Articol de Marian Ursescu - Publicat sambata, 24 aprilie 2010 00:00
## ♦ Roxana Gatzel Han, centrul Oltchimului, a făcut naveta între Vîlcea şi Silcotub. Acum joacă la Vîlcea, dar are domiciliul la Zalău
## ♦ E mică şi ambiţioasă. Roxana Gatzel Han spune că handbalul se joacă nu cu mîinile şi picioarele, ci cu capul
Campioană mondială de tineret, campioană europeană de junioare, Roxana Gatzel Han a ajuns la handbal din întîmplare. "La 12 ani, domnul Aurelian Roşca, actualul secund de la Oltchim, a venit la noi în şcoală, la Craiova. A chemat-o la selecţie pe prietena mea, Ilona, cea mai înaltă din clasă. Pe mine nu! Ilona nu a vrut să meargă însă fără mine", se amuză şi acum Roxana.
"După selecţie însă, m-a oprit. Eram mică, slabă, purtam ochelari, dar aveam multă energie şi alergam bine", adaugă jucătoarea. De atunci nu a înşelat handbalul, deşi părinţii şi-au dorit să lase sportul pentru carte. "Nu au avut cu cine să se înţeleagă. La 16 ani, ajunsesem în echipa de junioare a Oltchimului. Am rămas la Vîlcea pînă în 2001, cînd a trebuit să plec. Nu aveam loc în echipă şi nu-mi plăcea să stau pe margine", povesteşte Roxana.
A ajuns la Silcotub
Gheorghe Tadici a luat-o la Zalău. "Era un antrenor dur, dar eu nu am avut treabă cu el. Îmi făceam munca şi nu-l băgam în seamă. M-a ajutat în acea perioadă a carierei, nimic de zis". A rămas în Zalău pînă în 2006, cînd Vîlcea a transferat-o a doua oară. "Nu credeam că o să mai ajung acolo vreodată, mai ales că la Zalău mă stabilisem, m-am căsătorit. Buletinul meu e şi acum de Zalău", spune Roxana. Cînd a auzit însă că Oltchim vrea să-şi facă echipă ca să cîştige Liga Campionilor, nu a stat pe gînduri. A plecat spre Rm. Vîlcea, departe de socri, dar mai aproape de părinţi. Pentru a-şi îndeplini un vis.
Suspendată şi accidentată
A început însă cu stîngul la Vîlcea. A fost suspendată o jumătate de an de EHF pentru că a semnat atît cu Oltchim, cît şi cu Nurnberg. Cînd a revenit în echipă şi toate lucrurile intraseră în normal, s-a accidentat. "În 2007, la finala Cupei României, de la Bistriţa, mi-a fugit genunchiul şi am făcut ruptură de ligamente. Şase luni pe tuşă iar". A strîns din dinţi, a depăşit perioada neagră şi a revenit. Nu au trecut însă decît cîteva luni. "La un meci tot cu Braşovul, mi-am rupt mîna dreaptă. Iar operaţii, spitale, îmi venea să mă las de handbal", spune supărată Roxana.
"Putem cîştiga Liga!"
Din 2008 însă a scăpat de ghinioane. "Îmi pare rău că nu am jucat mai mult, dar cînd mi s-a dat o şansă, am încercat să ajut cît pot. Într-o echipă precum cea actuală, nu poţi decît să fii mîndru că faci parte din ea. În centru, pe extremă, inter, oriunde aş juca", subliniază Roxana. Îşi aduce aminte că, înainte de actuala ediţie a Ligii Campionilor, puţini le dădeau şanse să ajungă în ultimul act. "Jucam mai slab, dar băteam. De la meci la meci însă, ne-am revenit, evoluţiile au crescut şi iată-ne acum în finală. E ceva senzaţional că am ajuns aici şi cred eu că putem cîştiga trofeul. Viborg e foarte puternică, dar şi noi sîntem. Le cunoaştem bine şi trebuie să profităm de punctele lor slabe", a încheiat Roxana.
A scăpat de astigmatism
Roxana Gatzel s-a născut cu mari deficienţe de vedere. "Sufeream de astigmatism mixt, la ambii ochii. Mă chinuiam pe teren, nu vedeam la distanţă. Le întrebam pe fete cît e scorul şi ce minut e, că nu vedeam tabela", spune Roxana. În 2006 însă, doctorul Tomi Toader, de la Cluj, a auzit la televizor de problemele ei şi a chemat-o să o opereze. "Îi mulţumesc mult. M-a operat gratis şi de atunci nu mai am probleme", a încheiat Roxana.
Îi place să gătească şi să se plimbe
Roxana Gatzel Han adoră să călătorească şi se relaxează înaintea meciurilor importante plimbîndu-se prin parc. "Mă linişteşte foarte mult. Mă plimb şi mă gîndesc la altceva, nu la handbal", spune jucătoarea. Cînd e acasă, toată ziua trebăluieşte. "Nu are deloc stare. E plină de energie. Face curat, spală şi găteşte. E foarte bună bucătăreasă, face nişte mîncăruri excelente", o caracterizaeză Adriana Nechita, colega ei de cameră.
Superstiţie cu ojă!
Centrul Oltchimului nu e superstiţioasă. Nu intră cu piciorul drept în teren, nu e atentă să nu calce liniile şi nu are nici un tricou favorit. La meciurile cu Gyor însă, din semifinale, a făcut un pact cu Ada Nechita. "Ne-am făcut unghiile înainte de jocul de la Gyor. Eu cu portocaliu, ea cu roz. Ne-a mers bine amîndurora, am scos un rezultat bun, aşa că am repetat figura şi la meciul de la Vîlcea. A ieşit bine. Acum ne facem unghiile cu aceeaşi culoare şi pentru Viborg", spune rîzînd Roxana.
"La Vîlcea atmosfera este extraordinară. Mă bucur că am ajuns în finală pentru că am demonstrat că se poate face performanţă şi cu vorbă bună, fără înjurături"
Roxana Gatzel Han
### Roxana Gatzel Han, centrul Oltchimului, a făcut naveta între Vîlcea şi Silcotub. Acum joacă la Vîlcea, dar are domiciliul la Zalău
### E mică şi ambiţioasă. Roxana Gatzel Han spune că handbalul se joacă nu cu mîinile şi picioarele, ci cu capul
Campioană mondială de tineret, campioană europeană de junioare, Roxana Gatzel Han a ajuns la handbal din întîmplare. "La 12 ani, domnul Aurelian Roşca, actualul secund de la Oltchim, a venit la noi în şcoală, la Craiova. A chemat-o la selecţie pe prietena mea, Ilona, cea mai înaltă din clasă. Pe mine nu! Ilona nu a vrut să meargă însă fără mine", se amuză şi acum Roxana.
"După selecţie însă, m-a oprit. Eram mică, slabă, purtam ochelari, dar aveam multă energie şi alergam bine", adaugă jucătoarea. De atunci nu a înşelat handbalul, deşi părinţii şi-au dorit să lase sportul pentru carte. "Nu au avut cu cine să se înţeleagă. La 16 ani, ajunsesem în echipa de junioare a Oltchimului. Am rămas la Vîlcea pînă în 2001, cînd a trebuit să plec. Nu aveam loc în echipă şi nu-mi plăcea să stau pe margine", povesteşte Roxana.
A ajuns la Silcotub
Gheorghe Tadici a luat-o la Zalău. "Era un antrenor dur, dar eu nu am avut treabă cu el. Îmi făceam munca şi nu-l băgam în seamă. M-a ajutat în acea perioadă a carierei, nimic de zis". A rămas în Zalău pînă în 2006, cînd Vîlcea a transferat-o a doua oară. "Nu credeam că o să mai ajung acolo vreodată, mai ales că la Zalău mă stabilisem, m-am căsătorit. Buletinul meu e şi acum de Zalău", spune Roxana. Cînd a auzit însă că Oltchim vrea să-şi facă echipă ca să cîştige Liga Campionilor, nu a stat pe gînduri. A plecat spre Rm. Vîlcea, departe de socri, dar mai aproape de părinţi. Pentru a-şi îndeplini un vis.
Suspendată şi accidentată
A început însă cu stîngul la Vîlcea. A fost suspendată o jumătate de an de EHF pentru că a semnat atît cu Oltchim, cît şi cu Nurnberg. Cînd a revenit în echipă şi toate lucrurile intraseră în normal, s-a accidentat. "În 2007, la finala Cupei României, de la Bistriţa, mi-a fugit genunchiul şi am făcut ruptură de ligamente. Şase luni pe tuşă iar". A strîns din dinţi, a depăşit perioada neagră şi a revenit. Nu au trecut însă decît cîteva luni. "La un meci tot cu Braşovul, mi-am rupt mîna dreaptă. Iar operaţii, spitale, îmi venea să mă las de handbal", spune supărată Roxana.
"Putem cîştiga Liga!"
Din 2008 însă a scăpat de ghinioane. "Îmi pare rău că nu am jucat mai mult, dar cînd mi s-a dat o şansă, am încercat să ajut cît pot. Într-o echipă precum cea actuală, nu poţi decît să fii mîndru că faci parte din ea. În centru, pe extremă, inter, oriunde aş juca", subliniază Roxana. Îşi aduce aminte că, înainte de actuala ediţie a Ligii Campionilor, puţini le dădeau şanse să ajungă în ultimul act. "Jucam mai slab, dar băteam. De la meci la meci însă, ne-am revenit, evoluţiile au crescut şi iată-ne acum în finală. E ceva senzaţional că am ajuns aici şi cred eu că putem cîştiga trofeul. Viborg e foarte puternică, dar şi noi sîntem. Le cunoaştem bine şi trebuie să profităm de punctele lor slabe", a încheiat Roxana.
A scăpat de astigmatism
Roxana Gatzel s-a născut cu mari deficienţe de vedere. "Sufeream de astigmatism mixt, la ambii ochii. Mă chinuiam pe teren, nu vedeam la distanţă. Le întrebam pe fete cît e scorul şi ce minut e, că nu vedeam tabela", spune Roxana. În 2006 însă, doctorul Tomi Toader, de la Cluj, a auzit la televizor de problemele ei şi a chemat-o să o opereze. "Îi mulţumesc mult. M-a operat gratis şi de atunci nu mai am probleme", a încheiat Roxana.
Îi place să gătească şi să se plimbe
Roxana Gatzel Han adoră să călătorească şi se relaxează înaintea meciurilor importante plimbîndu-se prin parc. "Mă linişteşte foarte mult. Mă plimb şi mă gîndesc la altceva, nu la handbal", spune jucătoarea. Cînd e acasă, toată ziua trebăluieşte. "Nu are deloc stare. E plină de energie. Face curat, spală şi găteşte. E foarte bună bucătăreasă, face nişte mîncăruri excelente", o caracterizaeză Adriana Nechita, colega ei de cameră.
Superstiţie cu ojă!
Centrul Oltchimului nu e superstiţioasă. Nu intră cu piciorul drept în teren, nu e atentă să nu calce liniile şi nu are nici un tricou favorit. La meciurile cu Gyor însă, din semifinale, a făcut un pact cu Ada Nechita. "Ne-am făcut unghiile înainte de jocul de la Gyor. Eu cu portocaliu, ea cu roz. Ne-a mers bine amîndurora, am scos un rezultat bun, aşa că am repetat figura şi la meciul de la Vîlcea. A ieşit bine. Acum ne facem unghiile cu aceeaşi culoare şi pentru Viborg", spune rîzînd Roxana.
"La Vîlcea atmosfera este extraordinară. Mă bucur că am ajuns în finală pentru că am demonstrat că se poate face performanţă şi cu vorbă bună, fără înjurături"
Roxana Gatzel Han
Bild: Jurgen Klopp se întoarce în antrenorat! Echipa care l-a convins
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
