Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat luni, 16 iulie 2012 00:00 / Actualizat luni, 16 iulie 2012 14:41
Nici unul dintre cei patru sabreri români care vor merge la Jocurile Olimpice nu a mai văzut pînă acum capitala Marii Britanii, iar trei dintre ei vor debuta în competiţia supremă.
La 131 de kilometri de Bucureşti, parcă eşti în altă ţară. La cîteva sute de metri de şosea, parcă eşti în alt oraş. Hotelul Silva, construit în 1981, se înalţă pe drumul spre telecabină ca un soi de fortăreaţă cu şase etaje şi acoperiş de tablă verde ca iarba.
Vremea contrastează atît de mult cu canicula din Capitală încît totul pare ireal. La Buşteni chiar există aer. Şi se poate respira! Sabrerii şi-au încheiat de o oră antrenamentul-modelare pentru concursul olimpic pe echipe şi tocmai au mîncat de seară.
Ies în faţa clădirii pentru pozele făcute repede, pe ultimii stropi de lumină. Au în ei o combinaţie de calm şi zîmbet care rimează cu liniştea din jur. Dacă la alte loturi nerăbdarea de a se afla pe ultima turnantă spre Londra iradiază ca un soare (iar soare!, nu scăpăm de el), aici e altfel. Lucrurile merg pe firul lor şi emoţiile sînt ţinute în frîu.
Vis împlinit plus o medalie
Trei dintre componenţii echipei, Tiberiu Dolniceanu, Florin Zalomir şi rezerva Alexandru Siriţeanu, se vor afla pentru prima dată la Jocurile Olimpice. "E ceva deosebit. Toată lumea spune că e competiţia supremă şi pentru oricine e un vis să ajungă acolo. Un vis pe care noi ni l-am împlinit şi acum vrem să-i adăugăm şi o medalie", spune Tibi. Sire completează: "Ne gîndim că pentru mulţi e o realizare să se califice, de aceea ne dorim un rezultat cît mai bun". Şi pentru Zalo ce înseamnă? "Acelaşi lucru", spune el repede, întărind şi cu o clătinare din cap.
Rareş, în schimb, va fi la a doua Olimpiadă, după cea de la Beijing. "Nu te poţi sătura de Jocuri", anunţă el. "Chiar dacă aduc o presiune imensă. Sînt o competiţie atipică fiindcă produc emoţii pe care nu le simţi la alte concursuri. Sala e mereu plină şi noi nu sîntem obişnuiţi aşa, sportul nostru e unul de nişă. La Jocurile Olimpice, beneficiem de atenţie, sîntem băgaţi în seamă. La un moment dat, ajungi să resimţi asta".
Întîi pe podium, apoi vizite
Mai e ceva ce vor face în premieră, de data aceasta toţi patru: vor fi pentru prima dată în Londra. Un loc pe care Dumitrescu şi-l imaginează drept "unul dintre cele mai conservatoare din lume". Prima imagine care-i vine în minte, spune el cu un surîs subţire, e cea a poliţiştilor călare. Dintre toate lucrurile care compun portretul turistic al capitalei britanice, sabrerii desemnează Palatul Buckingham ca atracţie unanimă. Florin şi-ar dori să vadă schimbul de gardă. "Şi Big Ben-ul!", adaugă Siriţeanu. "Nu te poţi plictisi acolo",conchide Dolniceanu, dar Rareş are ultimul-ultimul cuvînt. "Vreau să văd întîi Londra de pe podium şi apoi s-o vizitez!".
Echipamentul e baza bagajului
Poate că n-au fost pînă acum în capitala de pe Tamisa, dar fac şi desfac anual zeci, poate sute de valize. Concursuri, cantonamente, de vacanţă nu aduce nimeni vorba acum, nu e adecvat, dar bagajele sînt o chestiune obişnuită în viaţa lor.
Precum micul dejun, spre exemplu. Care e primul lucru pe care îl pun în genţi? Inevitabil, echipamentul. "Mă scanez, de jos în sus, de la încălţări pînă la mască, să nu lipsească nimic. Mai bine uit acasă un tricou de ieşit pe stradă decît o «subţirică», pe care n-am acolo de unde s-o iau", decreteză Dumi. «Subţirică», adică o piesă de echipament, invizibilă pentru spectatori, care se pune sub vestă şi care acoperă doar mîna cu arma şi pieptul. Şi care este obligatorie!
Vor pune şi cîte trei arme în bagaj, dar de tras, mai mult ca sigur, vor folosi una singură. Nu vor fi neapărat săbii noi, poate doar lamele, deşi "la noi nu se rup, nu se îndoaie atît de uşor", explică Zalomir. "Mie îmi place să încep cu o armă şi să n-o schimb pînă la final. Prefer să fie rodată", spune Rareş. Sînt cuvintele care încheie vizita de seară de la Buşteni. Au în ele ceva asigurător, de verdict, care transpiră siguranţă de sine. Şi cît de reconfortant e să auzi aşa ceva! Ieşim în aerul pur, respirăm o porţie zdravănă, iar într-o oră şi ceva sîntem înapoi în Bucureşti. La căldură. Ai putea jura că a fost un miraj. Doar un subtil zăngănit de arme spune că nu e aşa. See you in London!
)
)
)
)
)
)
)
)
