Articol de Oana Duşmănescu - Publicat miercuri, 17 aprilie 2024 15:07 / Actualizat miercuri, 17 aprilie 2024 17:32
Sportivelor de religie musulmană care vor reprezenta Franța la Jocurile Olimpice de la Paris li s-a interzis, acum câteva luni, purtarea hijabului în timpul competiției.
Satul Olimpic parizian va strânge din nou laolaltă oameni cu toate moștenirile religioase, de pe tot cuprinsul globului. Deși în luna septembrie 2023, Comitetul Internațional Olimpic a afirmat că toți sportivii sunt bineveniți să nu-și ascundă apartenența la religia lor, în nume propriu sau al țării pe care o reprezintă.
„Nu există nicio restricție în privința purtării hijabului sau a oricărei alte ținute cu semnificație religioasă”, așa prevăd regulile CIO.
Fără hijab - o decizie totalmente politică
Sportivele franceze participante la Olimpiadă au primit însă cu totul alte indicații. Li s-a recomandat să apară la întreceri și în satul olimpic cu capul descoperit, și toată această decizie nu are nicio legătură cu sportul, cum susțin chiar ele, ci doar cu politica.
Hijabul este o eșarfă care acoperă părul și gâtul femeilor musulmane, lăsând însă chipul la vedere.
„Interzicerea hijabului este consecința a două tipuri de discriminare: prima este islamofobia, a doua este discriminarea sexuală”, a declarat Veronica Noseda, fotbalistă la clubul parizian Les Degommeuses, citată de BBC.
O altă jucătoare de fotbal, Assile Toufaily, care s-a mutat în 2021 din Liban în Franța, caută și ea explicațiile pentru ceea ce consideră toleranță cu două fețe. „Nu societatea franceză în sine e de vină, ci guvernul francez. În ultimii ani, ura francezilor față de musulmani a sporit considerabil și asta se vede foarte bine în sport”, spune Assile.
Comentariul de pe BBC atrage atenția devierii de la principiile străvechi ale Republicii franceze - Libertate, egalitate, fraternitate - și alunecarea spre un alt principiu social la care Emmanuel Macron ține foarte mult - laicizarea societății.
Acest principiu - secularismul - nu presupune defel ca locuitorii Franței să renunțe la obiceiurile sau la simbolurile lor religioase, ci mai ales ca statul și instituțiile publice să nu le mai folosească. O teorie zgomotos contestată în Franța, mai ales după valul de atacuri teroriste din ultimii zece ani și drept consecință a creșterii popularității partidelor naționaliste.
„Problema nu o reprezintă laicizarea”, spunea președintele francez Emmanuel Macron, cu aproape patru ani în urmă. „În Franța, secularizarea înseamnă libertatea de a crede sau nu și posibilitatea de a-ți urma și practica propriile obiceiuri religioase, atâta vreme cât nu se aduce nicio atingere legii și siguranței publice”.
”Înseamnă că statul este neutru. Nu înseamnă deloc eliminarea religiei din societate și din spațiul public. Franța trebuie unită sub principiile acestei laicizări”.
În 2004 - eliminarea simbolurilor religioase din școlile publice franceze
În același articol se amintește despre legea dată tot în Franța, în 2004, prin care se interzicea în școlile de stat orice simbol religios „ostentativ”. Erau incluse aici crucifixele, turbanele și kippah. Dar dezbatarea s-a lungit la nesfârșit asupra vălului islamic - mai ales pentru că în Franța se găsește cea mai numeroasă populație de religie musulmană din Europa Occidentală.
Anul trecut, ministrul francez al sporturilor, Amelie Oudea-Castera, anunța că femeile din echipa olimpică a Franței nu vor purta hijab, folosind ca argument faptul că ele reprezintă o insituție oficială, finanțată de publicul larg.
Echipa olimpică a Franței nu va purta hijab
Asta vine ca un mare paradox, pentru că restul participanților la Jocurile Olimpice de la Paris 2024 pot să-și poarte simbolurile religioase la vedere, în numele libertății de toate felurile. Adică toți, cu excepția femeilor musulmane din delegația franceză.
„Nimeni n-ar trebui să impună unei femei ce să poarte sau să nu poarte”, spun organizațiile ce susțin drepturile omului. „Interzicerea purtării vălului religios în spații publice încalcă grav drepturile femeilor musulmane”.
Diferențe de mentalitate Franța vs. Marea Britanie sau America
„E o problemă complicată și extrem de sensibilă”, a declarat Sebastien Maillard, analist la Chatham House „Când m-am mutat de la Paris la Londra, aceasta a fost una dintre diferențele majore. În Regatul Unit, religia este etalată cu lejeritate, dar la Paris este deseori văzută ca un semn de provocare”.
Maillard subliniază faptul că această controversă a istoriei contemporane are în centrul său comunitatea musulmană, „care vrea să facă parte din societatea franceză, dar care ține morțis să-și urmeze religia în propriul său fel”.
„Dilema este foarte evidentă acolo unde diferențele demografice sunt cele mai acute - în școli, dar și în sport”.
Controversa nu a rămas doar la sportivele musulmane, ci s-a extins și la fotbaliști.
Fotbaliștii francezi - interziși la Ramadan
Anul trecut, în perioada Ramadanului - luna de post între răsărit și apus pentru lumea islamică - Federația Franceză de Fotbal (FFF) le-a indicat arbitrilor să nu oprească partidele pentru a le permite jucătorilor musulmani să-și întrerupă postul, motivând că aceste întreruperi „nu coincid cu statutul federal”.
În 2024, Ramadanul a coincis cu perioada meciurilor echipelor naționale, iar FFF a confirmat că nu va modifica ora meselor pentru jucătorii musulmani, împiedicându-i astfel să postească în cantonament.
De altfel, Mahamadou Diawara (Olympique Lyon) a părăsit cantonamentul echipei naționale U19, pentru că nu a fost de acord să respecte aceste restricții.
Baschetbalista Diaba Konate, care a reprezentat France la U23, a plecat în Statele Unite, spunând că interzicerea purtării hijabului i-a „zdrobit” inima.
În timp ce franțuzoaicele de religie islamică vor trebui să aleagă vara aceasta - hijab sau delegație olimpică, alte sportive au făcut istorie acoperite cu vălul religios.
Ibtihaj Muhammad - medalie olimpică de bronz cu vălul pe cap
Marocanca Nouhaila Benzina a devenit prima persoană care a purtat hijab la o ediție a World Cup, în 2014, când FIFA a permis purtarea eșarfei din motive religioase. La JO de la Rio 2016, scrimera Ibtihaj Muhammad era prima sportivă americană care concura cu hijabul pe cap cucerind medalia de bronz la sabie pe echipe, alături de colegele sale.
Orice medalie își are și reversul. Kimia Alizadeh, care reprezenta Iranul în compețiile de taekwondo, a imigrat în Germania, protestând astfel față de politica țării sale care impune purtarea hijabului. Ea a concurat cu capul dezvelit la JO de la Tokyo 2020, sub steagul echipei refugiaților.
Din Marea Britanie, spațiu unde libertatea religioasă nu întâmpină dilemele din Franța, perspectiva este cu totul alta.
Iqra Ismail este manager la Hilltop FC, un proiect pentru femeile refugiate de pe lângă clubul QPR. „Hijabul e parte din identitatea mea. Nu vreau să renunț la el dacă intru pe teren să joc fotbal. Fotbalul e un drept ca oricare altul - toată lumea are dreptul să-l joace”.
Yasmin Abukar, fondatoarea Sisterhood FC, o echipă londoneză formată doar din femei musulmane, mărturisește că, în final, se bucură că părinții ei nu s-au hotărât să se stabilească în Franța.
Citește și:
