a spus ieri, la sosirea în ţară, că viaţa merge înainte. Şi pentru ea, viaţa va însemna altceva decît era obişnuită pînă acum pentru că a venit momentul să renunţe la gimnastică. Nu se ştie pentru cît timp, dar pentru că a iubit atît de mult acest sport care i-a adus două titluri olimpice şi multe medalii europene, a lăsat un loc pentru clipa în care i s-ar putea face din nou dor. "Eram conştientă că la un moment dat va veni şi acest moment, cînd va trebui să mă retrag", a spus Sandra.

La 23 de ani, după două cicluri olimpice duse cu succes pînă la capăt, după o accidentare horror, care ar fi speriat pe oricine şi care a necesitat o recuperare îndelungată, după sute de ore petrecute pe aparate, după cantonamente lungi de la Oneşti, Deva sau Izvorani Sandra a spus stop. Cu toate că îi lipseşte titlul mondial din palmares, nu se mai gîndeşte acum la ce a fost. "Nu regret absolut nimic. Am medalii de toate culorile, chiar am nevoie de o pauză". Bun venit în noua ta viaţă, Sandra, acolo unde nu mai contează notele, legările şi salturile!

Copilărie
1994
Începe gimnastica la 4 ani, la clubul Steaua, cu antrenorii Eliza Stoica, Elena Ceampelea şi Angela Cacovean

"Cînd eram mai mică aveam timp şi de antrenament, şi de şcoală, şi de joacă, mai tîrziu, cînd am crescut, nu am mai avut timp să ies cu copiii. Dar, în ansamblu, am avut o copilărie frumoasă"

Adolescenţă
2002
Este selecţionată în lotul de junioare de la Oneşti

2004
Cîştigă două medalii de argint la CE de junioare de la Amsterdam, cu echipa şi la sol

2005 - Colecţiona abţibilduri
Se mută la Deva, la lotul de senioare, condus atunci de Nicolae Forminte

Carieră la seniori

2006
Debutează la o competiţie mare, Europenele de la Volos, unde devine campioană continentală la sol, cucereşte argintul pe echipe şi bronzul la bîrnă. În acelaşi an, cîştigă două medalii la CM de la Aarhus, argint la bîrnă, bronz la individual compus

2007
Din acest an datează ultima ei medalie la Mondiale, la Stuttgart, unde a cucerit bronzul cu echipa

2008
Jocurile Olimpice de la Beijing, unde Sandra a obţinut titlul la sol, eclipsează orice alt rezultat al ei de pînă atunci. Ea a primit cea mai mare notă, 15,650. A mai cîştigat un bronz, cu echipa

Exerciţiul Sandrei a fost conceput pe melodia "Taniec Eleny", de Michal Lorenz, de pe coloana sonoră a filmului "Bandit"

2009
Apare pe coperta revistei International Gymnast, sub titlul: "Cunoaşteţi-o pe campioana olimpică la sol!". Se înscrie la facultate, educaţie fizică şi sport la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj.

În septembrie, suferă accidentarea-horror a carierei, ruptură de tendon ahilian drept, care necesită intervenţie chirurgicală

"Nu ştiu cum s-a întîmplat. Am auzit o pocnitură şi în clipa următoare eram pe jos"

2010
Revine în competiţii la exact un an de la accidentare, iar în octombrie participă la Mondialele de la Rotterdam, unde ocupă locul 4 cu echipa şi locul 7 la sol

"Am concurat cu atîtea emoţii la revenire! E ca şi cum aş fi luat-o complet de la început, un început nou care să-mi arate unde mă aflu acum în gimnastică"

2011
Două medalii de aur la Europenele de la Berlin, dar şi prima distincţie majoră la sărituri, spre care a fost orientată de antrenorul Octavian Belu, care i-a văzut calităţile pentru acest aparat

O accidentare la picior o obligă să rateze Mondialele de la Tokyo, din octombrie

2012
Aur european la sărituri din nou, dar şi cu echipa, titlu pe care România nu-l mai cucerise din 2008, anul precedentei Olimpiade

La Londra, la Jocurile Olimpice, reuşeşte al doilea titlu din carieră, de data aceasta la sărituri. Se calificase în finală cu a doua notă, în urma americancei McKayla Maroney, care a ratat însă. Sandra a avut nervii tari şi a avut două execuţii fără greşeală pentru o medie de 15,191

"Săriturile, ca şi celelalte aparate, sînt un sport al nervilor, pentru că în finală nu iei absolut deloc contact cu aparatul, iar cine este pregătit face surpriza"

3 gimnaste române au reuşit să cucerească titlul olimpic la două ediţii: Nadia Comăneci (1976, 1980), Simona Amînar (1996, 2000) şi Sandra Izbaşa (2008, 2012)

2013
Nu participă la Europenele de la Moscova, profită de pauză pentru a-şi pregăti licenţa. La CM de la Brussels, urmărind singurul titlu care-i lipsea din palmares, cel mondial, ratează însă în finala de la sol, clasîndu-se la 7-a