Articol de Marian Ursescu, Luminiţa Paul, Alex Nicodim (foto) - Publicat miercuri, 18 iulie 2012 00:00 / Actualizat miercuri, 18 iulie 2012 19:14
Campionii mondiali şi europeni Alexandru Dumitrescu şi Victor Mihalachi nu au emoţii înainte de Londra. Sînt gata să-şi înfrunte adversarii şi să treacă primii linia de sosire
România nu a mai cîştigat vreo medalie la kaiac-canoe de 12 ani. Are o şansă reală acum, la Londra, prin campionii lumii, Dumitrescu şi Mihalachi, care vor lua startul în singura probă de canoe 2 din programul olimpic, cea pe distanţa de 1.000 de metri. Cu toţi ochii aţintiţi asupra lor, cei doi au încredere în forţele proprii. Nu merg la Londra decît cu un singur scop, să cîştige. Nu se gîndesc nici un moment că sînt favoriţi. Se bazează doar pe muncă şi pe miile de ore petrecute pe apă.
- Au început emoţiile pentru Londra?
Dumitrescu: E prea devreme! Şi de ce să fie emoţii? Va fi un concurs ca oricare altul. Avem aceiaşi adversari pe care i-am mai întîlnit în atîtea şi atîtea curse.
- La Campionatele Europene de la Zagreb, din luna iunie, aţi cîştigat clar medalia de aur. Aţi arătat că aţi pregătit bine şi ultima parte a cursei, cea care, de obicei, vă crea probleme.
Dumitrescu: Nu am mai pus accent pe probele scurte, de 500 de metri. De cînd ne-am calificat pentru proba de 1.000 de metri, am ştiut ce avem de făcut. Să fim constanţi pe toată durata cursei.
- Dar ce se întîmpla pe ultimii 500 de metri? Nu mai puteaţi să ţineţi ridicat ritmul pe care tot voi îl impuneaţi?
- Mihalachi: Pînă acum ceva timp, noi, fiind vitezişti, începeam tare şi luam avans mare pe primii 500. Dar de cele mai multe ori am fost ajunşi pentru că nu mai rezistam din punct de vedere fizic. Aşa că de doi ani lucrăm la a doua parte a cursei. Am început însă să ne dozăm efortul mult mai bine, să încercăm ca pe fiecare 250 de metri să scoatem un timp cît mai egal.
- Voi aţi fost la Londra la pregătirea preolimpică în 2011. V-a plăcut? Cum vi se pare pista de la Eton?
Mihalachi: Am stat patru zile. Am vrut să vedem şi noi în ce condiţii o să concurăm. E clar, vor fi în jur de 14-18 grade, există şanse mari să plouă şi va bate vîntul. Dar nu se ştie din ce parte. Cît am stat acolo, nu ne-am putut face o idee. Dar aşa va fi pentru toată lumea.
- De asta aţi ales să vă pregătiţi la Voina?
Dumitrescu: Da, sînt condiţii asemănătoare cu cele de la Londra. Plouă destul de des, e răcoare. Cu vîntul nu o scoatem însă la capăt, la Voina nu bate.
"Nemţii sînt ca nişte animale rănite după ce i-am învins la Europene"
- Care ar fi principalii contracandidaţi la podium pentru voi?
Mihalachi: Nemţii sînt cei mai puternici. Avem multe de învăţat de la ei. La Europene i-am învins tactic, i-am bătut nemţeşte, dar acum sînt ca nişte animale rănite. Nu trebuie să ne culcăm pe o ureche că acum i-am învins. Şi-au schimbat echipa faţă de anul trecut, acum sînt doi mai tineri care au cîştigat trialul de calificare cu cei mai experimentaţi. Şi ar mai fi apoi ruşii, bieloruşii. Acum însă nu contează, important e ca noi să fim mai buni ca ei.
- Cum o să abordaţi cursa? O să trageţi tare din calificări ca să mergeţi direct în finală sau nu vă deranjează să trageţi şi în semifinale?
Mihalachi: Încercăm să ne calificăm din prima. Ce rost are să avem o presiune în plus, mai ales că semifinalele se trag în aceeaşi zi cu seriile, cu doar o oră între ele? Scăpăm de încă o cursă, sîntem mai odihniţi. Lasă că ne-am antrenat destul 12 ani!
- Ce se întîmplă în timpul unei curse, aveţi timp să trageţi cu coada ochiului spre adversari?
Dumitrescu: La o probă de 1.000 de metri, ca acum, mai ai timp să întorci capul. Dar privim mai mult aşa, periferic. Într-o cursă de 200 de metri însă, nu ai timp, dacă te-ai întors, la viteza aia, ai căzut în apă.
- De înţeles cum vă înţelegeţi între voi? Vă mai certaţi, vă mai criticaţi unul pe altul?
Mihalachi: Ne înţelegem bine. Discutăm şi în contradictoriu, dar nu ne luăm la bătaie. Ne spunem însă ce avem de spus, ce am greşit. Din cînd în cînd, mai ales cînd ni se cronometrează cursele, ne filmează. Şi apoi urmărim cum ne-am comportat în cursă, ce avem de modificat.
- Vă strigaţi cumva unul pe altul? Aveţi porecle, diminutive?
Dumitrescu: Nu, ne spunem pe nume. Deşi uneori ne mai zicem şi Edi, eu lui şi el mie. E o vorbă a noastră! (rîde).
"Să prindem vîrful de formă la Londra? Cred că noi sîntem în vîrf de formă. Trebuie să-l menţinem pînă atunci. E greu, dar sîntem conştienţi de acest lucru"
Victor Mihalachi
"Sîntem optimişti, nu avem motive de îngrijorare. Ne-am pregătit bine şi mergem la Londra să arătăm doar ce am exersat acasă"
Alexandru Dumitrescu
6 medalii de aur şi 3 de bronz au cîştigat împreună, din 2010, la Europene şi Mondiale, Dumitrescu şi Mihalachi
22 km / oră e media vitezei cu care se deplasează canoea de doi într-o cursă de 1.000 de metri
Cu băsmăluţele roşii
Alex şi Victor încă nu ştiu cum va fi echipamentul cu care vor concura la Londra. Ei şi-ar dori să-l poată folosi pe cel de la Europene, dar nu ştiu dacă e posibil. Ceva va rămîne însă neschimbat în înfăţişarea lor: băsmăluţele roşii cu frunze albe. "Pe acelea le purtăm mereu la competiţiile importante", mărturiseşte Dumitrescu, iar Mihalachi explică şi de ce: "Au o culoare distinctivă". Altfel, au o gamă întreagă, verzi, albe, galbene. "Le-am trimis la spălat, la scrobit, să le avem pregătite", glumeşte Alex.
)
)
)
)
)
)
)
)
