Articol de Marian Ursescu - Publicat duminica, 09 mai 2010 00:00
Oltchim a ţinut pasul ieri cu Viborg doar în prima repriză, apoi a urmat alunecarea în disperare, neputinţă, blocaj
Între Viborg şi Oltchim nu mai e loc de surprize. Cele două echipe se cunosc mult prea bine, s-au ciocnit în ultimii ani aproape fără excepţie, iar bilanţul direct e echilibrat. Cinci victorii pentru vîlcence, un egal, şase succese daneze. Ieri, totul s-a şters cu un imens burete. S-a pornit de la zero. Altă zi, altă poveste, alt meci, altă miză. Cea mai mare de pînă acum. Uriaşă. Jucătoarele de la Oltchim recunosc: "Am greşit, iar miza se poate să fie prea mare!" (video)
După cum a început disputa, campioana României arăta pusă pe fapte mari. A deschis scorul, prin Lecuşanu, apoi a condus mereu preţ de 13 minute, chiar şi cu două goluri: 7-5. Din acel minut al cifrei ghinioniste, s-a intrat în ceaţă. Pînă la borna 22 a cronometrului a durat seceta română, timp în care gazdele au tot marcat. Serie de cinci pumni. Încă nu se dezlănţuise Popovici, dar a acţionat Jurack. Oltchim a răspuns cu reuşitele Adei Nechita, cele două cu care a rămas pînă la sfîrşit.
14-11 la pauză, rezonabil, mai ales că şi partea a doua a început în aceeaşi notă. Pînă la 16-13 totul a fost în marjă, apoi însă a venit o serie de patru goluri a Bojanei Popovici. Diferenţa a crescut, jocul s-a rupt, Vîlcea nu a ştiut să profite de situaţiile de superioritate, a ratat din poziţii favorabile. Doar Paula Ungureanu a tresărit parcă trezită din visul urît şi a apărat cîteva mingi, ţinîndu-şi echipa în viaţă. Din atac, Stanca e singura cu un procentaj de sută la sută al reuşitelor.
Pentru Oltchim au jucat şi emoţia primei finale de Ligă din istorie, faţă de a cincea pentru Viborg, şi căderea fizică, şi lipsa de luciditate. S-a încheiat 28-21 pentru gazde. O povară grea pentru retur.
5 trofee europene are Viborg în palmares: Liga Campionilor de două ori (2006 şi 2009) şi Cupa EHF de trei ori (1994, 1999, 2004)
10 goluri a fost diferenţa maximă de ieri, în minutul 55
Oltchim a ţinut pasul ieri cu Viborg doar în prima repriză, apoi a urmat alunecarea în disperare, neputinţă, blocaj
Între Viborg şi Oltchim nu mai e loc de surprize. Cele două echipe se cunosc mult prea bine, s-au ciocnit în ultimii ani aproape fără excepţie, iar bilanţul direct e echilibrat. Cinci victorii pentru vîlcence, un egal, şase succese daneze. Ieri, totul s-a şters cu un imens burete. S-a pornit de la zero. Altă zi, altă poveste, alt meci, altă miză. Cea mai mare de pînă acum. Uriaşă. Jucătoarele de la Oltchim recunosc: "Am greşit, iar miza se poate să fie prea mare!" (video)
După cum a început disputa, campioana României arăta pusă pe fapte mari. A deschis scorul, prin Lecuşanu, apoi a condus mereu preţ de 13 minute, chiar şi cu două goluri: 7-5. Din acel minut al cifrei ghinioniste, s-a intrat în ceaţă. Pînă la borna 22 a cronometrului a durat seceta română, timp în care gazdele au tot marcat. Serie de cinci pumni. Încă nu se dezlănţuise Popovici, dar a acţionat Jurack. Oltchim a răspuns cu reuşitele Adei Nechita, cele două cu care a rămas pînă la sfîrşit.
14-11 la pauză, rezonabil, mai ales că şi partea a doua a început în aceeaşi notă. Pînă la 16-13 totul a fost în marjă, apoi însă a venit o serie de patru goluri a Bojanei Popovici. Diferenţa a crescut, jocul s-a rupt, Vîlcea nu a ştiut să profite de situaţiile de superioritate, a ratat din poziţii favorabile. Doar Paula Ungureanu a tresărit parcă trezită din visul urît şi a apărat cîteva mingi, ţinîndu-şi echipa în viaţă. Din atac, Stanca e singura cu un procentaj de sută la sută al reuşitelor.
Pentru Oltchim au jucat şi emoţia primei finale de Ligă din istorie, faţă de a cincea pentru Viborg, şi căderea fizică, şi lipsa de luciditate. S-a încheiat 28-21 pentru gazde. O povară grea pentru retur.
5 trofee europene are Viborg în palmares: Liga Campionilor de două ori (2006 şi 2009) şi Cupa EHF de trei ori (1994, 1999, 2004)
10 goluri a fost diferenţa maximă de ieri, în minutul 55
)
)
)
)
)
)
)
