Articol de Justin Gafiuc - Publicat joi, 08 noiembrie 2012 00:00 / Actualizat miercuri, 07 noiembrie 2012 19:39
Tipul din Belgrad îşi aminteşte începuturile sale dificile în tenis, într-un Belgrad copleşit de război, povesteşte cum l-a ajutat familia şi-l descrie pe bunicul său, Vladimir, ca pe "omul care m-a inspirat tot timpul de-a lungul carierei". Şi nu uită să remarce "nivelul incredibil al lui Federer, ambiţia lui Nadal şi orgoliul lui Murray"
Novak Djokovici n-a avut un 2012 la fel de încîntător precum sezonul trecut, cînd a triumfat la Australian Open, la Wimbledon şi la US Open. A ratat doar Roland-Garros-ul, un turneu interzis pentru el şi în această vară, cînd a pierdut finala în faţa lui Nadal. Dar sîrbul va termina în fruntea clasamentului ATP pentru al doilea an consecutiv, indiferent de soarta Mastersului de la Londra, care se dispută în această săptămînă. Prilej pentru campionul din Belgrad să-şi deschidă sufletul într-un interviu spectaculos oferit pentru L'Equipe Magazine, suplimentul săptămînal al prestigiosului cotidian parizian.
- Novak, de unde vine această dorinţă nebună de a fi numărul unu mondial?
- Părinţii mi-au insuflat această ambiţie. Dar e şi un efect al spiritului din Serbia, unde am crescut. Am trecut prin etape dificile de creştere ca tenismen, fiindcă n-am beneficiat de nici un sistem, de nici un ajutor. Tenisul nu era un sport popular, iar ţara traversa o profundă criză economică din cauza războiului. A trebuit să mă bazez numai pe ajutorul familiei şi al cîtorva prieteni, dar şi pe sprijinul clubului unde am început. Acolo au existat cîteva persoane generoase, care au crezut în mine. Dinspre acest mic grup al apropiaţilor s-a născut şi încrederea în propriile mele forţe. Nu aveam altă opţiune decît să izbîndesc.
"Am plecat de la zero, mi-am găsit singur motivaţiile"
- Începuturile tale în tenis se leagă de un vis al familiei de a te face campion?
- Toată lumea a fost entuziasmată la început, fiindcă era vorba de o experienţă nouă pentru familie. Era un proiect complet improvizat, fiindcă nimeni dintre ai mei nu mai jucase tenis. Nu aveam cultura acestui sport, am plecat cu toţii de la zero. A trebuit să-mi găsesc singur motivaţiile şi persoanele din anturaj care să mă facă să înţeleg repede ce înseamnă tenisul. Părinţii au avut grijă să mă ducă la cei mai buni antrenori la momentul potrivit. De aici am pornit spre această aventură a vieţii, aşa am început să descifrez jocul şi să mă descifrez pe mine însumi.
- Ai fost foarte afectat de decesul bunicului tău, Vladimir, în acest an, pe durata turneului de la Monte Carlo. A făcut şi el parte din această poveste?
- Bineînţeles! Era un tip foarte deschis, glumeţ, curios. M-a ajutat enorm. Mergeam împreună la antrenamente cu autobuzul. Părinţii nu mă puteau însoţi, se ocupau de restaurantul pe care-l aveau undeva la munte, aşa că rămîneam deseori doar cu bunicul. El avea grijă de mine. A fost unul dintre modelele mele în viaţă şi m-a ajutat să înţeleg multe lucruri. Mă gîndesc mereu la el cu nostalgie.
"M-am simţit uneori obosit, fără chef de antrenament"
- Ai avut dubii de-a lungul acestor ani că vei reuşi să ajungi vreodată în vîrf?
- Aş minţi dacă aş spune că n-am avut momente de pesimism, mai ales cînd am ajuns să mă lupt cu doi jucători excepţionali, precum Nadal şi Federer, care-şi împărţeau victoriile în marile turnee şi nu lăsau nici o şansă altora. Dar am ştiut în sinea mea că va veni un moment în care voi reuşi să-i întrec, iar visul de a deveni cel mai bun a învins în faţa îndoielilor.
- Ai stat vreme de trei ani în spatele lui Nadal şi Federer. Te-ai simţit vreun pic frustrat în acea perioadă?
- M-am simţit uneori obosit, demotivat, nu mai aveam chef să mă antrenez. Alteori însă, mă pregăteam cîte o zi întreagă, regăsind miraculos dorinţa de a străpunge bariera creată de cei doi. Viaţa nu e o linie dreaptă. E o succesiune de oportunităţi şi de provocări pe care trebuie să le sesizezi şi să le fructifici în favoarea ta. Un psihic de oţel şi o forţă psihologică ieşită din comun sînt însă esenţiale pentru a răzbate în acest labirint.
"Diferenţa la vîrf vine din încrederea în forţele proprii"
- Cu ce se diferenţiază numărul unu mondial faţă de cei de pe poziţiile doi şi trei? Prin încrederea în sine?
- E un criteriu capital în orice domeniu. Iar pentru un tenismen e crucial să aibă încredere în sine, fiindcă astfel intri pe tern fără frică şi eşti concentrat doar să-ţi faci jocul. Îţi poţi schimba stilul de-a lungul unei partide, poţi deveni mai agresiv sau mai defensiv. Dacă nu eşti însă stăpîn pe tine, e de două ori mai greu să te descurci, iar efortul creşte pe măsură. E complicat să-ţi construieşti în timp această stăpînire a propriilor forţe, pe care o poţi pierde însă într-o zi! De aceea încrederea în tine e un lucru atît de preţios.
"Era greu de imaginat că voi repeta anul 2011"
- Vei termina 2012 pe locul întîi mondial, la fel ca în 2011. Anul trecut l-ai străbătut însă ca un Superman, dar în 2012 n-a mai fost acelaşi parcurs strălucitor. Te dernajează cînd se spune că ai avut un sezon mai puţin bun?
- Deloc! Ştiu cine sînt, ştiu ce vreau să realizez mai departe şi ce am reuşit pînă acum. Asta e cel mai important. Nu pot opri speculaţiile oamenilor, fiecare e liber să interpreteze cum doreşte. Respect părerea fiecăruia. Dar era oricum greu de imaginat că voi reedita în 2012 rezultatele incredibile din 2011, cu trei titluri de Grand Şlem. Dar faptul că voi termina anul acesta tot în frunte, chiar dacă am pierdut poziţia întîi pentru cîteva luni şi n-am cîştigat decît un Grand Şlem, în Australia, plus două finale, Roland Garros şi US Open, dovedeşte că n-a fost chiar un sezon rău!
- Întîlnirile directe între granzi arată aşa în 2012: 3-3 contra lui Murray, 2-2 cu Federer şi 1-3 cu Nadal. Cum ţi se pare acest palmares?
- Repet, era dificil să-i domin pe toţi aşa cum o făcusem în 2011. Sînt rezultate logice. Bineînţeles, aş vrea să cîştig mereu, dar n-am de ce să fiu dezamăgit nici cu acest palmares. Ştiu, nu arată totul ca anul trecut, dar mă aşteptam să se întîmple asta. Important e însă că rămîn numărul unu mondial la sfîrşitul lui 2012!
"Eu şi Murray putem domina tenisul în următorii ani"
- Ai aceeaşi vîrstă cu Murray, dar ai ajuns la maturitate mai repede decît el. Cum ai reuşit?
- Fiindcă n-am avut niciodată de ales! Viaţa m-a obligat să-i înţeleg sensurile mai repede decît în cazul altora.
- Te aştepţi la o confruntare specială cu Murray în anii următori la nivelul celor cu Nadal şi Federer?
- Sper! E adevărat că avem şansa de a deveni împreună jucătorii care să domine circuitul ATP. Nu trebuie să-i subestimăm însă niciodată pe Roger, care e mereu la un nivel incredibil, şi pe Rafa, care, din păcate, e accidentat de şase luni. Poate că sînt unii care au început să-l uite, dar el rămîne favoritul la orice turneu va participa.
"Vreau să dobor recordul idolului meu, Sampras"
- La Mastersul de la Londra, care reuneşte cei mai buni opt tenismeni ai lumii, niciunul nu pare mai îndreptăţit ca tine să învingă.
- E doar o chestiune mentală. Pentru că, fizic, oricare jucător poate rezista foarte mult. Sau îşi poate dezvolta jocul rapid. Ceea ce face diferenţa la marile meciuri e mentalitatea de învingător, forţa psihologică, înţelegerea perfectă a fiecărei mingi, luciditatea şi experienţa.
- Sampras şi Federer au terminat de cinci ori pe locul 1 la finalul anului...
- Sampras de şase ori! A fost idolul meu, ştiu perfect acest amănunt!
- E un record pe care-ţi propui să-l dobori?
- De ce nu? Sînt multe recorduri pe care doresc să le dobor, iar acesta e unul, cu siguranţă! Vreau să rămîn numărul 1 cît mai mult timp posibil! Dar pentru asta trebuie să obţin victorii, să cîştig Marele Şlem şi turneele majore.
- Dacă n-ai fi ajuns cel mai bun tenismen al lumii, în ce domeniu ţi-ar fi plăcut să activezi?
- Tot în sport, poate la schi la fotbal. Sau aş fi ales psihologia şi filozofia, pentru că sînt două aspecte ale naturii umane care mă pasionează.
"Să cîştig un titlu la Roland Garros e unul dintre marile mele proiecte. N-am reuşit s-o fac pînă acum, dar mă voi lupta pentru acest vis de a triumfa la unul dintre turneele mele preferate, într-un oraş superb şi în faţa unui public special"
NOVAK DJOKOVICI
"Chiar dacă am pierdut în acest an finala de la Roland-Garros, pentru prima dată de cînd joc la Paris am simţit o legătură specială cu publicul francez"
NOVAK DJOKOVICI
"Cînd am învins anul trecut la Wimbledon şi am devenit numărul unu mondial, a fost cel mai frumos moment din cariera de tenismen. Dar pot spune de mai multe ori "cea mai fericită zi din viaţa mea": cînd s-au născut cei doi fraţi mai mici, cînd am întîlnit-o pe prietena mea, cînd am petrecut momente frumoase alături de amici"
NOVAK DJOKOVICI
Bornele unei ascensiuni trudite
Data naşterii: 22 mai 1987, Belgrad
1999: cooptat la Academia de Tenis a lui Niki Pilici, la Munchen
2006: cîştigă primul turneu profesionist, la Amersfoort (Olanda)
2007: finalist la US Open
2008: primul titlu de Mare Şlem, la Australian Open
2010: finalist la US Open, cîştigător al Cupei Davis cu echipa Serbiei după o finală contra Franţei
2011: devine numărul unu mondial pe 4 iulie, învinge la Australian Open, Wimbledon, US Open
2012: triumfă din nou la Australian Open, finalist la Roland-Garrosb şi US Open, învingător la Miami, Toronto, Pekin şi Shanghai. A pierdut fotoliul de lider ATP la 9 iulie, în favoarea lui Federer, poziţie recuperată la sfîrşitul lunii octombrie
33 de turnee a cîştigat Novak Djokovici în carieră, între care se regăsesc 5 titluri în Marele Şlem şi un Masters
)
)
)
)
)
)
)
