Articol de Roxana Fleşeru - Publicat luni, 30 aprilie 2012 00:00 / Actualizat luni, 30 aprilie 2012 09:34
Gilles Simon spune că, din trei izbînzi la BRD Trophy, cea mai dificilă a fost prima, în 2007, în finală cu Victor Hănescu.
Triplul campion la Bucureşti vine la conferinţa de presă direct de pe teren, avînd geanta cu rachete pe umărul fragil. Încă poartă tricoul cu stropi de zgură pe spate, e un pic roşu la faţă, însă zîmbeşte cu gura pînă la urechi. Un tip de la Security vine în urma lui cu frumosul trofeu de cristal, pe care îl aşază cu grijă pe masă, ca pe obiect de preţ ce este. Cîteva minute petrecute la telefon cu un post de radio din Franţa, apoi e gata să răspundă întrebărilor.
- Gilles, ce poţi spune despre finală?
- Fabio a început meciul foarte bine. Am alergat mult, a fost dificil. Poate părea uşor din afară, cumva logic, să cîştigi dacă eşti favoritul principal. Toată lumea se aşteaptă la asta, dar nu e deloc simplu. Uneori, e vorba de 3-4 puncte care decid totul. Sînt foarte fericit însă că am reuşit să cîştig turneul.
- Trofeul va fi al tău acum. Unde îl vei pune la tine acasă?
- În primul rînd, voi avea grijă să nu-l sparg! (rîde). Îi voi găsi un loc frumos, cu siguranţă.
- E ceva în jocul lui Fognini care te-a deranjat în mod deosebit?
- El este un jucător extraordinar, poate face orice pe teren. Se mişcă rapid, preia controlul în punct, nu are slăbiciuni. Ai impresia că, pur şi simplu, e mai bun decît tine! Şi atunci, tot ce-ţi rămîne de făcut este să lupţi, să aştepţi momentul în care nivelul lui începe să scadă un pic. Chiar şi aşa, niciodată nu ştii ce se poate întîmpla.
- Ce cîntăreşte mai mult pentru tine: victoria aici sau semifinala de Masters 1000 de la Monte Carlo?
- Prefer faptul că am cîştigat aici. Turneul e mai important pentru că dincolo am făcut un turneu bun, dar am pierdut pînă la urmă. Nu mi se întîmplă foarte des să înving într-un concurs ATP, o dată, maximum de două ori pe an, de aceea preţuiesc în mod deosebit asemenea momente. La un turneu Masters 1000, chiar dacă faci jocul tău cel mai bun, te simţi bine şi aşa mai departe, dacă nu te impui, în minte îţi rămîne mai degrabă înfrîngerea.
- Cum de-ţi place atît de mult la Bucureşti?
- Mă simt bine. Cunosc perfect Terenul Central, îmi convine zgura de aici. În plus, lumea e foarte drăguţă cu mine, publicul mă susţine şi nu sînt prea multe locuri în lume în care să mi se întîmple aşa ceva. Faptul că mă adaptez repede aici şi că-mi place acţionează pozitiv asupra jocului meu. Aşa devin foarte greu de învins.
- Care a fost momentul cel mai greu al săptămînii?
- Sfertul de finală cu Lukasz Kubot, cînd am pierdut primul set. Eram foarte obosit. Norocul meu că am început bine setul secund, altfel nu cred că aş fi putut să întorc şi să cîştig acel meci. Nu mai aveam energie.
- Dintre cele trei victorii ale tale aici, care a fost cel mai dificil de obţinut?
- În 2008 mi-a fost mai uşor să cîştig, atunci am făcut un turneu bun, am jucat un tenis incredibil, doar în semifinale am avut ceva probleme. Eram foarte încrezător în mine şi în puterile mele. În 2007, în schimb, cînd l-am întîlnit pe Victor Hănescu, atunci a fost altă poveste. Era abia a doua finală a mea, pierdusem primul set, publicul, evident, nu ţinea cu mine. A fost dur. Da, cred că în 2007 mi-a fost cel mai greu să cîştig.
- Se apropie Roland Garros-ul. Ce aştepţi de la el?
- Pentru noi, francezii, e destul de dificil să jucăm acolo. Aşteptările sînt mari, dar, în primul rînd, eu sînt cel care pune presiune pe mine pentru că vreau ca lucrurile să iasă bine. Joc cu plăcere, dar şi cu grijă. Am însă amintiri frumoase, de exemplu, cînd l-am învins anul trecut pe Mardy Fish în trei seturi pe Terenul Central. El era numărul 10 mondial. De aceea jucăm tenis, pentru aceste momente.
Le petit prince
Francezul l-a învins ieri în finală pe Fabio Fognini cu 6-4, 6-3 după aproape două ore de luptă intensă.
Gilles a ţipat de bucurie, ieri, pe Terenul Central de la Arenele BNR. A ţipat de bucurie după ce s-a impus pe zgura bucureşteană pentru a treia oară. Şirul său a început în 2007, a continuat în 2008 şi i s-a mai adăugat o za ieri, în 2012. A ţipat şi pentru că l-a costat foarte mult acest trofeu.
Mulţi nervi, multe cuvinte spuse la furie, tocmai pentru că nu s-a simţit fizic foarte bine. A venit stors de la Monte Carlo, unde a atins semifinalele. A intrat în turneu joi, tocmai pentru ca energia din corpul său să se regenereze. A suferit în meciurile cu Dudi Sela, cu Lukasz Kubot, dar pe măsură ce treceau zilele Simon regăsea dispoziţia de joc de care avea nevoie. L-a învins în semifinale pe Matthias Bachinger şi ieri l-a regăsit la fileu pe Fabio Fognini, italianul pe care-l învinsese de trei ori pe zgură în 2009.
Pentru Fabio, disputarea unei finale a fost o premieră. Avea să culeagă senzaţii, impresii şi experienţă pentru ce va urma în cariera sa. Pe un soare toropitor şi într-o arenă cu 4.200 de oameni veniţi la Arenele BNR a început prima finală de primăvară a turneului. Italianul a pornit fără emoţii, reuşind să-l dezechilibreze un pic pe Simon, care şi-a pierdut serviciul chiar în game-ul al doilea. Însă avantajul fragil luat s-a spulberat în game-ul următor. Instabilitatea la serviciu avea să continue pînă în game-ul al optulea, cînd francezul a reuşit să se ducă spre 5-3. Au fost game-uri în care s-a luptat intens, aprige, uneori în viteză, alteori tocmai făcute să testeze nervii.
Simon a cerut intervenţia trainer-ului, care a fost pe teren de două ori în primul set. Cu toate acestea, el a fost cel care a reuşit să pună în dreptul său primul set pe tabelă: 6-4. Cu paşi mărunţi, Gilles şi-a impus jocul, chiar dacă a trebuit să se stoarcă de ultimele resurse, Fognini a jucat fără complexe şi a avut 12 ocazii de a cîştiga pe serviciul adversarului, fructificînd doar două, ambele în primul set. Simon a avut acelaşi număr de ocazii, reuşind să concretizeze cinci. Fabio a cedat setul al doilea cu 3-6 şi l-a trimis din nou pe Gilles Simon spre trofeul Ţiriac-Năstase. A treia oară. De aceea cupa de cristal e acum a lui. Pentru totdeauna.
Fognini: "O să iau lucrurile bune"
Fabio Fognini era supărat după prima sa finală în circuitul profesionist. Era supărat pentru că n-a reuşit s-o cîştige. "Am jucat foarte bine, am avut şansele mele pe care nu am reuşit să le fructific, dar aşa este în sport, Gilles are mai multă experienţă ca mine", a spus italianul în vîrstă de 24 de ani.
Cu toate acestea, el se poate bucura. După o perioadă lungă de inactivitate din cauza unei accidentări, a revenit în circuit de doar cîteva săptămîni şi nu aştepta foarte multe de la turneu, doar să adune meciuri. A ajuns pînă în finală.
"O să iau lucrurile bune din această experienţă şi sper să îmi meargă şi mai bine. Am adunat meciuri, am ajuns în finală la simplu, în semifinale la dublu", a completat Fabio. Un turneu s-a terminat, altul începe de luni. Fognini va juca în această săptămînă la Belgrad.
10 titluri are Gilles Simon în carieră, trei dintre ele fiind cucerite la Bucureşti
6 este locul de vîrf ocupat de francez în ierarhia mondială, în ianuarie 2009
71.900 de euro a primit Simon pentru victoria de la Bucureşti, finalistului revenindu-i 37.860
)
)
)
)
)
)
)
)
