Articol de GSP - Publicat vineri, 02 martie 2012 00:00 / Actualizat joi, 01 martie 2012 20:59
Steluţa Duţă, Mihaela Lăcătuş şi Luminiţa Turcin gîndesc cu ochii deschişi la ziua în care se vor întoarce de la Londra cu cîte o medalie.
În sala de box de la complexul "Lia Manoliu" intră rînd pe rînd 12 fete. Sînt îmbrăcate gros, în treninguri de fîş şi cu ghiozdanul în spate. Zîmbetul discret din colţul gurii cu care au păşit pe parchetul înegrit de timp a dispărut odată cu trecerea peste pragul uşii. "Haideţi, fetele! Alinierea!", se aude o voce groasă din spatele biroului aflat în marginea sălii.
Antrenorul Adrian Lăcătuş, cel care a pus bazele boxului feminin din România acum 10 ani, îşi ia agenda şi începe să facă prezenţa, verificînd şi greutatea sportivelor. "Cu burta plină nu se face performanţă", îi explică acesta uneia dintre eleve, în timp ce continuă "apelul de dimineaţă". Al doilea va avea loc după-amiază. Disciplinate şi dornice să îşi atingă ţintele, aşa cum avea să le caracterizeze tehnicianul pe elevele sale, cele 12 fete au început antrenamentul.
Întîi încălzirea, apoi un joc de fotbal, urmat de săritura la coardă, box cu umbra, box la saci. Totul pe parcursul unei ore şi jumătate, timp în care, îmbrăcate mai degrabă pentru o expediţie la Polul Nord, sportivele slăbesc şi cîte 3 kilograme.
Ţinta finală
În grupul "fetelor cu mănuşi", trei dintre ele visează la Londra, oraşul în care boxul feminin la conta şi la nivel olimpic. Primul test trebuie să-l treacă la Mondialul din mai, atunci cînd vor urca în ring pentru a obţine calificarea.
O calificare, de fapt o medalie olimpică pentru care muncesc zi de zi. Deoarece ratarea obţinerii biletelor pentru Jocurile Olimpice nici nu o iau în calcul, au aruncat-o undeva în cel mai întunecat colţ al minţii. Steluţa Duţă (51 kg), Mihaela Lăcătuş (60 kg) şi Luminiţa Turcin (75 kg) sînt cele trei sportive care vor să demonstreze că cele 53 de medalii cucerite de pugilistele românce la competiţiile internaţionale în zece ani de existenţă ai disciplinei în ţară nu au fost doar o întîmplare.
Mamă cu mănuşi
Revenită după mai bine de doi ani de pauză, Mihaela Lăcătuş, prima campioană mondială a României la box, mai are doar un punct pînă la îndeplinirea tuturor ţintelor pe care şi le-a ordonat minuţios pe lista lucrurilor pe care le are de făcut în viaţă. Şi-a întemeiat o familie, are o fetiţă de doi ani, Sara, iar pe plan sportiv mai are de urcat doar pe podiumul olimpic.
Pe celelalte le-a escaladat pînă la cele mai mari înălţimi. Iar pentru competiţia de la Londra s-a şi întors, pentru că "odată cu trecerea timpului nu puteam să mă obişnuiesc că nu voi fi acolo". Faptul că a născut nu o împiedică să împartă pumni, însă recunoaşte că rolul de mamă a schimbat-o enorm, chiar şi în ring. "Înainte eram foarte impulsivă, nu aveam nici o reţinere în a face ceva, acum sînt mai calculată, mă gîndesc de două ori înainte de a lua o decizie", a mărturisit pugilista care a intrat pentru prima dată în sala de box acum 12 ani.
A cochetat cu handbalul şi cu atletismul, dar pînă la urmă a ajuns să practice un sport care "mă ajută să-mi depăşesc limitele, să arăt că şi noi, femeile, putem fi la înălţime", un sport în care îl are model pe Muhammad Ali, "un boxer la care mi-a plăcut atitudinea în care aborda meciurile şi maniera în care transforma totul în artă".
Robotul de aur
Steluţa Duţă (29 de ani) a simţit de cele mai multe ori gustul victoriei. Dublă campioană europeană şi de trei ori medaliată cu argint mondial, cea poreclită "Poştaşul" recunoaşte că boxul i-a schimbat viaţa şi a transformat-o în persoana despre care antrenorul de clubul CSM Buzău a scris o carte autobiografică, "Robotul de aur".
A rămas în sală pentru Londra şi pentru ziua în care va boxa la competiţia celor cinci cercuri, emblemă care tronează în sala de antrenamente pentru a le motiva şi mai mult. "Probabil aş fi trecut la profesionism, dar nu puteam să renunţ tocmai acum cînd mai am un singur pas", a explicat Steluţa. Pe indianca Mary Kom, cea care a învins-o în cele trei finale mondiale, ar lăsa-o să-l mai cîştige o dată cu condiţia ca la Londra lucrurile să se inverseze: "Anul acesta trebuie să fie şi va fi al meu, iar destinaţia finală este titlul de la Olimpiadă".
Viaţa după Londra o vede în culori pastelate. Cu medalia la gît, Steluţa îşi doreşte să devină antrenoare, "pentru că şi eu vreau să salvez vieţi, vreau să ofer ceva în schimb, aşa cum mi s-a întîmplat şi mie". Se gîndeşte şi la o familie, încă nu ştie dacă îşi va lăsa copiii la box, iar între timp se uită cu interes la fotbal. Sportul pe care-l practică "din pasiune" la echipa de fete Voinţa Buzău.
Din faţa şevaletului în ring
Ajunsă din întîmplare la box, Luminiţa Turcin (27 de ani) a trecut de două ori pragul sălii de antrenament pînă s-a hotărît că acolo va rămîne. Pasionată de muzică şi de pictură, Luminiţa nu s-a gîndit niciodată că ar putea ajunge într-un ring. "Am fost într-o zi la sală cu o colegă care făcea box. Am încercat şi eu, am stat două săptămîni, apoi m-am lăsat. Totuşi am avut un sentiment care m-a determinat să mă întorc. Şi n-am mai plecat. A fost o întîmplare fericită", a povestit "Melc".
Deşi mai visează la cîte o zi de pauză, Luminiţa găseşte în fiecare dimineaţă antidotul potrivit. "În orice fac îmi doresc să fiu prima. E suficient să mă gîndesc la asta şi trec peste oboseală, peste orice obstacol. Iar pentru box e o motivaţie şi mai mare. Iar pentru Londra creşte pînă la maxim", a mărturisit sportiva care vorbeşte la superlativ despre un sport "în care se văd doar pumnii şi loviturile dure, dar care ascunde multe lucruri frumoase. E o artă pînă la urmă".
TRIINTERVIUL CAMPIOANELOR
- Alb sau negru?
Mihaela: Alb
Steluţa: Alb
Luminiţa: Negru
- Marea sau muntele?
Mihaela: Marea
Steluţa: Marea
Luminiţa: Marea
- Trenning sau rochie?
Mihaela: Amîndouă
Steluţa: Trenning
Luminiţa: Ambele, în funcţie de ocazie
- Trei lucruri pe care le-aţi lua cu voi pe o insulă pustie
Mihaela: Nu vreau să ajung niciodată în această situaţie
Steluţa: Mie îmi trebuie doar unul, telefonul
Luminiţa: Crema de corp, periuţa şi pasta de dinţi
- Deviza/Motto-ul/Proverbul dupa care va ghidati in viata
Mihaela: Nu există nu pot, există nu vreau
Steluţa: Soarta omului e în mîinile sale
Luminiţa: Nu contează de cîte ori cazi, ci de cîte ori te ridici
- Cartea favorită
Mihaela: Codul lui da Vinci
Steluţa: Roboţelul de aur, bineînţeles
Luminiţa: Roşu şi Negru
- O activitate la care nu aţi renunţa
Mihaela: La cumpărături
Steluţa: Boxul
Luminiţa: Nu cred că aş putea renunţa la televizor
"Fetele sînt mai disciplinate, nu au trei coaste de drac, le au pe toate" (Adrian Lăcătuş, antrenor)
"Boxul te defineşte, îţi conturează caracterul. Nu reprezintă doar duritate pe care o vezi la suprafaţă" (Luminiţa Turcin)
"Vreau să ofer cît mai mult în schimb. O medalie la Olimpiadă ar fi primul pas" (Steluţa Duţă)
"Sentimenul victoriei obţinută pe cont propiu nu poate fi egalat cu nimic. Degeaba aş fi fost în colţ, dacă nu puteam urca în ring" (Mihaela Lăcătuş)
3 probe vor fi în programul Jocurilor Olimpice de la Londra, la box feminin: 51 kg, 60 kg şi 75 kg
53 de medalii au cucerit româncele la nivel internaţional în 10 ani de existenţă ai boxului feminin
Primele opt sportive la categoriile olimpice de la Campionatele Mondiale care vor avea loc în mai, obţin biletele pentru competiţia de la Londra.
CV - Mihaela Lăcătuş
Data naşterii: 05.08.1981
Locul naşterii: Bucureşti
1 medalie de aur la CM
1 medalie de aur la CE
1 medalie de bronz la CE
1 medalie de bronz la CM
CV - Steluţa Duţă
Data naşterii: 18.03.1982
Locul naşterii: Rîmnicu Sărat
2 medalii de aur la CE
3 medalii de bronz la CE
3 medalii de argint la CM
CV - Luminiţa Turcin
Data naşterii: 19.10.1984
Locul naşterii: Slatina
1 medalie de aur la CE
1 medalie de argint la CE
1 medalie de bronz la CM
)
)
)
)
)
)
)
)
