Articol de Marian Ursescu, Marius Ionescu (Foto) - Publicat joi, 11 decembrie 2014 00:00 / Actualizat miercuri, 10 decembrie 2014 23:08
Patru handbaliste din lotul Ucrainei evoluează sau au jucat în campionatul din România. Pentru ele, disputa cu "tricolorele", de azi, e una specială
Anastasia Pidpalova, Irina Glibko, Irina Şuţka şi Viktoria Timoşenkova sînt patru dintre jucătoarele de bază ale "naţionalei" Ucrainei. Ele sînt familiarizate cu handbalul din România pentru că au evoluat sau încă mai joacă în Liga Naţională.
Pidpalova, uriaşa cu ochi albaştri
Interul stînga Anastasia Pidpalova e cea mai cunoscută. Ajunsă la 32 de ani, handbalista de 1,92 metri a jucat două sezoane şi jumătate la Oltchim Rm. Vîlcea. A jucat cu campioana României finala Ligii Campionilor, în 2010. "A fost cea mai frumoasă perioadă a carierei mele. E adevărat că a fost şi stres, se dorea performanţă, dar era normal la condiţiile pe care le aveam", spune acum Pidpalova.
Acum joacă la Brest, în liga a doua franceză. Vorbeşte şi acum la perfecţie limba română, pe care a învăţat-o la Vîlcea în primele trei luni. Recunoaşte că nu mai e jucătoarea de altădată, dar vine să joace la "naţionala" Ucrainei cu inima deschisă. "Atmosfera în echipa Ucrainei ne face să uităm de toate neajunsurile, de faptul că nu sîntem plătite, că nu avem echipament, medicaţie. Venim să ne simţim bine, pentru că ne înţelegem bine între noi, fetele. Nu banii aduc fericirea", spune Anastasia.
Bucureşti, via Galaţi
Irina Glibko joacă la CSM Bucureşti, de un an şi jumătate, dar a mai evoluat un sezon şi la Oţelul Galaţi. "Îmi place mult în România. Aş vrea să mai rămîn. Visez să joc cu CSM în Liga Campionilor", spune interul stînga, cea mai bună jucătoare a Ucrainei în partida cu Norvegia. La 24 de ani, Glibko e una dintre vedetele echipei, deşi nu se consideră. "Meciul cu România va fi pentru noi unul special. Dar mai mult de atît, unul de calificare. Ştim că dacă vom învinge, vom aduce bucurie în ţară. Meciurile sînt transmise pe două canale, în acelaşi timp, e pentru prima dată cînd se întîmplă acest lucru şi asta ne motivează şi mai mult", spune Irina.
Viktoria cea glumeaţă
Timoşenkova a venit în această vară la Roman. "Tereza Pîslaru, portarul nostru, a rămas însărcinată şi căutam goal-keeper. A venit Viktoria. O văzusem, ştiam lucruri bune despre ea, problema e că nu se antrenase, avea 10 kilograme în plus faţă de greutatea ei optimă", povesteşte antrenorul ei de la Roman, Florentin Pera, secundul lui Tadici la "naţionala" României. "A tras însă din greu, e o fată extraordinară, cu caracter şi ne-a ajutat mult", a adăugat Pera. Născută într-o localitate mică din vestul Ucrainei, la Kolomîia, Timoşenkova s-a acomodat repede la Roman. "Nu contează că e un oraş mic, oamenii au sufletul mare. Eu vin dintr-o localitate mică şi sînt obişnuită".
La felul cum vorbeşte, serios, nu ţi-ai da seama că e e responsabila cu buna dispoziţie. O dau de gol coechipierele. Glumele mai tîrziu, vorbeşte cît se poate de serios. Subiectul e situaţia politică din Ucraina. "Ce motivare ne mai trebuie nouă la un Campionat European? Noi avem război acasă. Oamenii mor pe stradă!", subliniază portarul.
Irina Şuţka joacă la Ploieşti. E pivot. A mai jucat la Galaţi, la CSM Bucureşti. Şi ea vorbeşte perfect româneşte. E bucuroasă că e în lotul Ucrainei, deşi a fost nevoită să-şi lase băieţelul acasă. "România are echipă mai bună decît noi, are valori individuale, dar nu ne vom da la o parte. Vom juca pentru noi, pentru viitorul nostru", încheie Irina.
"El le-a antrenat şi pe mamele mamelor noastre!"
Îl aducem în discuţie şi pe antrenorul Leonid Ratner, tehnicianul de 77 de ani, cel mai bătrîn tehnician care a antrenat vreodată o echipă la un Campionat European. "Moşu' nostru? Are 77 de ani. El le-a antrenat şi pe mamele mamelor noastre", spune Pidpalova şi toate izbucnesc în rîs. "Glumim cu el şi-i spunem: "Profesore, erai tînăr şi acum 10 ani, dar acum eşti şi mai tînăr. Arăţi mai bine acum!"". De tehnicianul ucrainean se leagă însă marile succese ale Ucrainei. Medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Atena, în 2004, dar şi medalia de argint la Euro 2000, chiar în România.
Uite portofelul, nu e portofelul!
Irina Glibko a trăit multe momente amuzante în România. Îşi aduce aminte că pe cînd evolua la Oţelul Galaţi, şi-a uitat telefonul în taxi. "Culmea, dar taximetristul m-a căutat pînă m-a găsit! Mi-a adus telefonul înapoi", povesteşte ea. Timoşenkova începe seria glumelor. "Probabil că aveai vreo rablă de telefon! Dacă aveai un iPhone, nu-l mai vedeai niciodată!". Glibko e cam cu capul în nori. O recunoaşte. "Mi-am uitat, în taxi, dar de data asta la Bucureşti, şi portofelul. Bineînţeles că nu l-am mai găsit. Doar sîntem la Bucureşti. Acolo sînt mulţi, cum se zice la voi, şmecheri", rîde cu gura pînă la urechi Irina.
"Nu sînt destui băieţi la Roman!"
Irina Glibko şi Viktoria Timoşenkova nu sînt căsătorite. "Sînteţi interesate de băieţii din România?". Glibko o taie scurt. "Nu-mi plac. Toţi se aranjează, îşi dau cu gel, îşi fac sprîncenele, parcă ar fi nişte femei. Mie îmi plac bărbaţii mai masculini!". Timoşenkova nu împărtăşeşte aceeaşi idee. "Mie îmi plac, dar la Roman nu sînt destul de mulţi! Şi mai e un impediment. Eu nu vorbesc română, m-ar durea mîinile pînă le-aş explica ceva", spune portarul.
"Vom juca handbalul nostru cel mai bun, dar nu pentru a demonstra ceva românilor, care ne cunosc din campionatul intern. Ci doar pentru că vrem să cîştigăm"
Irina Glibko, inter stînga CSM Bucureşti
"Noi sîntem echipa care nu are nimic de pierdut. Nu avem prea multă experienţă, nu avem jucătoare la fel de valoroase, dar cred că putem fi un grup mai unit"
Anastasia Pidpalova, inter stînga Brest (Franţa)
11 jucătoare din cele 16 din lotul Ucrainei evoluează în străinătate. Rusia, România şi Ungaria sînt destinaţiile cele mai frecvente
)
)
)
)
)
)
)
)
