Articol de Marian Ursescu, Luminiţa Paul, Alex Nicodim (foto) - Publicat joi, 19 iulie 2012 00:00 / Actualizat miercuri, 18 iulie 2012 23:23
Bogdan Juratoni spune că visează în fiecare seară cum va veni de la Londra la bordul maşinii primite drept recompensă pentru primul loc din partea COSR
"Adorm seara doar cu gîndul la Olimpiadă. Îmi trec prin cap tot felul de imagini, îmi închipui că am cîştigat! Apoi alte imagini cu tragerea la sorţi, cu tablouri, cu adversari", îşi începe Bogdan Juratoni povestea preolimpică.
Totul a început în octombrie 2011, la Campionatele Mondiale de la Baku (Azerbaidjan). Puştiul de 21 de ani, pe atunci, şi-a înşirat pe drum adversarii. În turul doi l-a întîlnit pe campionul olimpic, cubanezul Emilio Correa. L-a pus la podea şi a cîştigat pînă la urmă la puncte. A pierdut, în semifinale, în faţa viitorului campion mondial, ucraineanul Kitrov, dar şi-a asigurat medalia de bronz. Mai important însă, a obţinut biletul de participare la Olimpiadă.
Nu se bazează pe noroc
E singurul boxer român, din competiţia masculină, calificat la Londra. Pugilistul în care boxul românesc îşi pune toate speranţele. "Simt presiunea, dar nu am teamă. Mi-e frică doar de mine, nu de adversari! Dacă eu mă simt bine, va ieşi bine. Dacă nu, nu! Nu mă bazez deloc pe noroc. Eu cred că norocul ţi-l faci tu!", spune Bogdan. Transpiraţia îi curge pe faţă şi i se înnoadă în barbă. Vine după un antrenament intensiv de o oră şi jumătate. "La Mondiale, anul trecut, am avut două meciuri grele. Mai întîi cu cubanezul şi apoi, în sferturile de finală, cu armeanul Hakobian. Eram stors ca o lămîie şi în semifinale nu am mai putut. Eram deshidratat. Acum sper să nu se mai repete lucrul acesta. Între meciuri, la Londra, ai timp de refacere. Sînt trei zile de pauză", explică Bogdan.
"O să fie mult mai greu decît la Mondiale. Acum adversarii mă cunosc, m-au filmat, mă studiază. Bine, şi eu îi cunosc, spre deosebire de Baku"
Tricolorul, ca motivaţie
La fiecare antrenament pe care Juratoni îl efectuează, pe corzile ringului odihneşte drapelul României. "Te motivează?". Pugilistul îşi mai şterge o dată sudoarea de pe frunte cu vîrfurile degetelor şi-şi caută cuvintele parcă. "Păi, nu particip la Londra pentru România? E motivant să ţi se cînte imnul, să ştii acolo că sînt milioane de oameni care te privesc şi te încurajează. Drapelul l-a adus maestrul Napoleon, l-a pus pe corzi şi acolo a rămas. Mi-aş dori ca la Londra să apuc clipa în care o să dansez înfăşurat în el". Are un singur obiectiv. "La cît am muncit, la cît am tras de mine, crede-mă că singura răsplată ar fi aurul".
Regretul că e singur
Cea mai mare dezamăgire a lui Bogdan e faptul că la Londra va fi singurul pugilist. "Mai e şi Mihaela Lăcătuş, dar la fete. Mi-aş fi dorit să mai fie măcar unul-doi colegi de-ai mei. Bine, mi-ar fi plăcut să se califice fratele meu, Cezar! El e cel mai mare susţinător al meu. De cîte ori nu mi-a fost greu şi simţeam că nu mai puteam! Fratele a venit şi m-a încurajat. De fiecare dată îmi spune: "Bogdane, tu eşti cel mai bun!"
Arbitrii? Nu-i iau în calcul!
Deşi federaţia română e în plin război cu AIBA, forul internaţional, Juratoni nu se gîndeşte la asta. "Partidele o să fie televizate, nu se fac manevre. Eu m-am gîndit că o să fie corecte arbitrajele", spune românul.
"Am trei boxeri care-mi plac în ring. Primul a fost Tyson pentru că îşi făcea repede adversarii KO. Doroftei m-a impresionat prin risipa de efort din ring şi-l admir şi pe Bute"
)
)
)
)
)
)
)
)
