Articol de Luminiţa Paul, Cătălin Tolontan, Cristi Preda (foto) - Publicat marti, 02 august 2016 08:56
Ce s-a văzut
Luni seară, în sala sosirilor, s-a desenat un labirint din garduri de protecție. Dincolo de ele stau ziariști, cameramani, fotografi sau oameni care, pur și simplu, îi așteaptă pe cei care abia au aterizat.
Ce bucurie pe un grup de suedezi, stegulețe, baloane galben-albastre, îmbrățișări calde, ca după o revedere de câțiva ani!
Dar românii? "Au aterizat mai devreme", anunță Alexandru Epuran, șeful de misiune. Cu vreun sfert de oră, zice un calcul simplu. Și atunci de ce nu apar?
Se perindă snopuri mai mari sau mai mici de ruși, olandezi, britanici, slovaci, israelieni. Unii sunt doar câte doi, sportiv și antrenor. Până la urmă, prima se ivește Elisabeta Lipă, ministrul sportului, cu jeans și un tricou gri, fără bagaj. "Doamne, ce zbor lung, parcă nu se mai termina! 11 ore!", exclamă ea.
Cei de la COSR i se alătură, în așteptarea acreditărilor. Le aduce, până la urmă, sosit în sprint, Cristi Butariu. "A fost nevoie de niște aprobări, de aceea a durat mai mult", explică el chiar când Lipă socotea că va rămâne două săptămâni la Rio, "văd deschiderea, merg la canotaj, bineînțeles, stau cât se iau medaliile, apoi plec înapoi".
Mai trec câteva minute. Unde-s ai noștri? Epuran a ieșit afară, vorbește la telefon, revine. Atunci se revarsă un grup masiv în treninguri pe care scrie România. În frunte sunt handbalistele, Brădeanu, Manea, Neagu, Buceschi.
Oboseala zborului se vede pe chipurile palide în lumina de neon. Vor să ajungă în Sat, nu-și făcuseră acreditările la aeroport, fug de declarații.
Cristina se oprește totuși un pic, cât să spună că a fost greu de îndurat lunga călătorie, că întinderea la coapsă e mai bine, fusese la doctor cu o zi înaintea plecării, și că vor intra ușor-ușor în graficul de acomodare.
"N-am zburat niciodată atât de mult. M-am uitat la filme, am mai dormit, dar tot mi s-a părut îngrozitor de lung zborul", spune și Camelia Hotea, cel mai recent alăturată lotului, după accidentarea Anei Maria Tănăsie.
Ca două surori aproape gemene, Raluca Olaru și Andreea Mitu merg umăr la umăr spre ieșire. "Chiar și pentru noi, care suntem obișnuite cu distanțele mari, a fost greu să zburăm atâtea ore", spune Mitu. "Am văzut două filme, am mai vorbit, a trecut până la urmă".
Ce le vine prima dată în minte când spun Brazilia? "Mie îmi vine Bom dia, bună dimineața", spune repede Andreea. "Zgură", zice Raluca, "pentru că mereu turneele de aici sunt pe zgură, între hard și hard".
Cele trei judoka s-au strecurat cu grosul grupului, urmează restul handbalistelor. Cine lipsește? Oamenii de la COSR se uită pe liste.
Între timp, pe lângă barieră își face loc o tânără cu capul complet ras. Pe acreditare scrie Esther Barrugues Alvina, pe trening Andorra. Pe cărucior odihnește valiza specială pentru arma sa, pușca cu aer comprimat cu care va concura în proba de 10 m.
Acum știm cine lipsește... Alin Moldoveanu, campionul olimpic de la Londra. El, pușca și antrenorul Sorin Babii. Timpul s-a dilatat sau chiar mai durează încă o jumătate de oră?
La capătul unei cafele cu lapte de la aparat, de 20 de reali paharul grande, sosesc și ei. Ultimii. Alin privește grijuliu spre valiză, o mai îndreaptă puțin pe cărucior, Babii vine în urmă cu pas apăsat. Misiune încheiată, orele de zbor s-au arhivat, de acum se numără zilele până la concurs.
Ce nu s-a văzut.
Delegația României a fost dezorganizată și nervoasă. Sau, altfel spus, a devenit nervoasă cînd a simțit că este dezorganizată.
La granița Braziliei, se face întîi coadă la amprentare, apoi coadă la pașapoarte și apoi coadă la acreditare.
Ca să scurteze timpul celor trei cozi, care la celelalte loturi, sosite în zilele anterioare, a durat două sau chiar trei ore, consulul Ovidiu Grecea a încercat să treacă grupul compact prin procesul de amprentare, la concurență cu o parte a lotului Olandei și cu alți sportivi.
A dat-o în bară, pentru că un polițist de frontieră a intervenit.
Cum reprezentantul COSR, Cristian Butariu, fugise să-i ofere acreditările ministrului Elisabeta Lipă și soțului ei, fiecare din lot a făcut ce l-a tăiat capul.
Mai iuți, o parte a handbalistelor a trecut de pașapoarte și a luat pieptiș coada de la acreditări, pe care au parcurs-o relativ repede. Două dintre fetele lui Tomas Ryde au avut însă probleme cu faptul că aveau pașapoarte temporare, ceea ce înseamnă că trebuiau să fie confirmate într-o bază de date. Aici consulul a reușit să le ajute.
Între timp însă, unii au fost descurajați de coada de la acreditări. "Le facem în sat!", a spus Florin Bercean, antrenorul de la judo, zorit de fetele sale.
Sorin Babii, antrenorul lui Alin Moldoveanu, s-a uitat în jur, nu a zărit pe nimeni de la COSR și l-a sunat pe șeful de delegație, care era în sala de așteptare. "Ce facem, Andu?". "Toată lumea își face acreditări acolo, în aeroport, vă rog", a spus "Andu" Epuran.
"Toată lumea" nu e chiar toată lumea, pentru că o parte din atleți, judoka și alți sportivi ieșiseră deja.
Babii și Moldoveanu tot așteptau pușca, "nu s-a descărcat containerul", astfel încît s-au dus totuși să-și facă acreditări. Au ieșit ultimii, cu o jumătate de oră, după toți ceilalți.
Și toți, absolut toți, au uitat ce s-a întîmplat în aerogară și au început să declare că au venit la Olimpiadă să dea tot ce e mai bun din ei.
)
)
)
)
)
)
)
