Articol de Luminiţa Paul - Publicat miercuri, 10 august 2016 08:26
Florin Mergea și Horia Tecău s-au calificat în semifinale, aflându-se la doar un pas de podium după 6-4, 5-7, 6-2 cu Melo și Soares.
De cum intră pe teren, românii sunt primiți cu huiduieli. Așa sunt brazilienii, pătimași și cu o memorie transparentă. La final vor privi zâmbind ceea ce cu aproape două ore urmă ai fi zis că urăsc. E o senzație stranie pe Terenul 1, al doilea ca mărime din Complexul Olimpic de Tenis de la Rio. Abia se lasă seara, iar lumina albă a reflectoarelor transformă decorul într-un soi de platou de filmare. Figuranții sus, pe scaune. Protagoniștii în arenă.
Sunt lucrurile care se văd din afară, ei, Florin și Horia, merg ca printr-un tunel, izolându-se de zgomotul advers. L-au mai simțit și altădată, în urechi, pe piele, chiar în minte. L-au învățat. Și totul se dizolvă atunci când începe meciul. Sfertul de finală cu brazilienii Marcelo Melo și Bruno Soares, doi dintre cei mai buni jucători de dublu ai momentului.
Dar care nu evoluează împreună în circuit. Cu o zi înainte, românii treceau asta la avantaje. Aveau dreptate. Și ei au alți parteneri în mod obișnuit, dar au investit timp și energie în proiectul "Medalie la Jocurile Olimpice".
Startul care paralizează
Începe la serviciu Melo, uriașul deșirat de 2,03 metri, pe care brazilienii îl alintă "Girafa". Ai crede că va pistona 3 ași și gata, game-ul se rezolvă. Dar nu e așa. Horia și Florin sunt atât de prezenți la retur, de alerți în reacțiile la fileu încât fac break-ul. Unul huiduit de un public care oscilează între nedumerire și speranță. "Vamos a quebrar", strigă spectatorii.
Sunt și trei insule românești în tribună. Un grup de sportivi și oficiali, sus, cu Cristian Romanescu, președintele de la tenis de masă, agitând un steag tricolor. Apoi loja cu apropiații sportivilor, unde au venit și cele patru fete, Begu, Niculescu, Olaru și Mitu. Apoi, la peluză, ziariștii, unsprezece. Toți țipă. Zgomotul încurajării pentru cei doi, zgomotul disperării de a nu fi numărat până acum vreo medalie cu tiv tricolor.
Băieții servesc atât de bine încât transportă, game cu game, avantajul break-ului inițial până la capătul primului set, 6-4. Sunt ei, aceiași, Horia calm și cu pivirea fermă, Florin – un ghem de energie care pulsează și agață uneori cârlionți de minge. Sunt ei – varianta care nu greșește, nu se sufocă, nu se pierde.
Un voleu nefericit
Setul al doilea e mai greu pentru că e mai echilibrat. Pentru că mingile de break nu vin, game-urile de serviciu sunt scurte, clare. Speranța durează puțin, câteva secunde, publicul fluieră nețurile și hawk-eye-ul, să fie tie-break? Tot setul Florin și Horia au venit din urmă, rezistă cu un game la 30 pentru 5-5, dar la 5-6 apare un fir de fisură. Transformat în falie când, după un serviciu apăsat al lui Mergea, Tecău greșește un voleu înalt, lovește mingea defectuos, cu rama, și o trimite departe, departe. 5-7, urmează decisivul.
S-a lăsat o liniște suspectă după ce ovațiile s-au stins. Românii atacă furibund de la primul punct, de la primul retur trimis de Florin în picioarele lui Soares.
Adună trei mingi de break, "Acum e momentul, cine știe când mai avem așa o șansă!", spun 50 de minți de român din tribună, alte mii de acasă, de la televizor. Se duc toate. Și se întorc cu dobândă sub forma a două break-uri la rând. Horia servește fenomenal, Florin îl pasează pe Melo și în cros, și în lung de linie, se face 5-1, apoi 5-2, semifinala e la câțiva pași. La ce te gândești, Florine?
"Pur și simplu, m-am gândit la următorul punct pentru că era 5-1 sau 5-2, nici nu mai știu cât", spunea el mai târziu.
"Nu conta scorul în momentul acela. Important era să-ți arunci mingea sus, să împarți loviturile în mici lucruri pe care trebuie să le faci , să nu te gândești la scor. Pentru că dacă o faci, vrei să câștigi, ești acolo și poate nu mai poți să joci", explica o bucată de meci care a făcut diferența între speranța unei întregi delegații și adâncirea în abis.
Trei mingi de meci, om lua noi una, nu? Adică ei, băieții, noi punem doar degetele pe butoanele de filmare ale smartphone-urilor. Dar nu e simplu, egalitate, "dius"spune, cu vocea-i subțire arbitrul italian Gianluca Moscarella, durează două minute și jumătate până când Tecău înțeapă un ultim voleu în terenul brazilienilor și cele 50 de voci plus alte mii pot să strige: "Esteee, măăă!". Florin și Horia sunt în semifinale. Sunt la doar încă un pas de medalie. Mereu cel mai important e următorul.
Iar brazilienii îi aplaudă în timp ce salută, aleargă la lojă, zâmbesc fericiți. Au uitat de pedeapsa huiduielilor de la început, le recunosc valoarea.
"Ne așteptam la o asemenea atmosferă, a fost exact precum cu Ecuadorul când eram juniori, dar ne-am concentrat pe fiecare punct. Astea sunt condițiile în care noi jucăm cel mai bun tenis și asta s-a văzut și acum în teren, important e că am stat unul lângă altul și ne-am împins de la spate și am crezut în victorie pentru că era un meci foarte dificil și cred că am fost mereu peste ei ca să nu-i lăsăm să intre în totalitate în meci", explică Florin.
"Ne dorim încă de anul trecut, am spus că obiectivul acestui an este să câștigăm medalia de aur la Rio. Noi știm lucrul ăsta, echipa noastră știe, toată țara știe lucrul ăsta, numai trebuie să ne punem nicio presiune în plus. Am ajuns aici doar concentrându-ne pe fiecare meci în parte, pe fiecare punct, așa o să facem și în semifinale. Acum ne recuperăm, pregătim meciul foarte bine și apoi încercăm să jucăm fiecare punct pentru a câștiga. Mereu cel mai important meci e următorul", spune Horia.
Să-l așteptăm atunci cu atmosfera cuvenită.
Adversari americani
Pentru un loc în finală, Mergea și Tecău îi vor întâlni pe americanii Steve Johnson și Jack Sock.
"Doi jucători foarte buni pe care, normal, îi știm din circuit, dar important e să ne concentrăm pe ceea ce trebuie să facem noi. Bineînțeles și în funcție de ei, dar tactica noastră e foarte importantă. Și știm că trebuie să jucăm bine fiecare punct ca să câștigăm meciul", a spus Florin.
)
)
)
)
)
)
)
