SPORTURI  »  TENIS  »  SERIAL

Roland Garros se joacă pe GSP.ro » Amintirile lui Victor Hănescu, în sferturi la 24 de ani: „De la meci la meci, mă simțeam din ce în ce mai bine”

Victor Hănescu pe zgura de la Paris în 2005 FOTO Guliver/GettyImages
Victor Hănescu pe zgura de la Paris în 2005 FOTO Guliver/GettyImages

Articol de - Publicat joi, 28 mai 2020 16:12

Victor Hănescu avea nici 24 de ani în 2005 și ajungea în sferturi de finală la Roland Garros. Românul fost număr 26 mondial rememorează pas cu pas traseul de atunci și reflectează asupra carierei sale. 

  • În perioada 24 mai-7 iunie era programat turneul de la Roland Garros, amânat însă din cauza pandemiei de COVID-19. GSP vă oferă în schimb amintiri, povești și momente inedite de pe zgura pariziană

Zgura pariziană a zâmbit din nou unui jucător român în 2005. Acela a fost anul lui Victor Hănescu, în care a atins cea mai bună performanță a sa de Grand Slam, sferturi de finală. Atunci a arătat o fațetă a sa care parcă stătuse ascunsă sub o pojghiță de timiditate, de introvertire, și care a izbucnit în strigătul de bucurie de la finalul meciului câștigat cu David Nalbandian, în „optimi". 

Argentinianul era în acel moment al 11-lea jucător al lumii, puternic, complet, periculos, și totuși Hane, 90 ATP pe atunci, l-a învins, la capătul unei partide entuziasmante. Apoi l-a înfruntat pe liderul ATP al vremii, Roger Federer, pe Centralul Philippe Chatrier, și a izbutit să-l ducă până în tie-break în setul secund. Un parcurs de ținut minte. 

Era încă un român și, deocamdată, cel mai recent, care ajungea măcar între primii 8 la Paris, după Ion Țiriac, Ilie Năstase, Adrian Voinea și Andrei Pavel. Astăzi, retras din tenis de câțiva ani, cu o academie bine pusă pe picioare, Hănescu rememorează momentele fierbinți din 2005, dar face și o concentrată și emoționantă radiografie a carierei sale, a reușitelor care păreau atât de improbabile la început.

- Victor, cum îți amintești tu de acea ediție a turneului de la Paris din 2005?
- Îmi aduc aminte că înainte de Roland Garros am jucat un turneu în Austria, la St Polten, și veneam după o perioadă de pregătire ceva mai lungă, undeva la trei-patru săptămâni, când am stat acasă și cumva pregăteam Roland Garros-ul. Apoi am mers în Austria, am făcut sfert de finală, dar jucam foarte încordat, încă nu eram în formă. Am câștigat niște meciuri, dar greu de tot, mă chinuiam. Așa că am plecat spre Paris cu îndoieli, cu gândul că uite, nu mi-am intrat în formă.

Furtuna l-a descătușat

- Ceva s-a schimbat totuși și destul de repede.
- Într-adevăr. Cu o zi înaintea primului meci am avut un antrenament pe care l-am început tot așa, mai slab, iar la un moment dat s-a pornit o furtună, o ploaie tare și știu că Firicel Tomai mi-a zis continuă, iar eu eram nervos, că uite vine ploaia și el vrea să mă antrenez. Cumva din mers am început să lovesc puternic, iar acolo cred că am depășit un prag. Din momentul ală parcă am intrat altfel în turneu.

- Și cum a fost intrarea propriu-zisă în turneu?
- Primul meci a fost bun, ușor-ușor am reușit să mă regăsesc pe zgura aceasta pariziană, care e diferită pentru că e un pic mai rapidă. De la meci la meci mă simțeam din ce în ce mai bine, jocul mergea foarte bine, simțeam că sunt solid pe toate părțile. Reverul îmi mergea oricum bine, începusem să lovesc și cu dreapta foarte bine, serveam, practic, începusem să mă descopăr ca jucător, să văd că pot să joc la un nivel foarte bun.

„Mă întrebam dacă o să rezist"

- Vreun moment-cheie, mai ales înaintea victoriei superbe cu David Nalbandian din optimile de finală?
- Au fost niște meciuri grele acolo, cu Luis Horna, spre exemplu, care juca foarte bine pe zgură. Apoi a venit cel cu Nalbandian și jucam bine. La început am avut așa, niște gânduri, că Nalbandian e atât de solid, jucător valoros și de zgură, nu greșea nimic, n-am cum să rezist. La vremea aceea eu nu eram fizic foarte puternic și mă întrebam dacă o să rezist, dar uite că, intrând în meci, am văzut că pot să joc de la egal la egal, am văzut că am forța necesară să îndur și am reușit să câștig.

Roland Garros se joacă pe GSP.ro » Amintirile lui Victor Hănescu, în sferturi la 24 de ani: „De la meci la meci, mă simțeam din ce în ce mai bine”
Bucuria lui Victor Hănescu după victoria în fața lui David Nalbandian FOTO Guliver/GettyImages

- Apoi a fost întâlnirea cu Federer în sferturi de finală, cred că au fost emoții diferite, cu Roger, care era aproape de neatins atunci.
- Era tare la momentul acela, nu că acum ar fi mai slab (zâmbește), era în creștere puternică. Nu pot să zic că am avut emoții, eram într-o stare bună. Știind că joci cu Federer... nu avea cum să fie ușor. Am intrat la fel, cu gândul să joc bine, să vedem ce se întâmplă, fiecare punct în parte, dar era foarte versatil, specula orice moment. Când jucai cu cei mari se simțea că au experiență, dacă făceai o greșeală-două când nu trebuia, gata, se ducea totul.

Parcursul din 2005

RundăAdversarScor
Turul 1Michal Tabara (Ceh)6-2, 4-6, 6-2, 6-1
Turul 2Juan Ignacio Chela (Arg)7-5, 6-1, 3-6, 7-5
Turul 3Luis Horna (Per)6-3, 6-4, 6-4
"Optimi"David Nalbandian (Arg)6-3, 4-6, 5-7, 6-1, 6-2
"Sferturi"Roger Federer (Elv)         2-6, 6-7 (3), 3-6

- Crezi că asta este unul dintre atuurile lor, acela de a juca momentele importante altfel, mai eficient?
- Da, știu să joace, în primul rând când intră pe teren, tu ești puțin mai reținut, ei încep rapid, te iau tare, se pot distanța imediat 3-1, 3-0, iar primul set poate să zboare iute cu un jucător de acest nivel, dacă nu ești atent. Și atunci, practic, ei încep să domine dacă tu nu reziști, dacă ei vin cu ceva foarte puternic, tu pierzi foarte ușor ritmul meciului. 

Reperul lui Hănescu e călătoria

- A rămas pentru tine un reper acel turneu și dacă da, în ce fel?
- Nu pot să zic că a rămas un reper, dar la vârsta asta îmi dau seama că a fost ceva incredibil faptul că am ajuns unde am ajuns, ținând cont de unde am plecat la drumul acesta. Dacă îi povestești cuiva i se pare ireal. Stai să te gândești, un copil de la marginea orașului, din Pantelimon, părinții nu aveau nicio treabă cu tenisul, financiar mediu, ca să nu zic slab. Să începi tenisul la nivelul acela în România, să treci prin etapele astea de copii, juniori, seniori, să vrei să te lași, să n-ai bani și să ajungi unde am ajuns. 

- Ai avut și multe dubii, cu siguranță...
- Da, dar pentru mine asta e fascinant. Asta va rămâne pentru mine un reper, călătoria pe care alții o fac cu sute de mii de euro, cu milioane, cu echipe, cu federații, cu specialiști. Eu le spun multora... Trebuie să ne dăm seama cum ne antrenam noi aici, în România, sau cum era tenisul aici, care erau condițiile atunci și tu jucai cu Federer, care știm ce specialiști avea pe lângă el, ce mentalitate avea. Sunt chestii care contează foarte mult.

- Le-ai realizat mai târziu aceste lucruri, atunci poate nu îți dădeai seama de ele?
- Acum îmi dau seama. Atunci mulți spuneau "ehh, e slab, face, nu face". Uite că nu au mai făcut mulți chestia aceasta. În continuare nu se găsesc sportivi care să facă performanțele precum cele care au fost. Să răzbești din mai nimic. Să găsești un antrenor cum a fost Firicel Tocmai, cum a știut și el, cum a putut, era și el la început. Nu era vreunul care a antrenat campioni mondiali. Asta e frumos, că a ieșit și în aceste condiții. 

16 victoriiîn 11 prezențe pe tabloul principal de la Paris a adunat Victor Hănescu, între 2003 și 2014, el ajungând, de asemenea, în "optimi" în 2009 și în turul 3 în 2003, 2010 și 2013

Trio tricolor la Paris

Roland Garros se joacă pe GSP.ro » Amintirile lui Victor Hănescu, în sferturi la 24 de ani: „De la meci la meci, mă simțeam din ce în ce mai bine”

O imagine de arhivă găzduită de agențiile foto, datând de la ediția 2005 a Roland Garros-ului, în care Victor Hănescu apare între Ilie Năstase și Ion Țiriac. Cine a venit cu ideea pentru captarea acelei imagini? „Nu mai știu exact ce a fost atunci. Eram la restaurantul jucătorilor și era legat ceva de un interviu, tocmai terminasem meciul cu Nalbandian și eram și eu acolo, erau și ei. Cred că un ziarist a venit cu propunerea de a face acea poză", își amintește Hane. 

Citește și celelalte povești de la Roland Garros: 

Roland Garros se joacă pe GSP.ro » Astăzi, povestea primei finale câștigate de o româncă pe zgura pariziană. „Cea mai bună partidă din cariera mea!”

Roland Garros se joacă pe GSP.ro » Împărătesele prafului roșu: Evert, Graf și Henin, jucătoarele care au făcut senzație la Paris în Era Open

Roland Garros se joacă pe GSP.ro » Timp de două săptămâni, oferim istorii și întâmplări interesante de pe zgura pariziană. Astăzi, cinci momente de excepție cu Ilie Năstase, campionul din 1973

Cariera pe care și-a construit-o fotbalistul dat afară de la FCSB, umilit și numit „vagabond” de Gigi Becali: „Ne vedem peste un an!”

Cornel Dinu a jignit doi „tricolori” după amicalul naționalei: „Au nume de CAP” + Fotbalistul despre care a spus „bine că nu l-am văzut pe teren”


Comentarii (2)
tipsy
tipsy  •  28 Mai 2020, 19:04
Postat de adi_stelistul pe 28 Mai 2020, 16:42

Cred ca si Victor simte in sinea lui ca putea mai mult in tenis. In vara lui 2009 vizitam niste rude langa Stuttgart si n-am putut rata ocazia de a-l urmari in turneul in care a ajuns atunci pana in finala (se juca pe zgura pe vremea aceea, acum turneul masculin e pe iarba). A jucat finala cu Chardy si a pierdut dupa ce a dominat primul set, parca brusc s-a rupt ceva in jocul lui. Nu ca n-ar fi fost o mare performanta sa fii in primii 30 (ne tot raportam la Ilie, dar uitam ca el e de fapt unic in tenisul nostru) dar poate se putea mai mult.

a avut si accidentarea aia urata cand era in plina ascensiune, totusi e remarcabil ca a revenit si a intrat in primii 30.

adi_stelistul
adi_stelistul  •  28 Mai 2020, 16:42

Cred ca si Victor simte in sinea lui ca putea mai mult in tenis. In vara lui 2009 vizitam niste rude langa Stuttgart si n-am putut rata ocazia de a-l urmari in turneul in care a ajuns atunci pana in finala (se juca pe zgura pe vremea aceea, acum turneul masculin e pe iarba). A jucat finala cu Chardy si a pierdut dupa ce a dominat primul set, parca brusc s-a rupt ceva in jocul lui. Nu ca n-ar fi fost o mare performanta sa fii in primii 30 (ne tot raportam la Ilie, dar uitam ca el e de fapt unic in tenisul nostru) dar poate se putea mai mult.

Vezi toate comentariile (2)
Comentează
Close