Articol de Marian Ursescu, Luminiţa Paul, Raed Krishan (foto) - Publicat marti, 29 noiembrie 2016 00:00
Ar fi putut să conducă "naționala" României încă din primăvara anului trecut, dar echipa sa de club, Gyor, nu a fost de acord.
I-a rămas un regret pentru că, spune, "am văzut acea medalie de la Mondiale. Puteam fi eu acolo". Acum a ajuns în această postură și e prima dată pentru el când e antrenor al unei echipe naționale. Ceva ce îi completează cariera de antrenor, după ce, la club, a cucerit Liga Campionilor și Cupa EHF.
E un tip natural și sincer, cu genul acela de umor spaniol, uneori greu de înțeles pentru alții. Își ia câteva clipe înainte de a răspunde pentru a-și cântări cuvintele, dar privirea e limpede și vorbele cad greu, serios. Își expune filozofia de antrenor, care poate părea simplistă, dar e, de fapt, simplă și logică. E dispus că muncească și să asculte, să se enerveze pe margine și să pregătească echipa pentru orice situație. Să se bucure și să trăiască în handbal, așa cum o face de mult. Pentru că "Mie îmi place salsa!"
- Cum ai găsit echipa, care a fost prima impresie, Ambros?
- Pe unele dintre ele le știam, de la turneul de la Eindhoven. Dar acum era vorba despre altceva, și de o parte, și de alta, de a lua ceva de la început. Interacțiunea a fost mult mai bună, din punctul meu de vedere, am văzut o atitudine foarte bună din partea jucătoarelor, o predispoziție și atenție pentru munca viitoare. Sunt mulțumit până acum, chiar dacă am pierdut finala Trofeului Carpați.
- Ți-a părut rău anul trecut, în martie, când cei de la Gyor au spus "nu" la varianta de a veni și de a prelua "naționala" României?
- Da, mi-a părut rău în acel moment pentru că atunci când am primit acel telefon eu deja vedeam medalia. Medalia pe care au câștigat-o. Iar atunci când au cucerit-o, mi-a părut și mai rău fiindcă puteam să fi fost eu acolo.
- Cum îți vei împărți timpul între echipa de club, Gyor, și națională?
- Cred că e o tendință, ceva ce se vede mult mai des în aceste zile. De exemplu, antrenorii echipelor din Champions League, la masculin și la feminin, care au ajuns în finale, toți îndeplineau această dublă funcțiune. Cred că este pozitiv pentru un antrenor de club ca, atunci când are o pauză de o lună, să vadă și alte jucătoare, să continue să antreneze la cel mai înalt nivel, să păstreze acest standard de competitivitate. Așa cum, de asemenea, este ceva pozitiv pentru un selecționer fiindcă ei se întrec doar atunci când sunt Campionate Europene, Mondiale, Jocuri Olimpice sau turnee de calificare. Iar asta se întâmplă la fiecare 3-4 luni. În acest timp, nu există competiție. Pe când, dacă pregătesc și un club, timpul acesta devine profitabil pentru mai tîrziu, atunci când vin partide importante la echipa națională.
Să-și completeze munca de antrenor
- De ce România și nu Ungaria? Sau Spania?
- În primul rând, pentru că ei m-au căutat și mi-au dat ocazia. M-au căutat o dată, nu s-a putut, iar faptul că m-au sunat și a doua oară m-a făcut să-mi dau seama că au încredere în mine. Nu e vorba că eu mă cunosc cu Dedu sau că eu aș avea nevoie de asta. Nu am. Sau am în măsura în care există în mintea mea necesitatea de a-mi completa munca de antrenor. Am fost in handbalul feminin la toate nivelurile, mai puțin o echipă națională. N-am reușit asta ca jucător, n-am fost niciodată, dar acum am ocazia s-o fac aici, ca antrenor, și vreau să profit. Cu Ungaria n-am ajuns la niciun acord, ei aveau altă idee, de antrenor full time. Le-am spus că eu sunt antrenor de club, că dacă mă vor, ar fi doar în aceste condiții.
- Ai spus că știai câteva jucătoare dinainte. Despre cine e vorba?
- Acum sunt multe.
- Da, dar de înainte?
- E vorba despre cele care jucau în competițiile europene și cu care ne-am înfruntat de-a lungul anilor: Baia Mare, Cluj, Brașov, Vâlcea, acum București. Au trecut pe acolo toate jucătoarele "naționalei". De asemenea, le știam pe Zamfir, pe Perianu, jucătoare care nu sunt la echipe de cupe europene, însă auzisem de ele , sunt cele care aparțin viitorului.
- E vreuna care ți se pare interesantă, pe care ți-ai dori-o la echipa de club?
- Tu ce crezi?
- Păi, cred că da.
- Iată…
O echipă care să nu depindă de nimeni
- Ai spus că ai vrea să creezi o echipă care să nu bazeze atât de mult pe Cristina Neagu…
- Mi s-a mai pus această întrebare, dar eu cred că nu am spus asta. Nu am spus Cristina Neagu. Am spus că vreau o echipă care să nu depindă absolut de nimeni și nimic. Uite, un exemplu: ce s-a întâmpla într-un meci în care Cristina n-ar juca atât de bine? De fapt, trebuie ca jucătoarele să fie pregătite să înfrunte orice situație. Că sunt jucătoare importante care absentează, că au accidentări, probleme medicale sau suspendări, că poate apărarea nu are o zi bună, că atacul nu are o zi bună, că echipa adversă e supermotivată și joacă foarte bine, că poarta noastră nu are o zi bună, că arbitrii ne sâcâie… La asta mă refeream, nu doar la Cristina Neagu.
- Care este filozofia ta de antrenor?
- Îmi plac lucrurile pe care le faci zi de zi, îmi place antrenamentul, îmi place competiția și pregătirea pentru competiție. Iar când sunt în competiție concurez cu mine însumi, încerc să-mi mențin nivelul cât mai sus posibil. De aceea sunt aici. Mi-ar fi foarte ușor să mă aflu acum la mine acasă, să mă odihnesc, să stau cu familia mea, dar am spus: "Nu, mie îmi place salsa!". Acestea sunt lucrurile care-mi plac. Și îmi place să câștig, dar acceptând mereu și că pot să pierd fiindcă sunt alte echipe care de asemenea se pregătesc în același scop. Acceptând că putem avea zile bune și zile rele și pregătindu-ne pentru ambele situații. Extrăgând partea pozitivă și când câștigăm, și când pierdem.
Cu apărarea obții goluri
- Ce îți atrage atenția la o jucătoare atunci când o vezi pentru prima data?
- Îmi place dăruirea pe care o pune la antrenament, capacitatea de a savura și capacitatea de a-și sprijini colegele.
- Uneori pare că ești un antrenor care se bazează mult pe apărare. E corect?
- Bine… cred că defensiva este o parte importantă din succesul obținut atât la nivel de club, cât și la națională. E ceva evident, nu că spun eu asta, o spun statisticile, trebuie să te uiți la ele. Când ai o echipă cu un potențial ofensiv mare, cum este Gyor, sau cum e naționala României, cu jucătoare talentate când vine momentul atacului, cred că trebuie să ai, și unele jucătoare îți cer asta: să se facă treabă bună și în partea defensivă. Dar mie îmi place totul. Și stiu că datorită apărării poți reuși mai multe goluri, nu doar cu atacul, și asta e foarte important în handbalul de astăzi.
- E important faptul că ai jucat handbal? Se întâmplă să le arăți câte ceva jucătoarelor în timpul antrenamentelor?
- Aaaa, nu, eu n-am fost un jucător grozav… (zâmbește)
- Nu cred asta!
- Exagerez… Nu am fost atât de rău… Eram luptător. Dar, revenind, cred că e important. Știu ce înseamnă vestiarul, cum se văd lucrurile din punctul de vedere al jucătorului și în acest sens pot să ajut. Dar asta nu înseamnă că ele pot învăța practic de la mine. Am însă aceste două perspective, de jucător și de antrenor.
- Comunicarea este importantă în cadrul echipei. Cum o vei face, în engleză sau te gândești să înveți română?
- Nu pot să promit că voi învăța românește. În primul rând pentru că nu am timp, în al doilea pentru că nu mai am spațiu (arată spre cap), hard-disk-ul e plin. Dar cred că e o limbă ușoară, pot să înțeleg unele lucruri din conversații. De asemenea, la antrenament am cerut să mi se traducă unele lucruri în spaniolă, pentru că erau importante, iar jucătoarele au înțeles, n-au mai avut ele nevoie de traducere.
"Știu ce se poate întâmpla în vestiar sau pe teren"
- E mai greu să pregătești echipe feminine?
- Nu știu pentru că n-am antrenat până acum echipe de băieți. Dar sunt mulțumit așa. Știu în orice moment ce se poate întâmpla într-un vestiar sau pe teren. Știu că sunt caractere și personalități diferite. Sunt un tip normal, știu pefect de ce mă aflu aici, sunt ca să ajut, nu ca să mă înfrunt cu cineva sau să am vreo problemă. E simplu, toți mergem în aceeași direcție. Să scoatem lucrurile positive și din situațiile grele pentru a ne putea ridica din nou iar când avem momente bune să nu picăm dincolo, să ne credem cei mai buni. Trebuie să ne concentrăm în direcția care ne interesează, și aceasta este Tokyo.
- Este obiectivul principal, dar ce șanse are naționala României de a ajunge la Jocurile Olimpice viitoare?
- Trebuie să vedem, am început abia de câteva zile, muncim pentru asta, dar nu trebuie să ne obsesionăm cu acest lucru. Trebuie să ne centrăm pe ceea ce facem zi de zi, pe present. Nu putem să așteptăm să ajungem la Tokyo și să vedem ce se întâmplă acolo, ci dimpotrivă, cee ace vrem să obținem atunci trebuie muncit începând de astăzi.
- Atunci că vorbim despre Campionatul European, care e mult mai aproape. Există un obiectiv pentru Suedia?
- Să fim competitivi. Să ne adunăm bine ca echipă. Cred că vom avea probleme nu doar din cauza adversarilor, fiind o grupă foarte puternică, ci și din cauza noilor concepte pe care le-am introdus și pe care vreau să le introduc acum pentru a profita de acest moment. Cred că asta ne va produce probleme în anumite momente și în anumite partide.
"Trebuie să simt, să trăiesc"
- Ai spus că grupa de la Europene este dificilă, poți elabora mai mult pe această idee?
- Rusia – campioană olimpică, Norvegia – bronz olimpic, dar care a câștigat tot ce se poate câștiga, Croația – o echipă care nu a fost la ultimele turnee finale și, bineînțeles, vrea să profite de această ocazie și noi, bineînțeles. E o grupă puternică, dar nu mă uit prea mult la rivali acum, cred că trebuie să privim mai degrabă spre noi și apoi, când vom fi deja acolo, ne vom ocupa și de rest.
- Ești mulțumit de staff-ul cu care lucrezi?
- Da, deocamdată ne facem cunoștință, puțin câte puțin, ne respectăm, știm cu toții ce vrem, că suntem în aceeași barcă și mergem în aceeași direcție.
- Te consideri un antrenor temperamental?
- Uneori, da. Am spus: îmi place să mă bucur de ceea ce fac și atunci trebuie să simt, să trăiesc. Asta îmi place. Nu sunt dintre acei antrenori care se țin deoparte și lasă să mai treacă o zi. Eu vreau să fiu tot timpul acolo și să mă simt bine. Și vreau și ca jucătoarele să experimenteze același lucru.
- Cum treci peste situațiile în care echipa nu joacă bine sau pierde un meci, două sau mai multe?
- În mod natural. Nimeni nu câștigă la nesfârșit, nicio echipă, e normal să câștigi, dar să și pierzi. Asta apare aici, și la Bayern Munchen, la Barcelona, la Los Angeles Lakers, problema e să știi și să pierzi, și să câștigi.
- Regreți vreo decizie pe care ai luat-o în carieră? Sau pe care nu ai luat-o?
- Nu.
Modele? Multe
- Ce fel de jucătoare prefer: talentată, dar nu prea supusă sau una care să nu-ți iasă din cuvânt?
- Un amestec între cele două. Talentul e important, să aibă personalitate, dar să știe cum să gestioneze acest lucru. Este un sport de echipă și accept un character puternic atâta vreme cât asta face bine echipei.
- E vreo personalitate din sport, nu neapărat din handbal, pe care ai admirat-o sau o admiri în mod deosebit?
- Sunt multe asemenea persoane. Eu mă inspiram când eram jucător de la alți jucători, acum, că sunt antrenori, de la alți antrenori și cred că pot învăța lucruri de la absolut toți. Oameni pe care i-am cunoscut aici, de la antrenorii care lucrează cu copii. Înveți multe lucruri și de la cei care te critică fiindcă asta te face să te gândești și să cântărești chestiuni care poate ție îți scapă. Cred că în viața asta se poate învăța în orice moment.
"Jucătoarele române evoluau într-o anumită manieră și acum am lucrat într-o altă manieră, iar în unele momente ale meciurilor nu vor mai ști nici una, nici alta. Contez însă pe acest lucru ca pe ceva ce ne va ajuta să îmbunătățim pe termen mediu, dar sper ca acest handicap să se reducă pe măsură ce trec mai multe partide"
"La Europene avem o grupă puternică, dar nu mă uit prea mult la rivali acum, cred că trebuie să privim mai degrabă spre noi și apoi, când vom fi deja acolo, ne vom ocupa și de rest"
"Sunt un tip normal, știu perfect de ce mă aflu aici, sunt ca să ajut, nu ca să mă înfrunt cu cineva sau să am vreo problemă. E simplu, toți mergem în aceeași direcție. Să scoatem lucrurile positive și din situațiile grele pentru a ne putea ridica din nou iar când avem momente bune să nu picăm dincolo, să ne credem cei mai buni"
3 meciuria stat pe banca Ungariei Ambros Martin în calitate de antrenor interimar alături de Gabor Elek în această primăvară. Federația Ungară a ales să-i pună pe cei mai buni antrenori din țară, pe Martin de la Gyor și pe Elek de la Ferencvarosi
2 echipe maride club a antrenat Ambros Martin, pe Gyor și pe Itxako
3 partidea strâns deja Martin Ambros pe banca naționalei feminine a României și a o obținut o victorie cu Olanda, și două înfrângeri cu Serbia și cu Ungaria
Ambros Martín
- Nume complet: Ambrosio José Martín Cedres
- Născut pe 30 aprilie 1968
- Jucător:
* Câștigător Liga Campionilor 2001, finalist 2003 cu Portland San Antonio
* Câștigător Supercupa EHF 2000, finalist 2001 cu Portland San Antonio
* Câștigător Cupa Cupelor 2000 cu Portland San Antonio
* Finalist City Cup 1995 cu Cadagua Galdar - Antrenor:
* Câștigător Liga Campionilor 2013, 2014, finalist 2016 cu Gyor
* Câștigător Cupa EHF 2009, finalist 2008 cu Itxako
* Finalist Liga Campionilor 2011 cu Itxako
* Desemnat Cel mai bun antrenor al Ligii Campionilor 2014-2015, 2015-2016
Transfer pe axa FCSB - MLS? » Informații de ultim moment obținute de GSP.ro