Corespondență GSP din RIO » La 2,03 metri și 150 de kilograme, judoka Daniel Natea e impunător. Și simpatic, magnet pentru poze: ”Am văzut unul mai mare decât mine... M-am cam supărat!”

Articol de Marian Ursescu, Luminiţa Paul, Cristi Preda (foto) - Publicat luni, 01 august 2016 00:00

Satul Olimpic încă e precum o stațiune estivală într-o zi frumoasă de aprilie. E loc să respiri, să privești, să te plimbi fără a-ți face loc cu coatele.

În Zona Internațională, amestecul de culori e la fel de fascinant ca întotdeauna. Să ghicești țara sportivului după echipament... Galben cu albastru, Ucraina sau Kazahstan? Merge prea repede fata asta, nu apuci să verifici, dar parcă a doua variantă ar fi cea bună. Din sens invers vin agale doi băieți impunători, fiecare ținând în mână un pahar de carton cu Cola. E imposibil să nu-i observi, e captivant ce magnet au. Sunt Daniel Natea, reprezentantul tricolor la plus 100 kg, și partenerul lui de antrenament, Mircea Croitoru.

Toți vor poze cu el

O tânără scundă și subțirică, cel mult 1,60 metri, cu tricou roșu de voluntar, se strecoară printre noi și se oprește exact sub nasul lui Daniel. "Care e sportul tău?", întreabă ea cu curaj. " Judo!", se aude răspunsul de sus, de la cei 2,03 metri ai sportivului în vârstă de 24 de ani. "Și crezi că o să iei o medalie?", continuă fata cu acel ton cu care îți înfrângi timiditatea fără s-o alungi cu totul. "Eu așa sper...". "Bine, o să-ți țin pumnii!", mai spune ea și pleacă repede, lăsând în urmă un aer de invidie. "Ești foarte popular!", îi spunem în cor. "Ei, pentru că sunt mare, așa", zâmbește sibianul. "Deși, adineaori, l-am văzut pe unul mai mare decât mine... M-am cam supărat...!", zice el, cu o veselie autoironică. "Mulți vor să facă poze cu mine. Le și spun: «Pictures with the monkey, no?»", continuă Daniel în timp ce, nu e deloc invenție!, trece un grup mic de sportivi guatemalezi și cea mai scundă, o fată de vreun metru 60, șoptește în spaniolă: "Aș vrea o poză cu el". Mai e nevoie de ceva? Da, să ne întoarcem la sportul lui.

Daniel Natea e singurul reprezentant al judoului masculin românesc la Rio. Anul acesta, a cucerit bronzul European la Kazan și a câștigat Masters-ul de la Guadalajara. E capabil de o medalie olimpică la categoria plus 100 de kilograme, cea a coloșilor? Lumea așa crede. Crede și el, dar nu vrea să-și așeze presiune pe umeri. De la înălțimea sa, ia lucrurile cu un strop de relaxare și unul de umor, între două antrenamente dure. Nu degeaba porecla lui e Zen…

- Ești la prima participare la Jocurile Olimpice. Cum e, ai emoții?
- Nu, nu am. (zâmbește)

- Ați ajuns primii aici, ați deschis drumul, dar nu e mai obositoare așteptarea?
- Să știți că nu, m-am învățat, după 16 ani de zile, aceeași chestie. Aproape în fiecare săptămână e așteptare.

- V-ați antrenat? Cum e?
- Sala de antrenament e foarte mișto, una dintre cel mai bine puse la punct din toate în câte am fost.

- Brazilienii sunt buni la judo, au deja o tradiție.
- Așa e, sunt buni. Păi, sunt 16 spații de antrenament, noi, la lot, avem trei spații.

- E așa cum te așteptai Satul Olimpic? Să te întâlnești la fiecare pas cu sportivi cunoscuți...
- Da, da, deși probabil o să fie tot mai mulți abia după data de 6. Deocamdată, m-am văzut cu cei de la judo, chiar cu colegi de categorie, cu care mă și lupt. Mulți vin din 6 sau 7 pentru că noi doar în 12 august intrăm în concurs și, vă dați seama, e destul de mult. Eu am venit cu trei săptămâni înainte...

Saltul de 9 locuri

- Până atunci va fi și tragerea la sorți, Daniel. E importantă, nu-i așa?
- Da, contează foarte mult. Eu am reușit să-mi fac o tragere foarte bună câștigând Masters-ul de la Guadalajara. Acolo am luat 700 de puncte și m-am propulsat între primii opt. Înainte eram pe 15, acum sunt pe locul 6 și voi avea un tablou favorabil.

- Ai vreun adversar pe care nu ți-ai dori să-l întâlnești aici, cel puțin în faza grupelor?
- Singurul care este cel mai bun și nici nu m-am bătut cu el, de opt ani e neînvins, este francezul Teddy Riner. Oricum, cu el nu mă pot întâlni decât în finală, nu este pe serie cu mine, deja știm primii opt cum sunt trași. În rest, dintre primii zece, i-am bătut pe toți, m-au mai bătut și ei, e cam care pe care, la Olimpiadă totul e deschis și sper să fie bine până la urmă.

Ziua contează imens

- Depinde foarte mult de zi?
- Da, la noi depinde de ziua pe care o prinzi și antrenamentul pe care îl faci, dar cel mai mult contează ziua aceea. Poți să fii cât oi fi de antrenat, prinzi o zi nasoală și s-a dus totul pe apa Sâmbetei.

- Ești marea speranță a judoului masculin, lumea așteaptă mult de la tine. Tu ce așteptări ai?
- Să intru pe saltea, să fac ce știu eu mai bine și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să iau o medalie.

- Nu-ți pui presiune pe tine?
- Nu, am și spus, nu pun deloc, nu am emoții. Dacă aș avea emoții de acum, până ajung la concurs o să fiu varză psihic, că ăsta e adevărul, și chiar nu are rost. Merg acolo, îmi văd de treabă și trebuie să iasă bine, n-avem încotro.

- Ce ați mai făcut prin Sat? Ce e interesant pe aici?
- N-am făcut mare lucru. Antrenamente, am mers la sala de fitness, e foarte OK, cam asta...

- Acasă vorbiți?
- Da, sigur, mai mult pe Internet, dar vorbim...

- Ai loc să dormi în pat?
- (râde) Nu. Bine, dorm, dar mai rău, pentru că e fier în capăt și fier în capătul celălalt. Mă descurc...

Mesajul, sus de tot

În Zona Internațională a Satului Olimpic există un perete, deja neîncăpător, pe care sportivii și oficialii pot scrie mesaje. Exact în colțul din stânga, cel mai sus, se vede "Natea, plus 100 kg, Rou". Nu i-a fost greu lui Daniel să plaseze acolo cele câteva cuvinte, de la înălțimea sa, 2,03 metri.

Neapărat Corcovado

După ce își va fi încheiat concursul, pe 12 august, Natea va avea timp și să viziteze Rio de Janeiro, oraș în care se află în premieră. Trebuia să fi ajuns aici din 2013, când s-au disputat Campionatele Mondiale, dar ar fi trebuit să vină neînsoțit. Era singurul calificat, federația nu-și permitea să trimită și un antrenor, așa că, până la urmă, a rămas acasă. Dacă e un loc pe care își dorește neapărat să-l vadă, acela e Corcovado. "Și Copacabana nu?" "Ba da, dar plaje am mai văzut, pe când Corcovado înseamnă altceva, e unic", spune el.

Colecționarii de insigne

Daniel și partenerul lui de antrenament, Mircea Croitoru, au panglicile de care sunt agățate acreditările deja pline cu insigne. Dintre cele mai colorate și mai deosebite. "El e șeful, se pricepe și la schimburi, face cele mai bune afaceri!", îl laudă Mircea. "A plecat cu una și s-a întors cu cinci". Judoka știu deja ce insigne valorează mai mult în ochii colecționarilor și vor să adune cât mai multe până la finalul șederii lor la Rio.