O dimineaţă pentru trofeu » Tecău şi Lindstedt au pierdut finala de dublu a turneului de la Madrid

Ieri, perechea româno-suedeză a cîştigat în penultimul act în faţa indienilor Bhupathi şi Bopanna cu 10-7 în supertie-break.

La Madrid se petrece o săptămînă de premiere pentru Horia şi Robert. Vineri au ajuns pentru prima dată ca echipă în semifinalele unui turneu Masters 1000, ieri au făcut un pas în plus. Iar astăzi vor privi, poate, cu coada ochiului la trofeu în timp ce vor disputa finala.

Contra indienilor Mahesh Bhupathi şi Rohan Bopanna, pe care îi cunosc foarte bine, dar nu îi mai întîlniseră de cînd aceştia au hotărît să joace împreună, a fost "probabil nu cel mai de calitate meci, dar o luptă grozavă". Sînt cuvintele lui Lindstedt. Ei au început foarte sus, concentraţi, decişi, aproape fără să greşească.

Au făcut break-ul repede, pe serviciul lui Bhupathi, apoi şi-au văzut cu atenţie de game-urile lor şi s-a ajuns rapid la 6-4. În tribune se aud strigăte de încurajare pentru Horia, lumea se foieşte un pic, există şi un mic grup de sprijin pentru indieni. Pe Terenul 3 ninge cu puf de plopi şi parcă orice foşnet de la ambalajul unui sandviş de percepe amplificat.

Chiar mai repede a zburat însă setul secund. Două jocuri nefericite cu serviciul, unul de fiecare, în timp ce indienii n-au mai ezitat, şi pe tabelă a apărut afişat 6-1 pentru Bhupathi şi Bopanna. Tecău şi Lindstedt au simţit nevoia unei pauze, a unui moment de respiro, aşa că au cerut să meargă la vestiar. S-au întors cu feţele roşii de efort, dar cu privirea mai puţin înceţoşată. Şi-au schimbat tricourile şi şi-au luat locul în teren.

Jocul decisiv a fost un flamenco al nervilor. Din 17 puncte jucate, doar 6 s-au cîştigat cu serviciul, ceea ce se întîmplă mai rar în partidele masculine. S-au văzut şi 4 duble greşeli, fiecare jucător punctînd o dată la această categorie. La 6-3 pentru indieni, Horia şi Robert erau mai aproape de a-şi face bagajele decît de calificarea în finală.

Un retur incisiv ici, un voleu lung colo şi scorul s-a răsturnat însă complet. La 9-7, cu încă un serviciu al lui Lindstedt, un singur punct a fost suficient. Pe covorul albastru, care pare o bucată imensă de catifea periată în răspăr, se ivesc pete de soare. Doi tipi descoperă însă propria lor rază strălucitoare.

Iar azi caută încă o premieră. De la 11:00 dimineaţa, pe Terenul Central, contra perechii poloneze Fyrstenberg-Matkowski. În întîia lor finală de Masters 1000.

"Să nu avem ce regreta"

- Horia, eşti, cu siguranţă, mulţumit după acest rezultat.
- Da, n-am cum să fiu altfel. Au fost meciuri grele. Toate! Scoruri strînse, victorii pentru care a trebuit să muncim mult şi cu mintea, şi cu loviturile. Cel mai mult mă bucură faptul că am reuşit să revenim de cîteva ori săptămîna aceasta după ce eram conduşi, iar asta nu ni se mai întîmplase pînă acum pe durata a doar cîteva zile.

- Ţi se pare marele cîştig de la Madrid?
- E un semn bun pentru noi, un lucru cu adevărat pozitiv. Aşa a venit şi calificarea în finală.

- În supertie-break au fost multe duble greşeli şi puncte reuşite contra serviciului.
- Se poate întîmpla din cauza tensiunii, dar şi a condiţiilor neobişnuite de joc. Important e că am avut un final în forţă, că nu am greşit atunci. Chiar ne spunea Ashley în ziua dinaintea semifinalei că în după-amiaza următoare, cînd o să fiţi sus, pe bicicletă, ca să vă reveniţi după efort, să nu aveţi ce se regretaţi. Să nu fie ceva ce credeţi că aţi fi putut face pe teren şi n-aţi făcut.

- Aţi respectat şi acum planul meciului?
- E important să intrăm pe teren şi să ne facem jocul nostru, ceea ce am convenit. Chiar dacă uneori execuţiile ies bine şi alteori mai puţin bine.

- Ce crezi despre ora finalei, nu e cam devreme?
- Noi, cei de la dublu, nu prea jucăm la asemenea ore. Nici nu ne antrenăm devreme pentru că n-are rost, căutăm mereu să fim aproape de condiţiile de joc. Dar pentru un meci atît de important va trebui să ne adaptăm.

"Nu sînt un matinal"

- Robert, cum a fost meciul?
- Am luptat bine. Ei au păstrat acelaşi nivel, noi am oscilat mai mult. Începuserăm foarte decişi, apoi am căzut, două game-uri proaste cu serviciul şi, bum!, setul al doilea era dus. Apoi ne-am regrupat. Am fost la toaletă amîndoi, am vorbit un pic, clişeele cu "e doar set, trebuie să ne adunăm, bla, bla", care însă fac bine în asemenea momente.

- În supertie-break s-au cîştigat puţine puncte cu serviciul. Au fost şi 4 duble greşeli.
- Dar a fost una de fiecare. Mi se pare cinstit aşa. (rîde).

- A existat presiune suplimentară pentru că era semifinală de Masters?
- Eu nu mă gîndesc niciodată aşa în timpul meciului. În seara dinainte, da. Dar nu şi pe teren. Devin uneori nervos, mă descarc, însă doar pentru felul în care evoluează meciul, nu pentru ce fel de partidă e. O să tremur cu adevărat cînd voi servi la minge de meci într-o finală de Mare Şlem.

- Îţi doresc să ajungi acolo curînd! Spune-mi, Ashley, antrenorul vostru, văzuse alte meciuri ale lui Bopanna şi Bhupathi la turneul acesta?
- Nu cred, dar noi îi ştim pe toţi, el îi ştie. Practic, înainte de meci, ne strîngem şi aruncăm idei. Fiecare spune ce crede şi de aici ies lucruri interesante şi folositoare.

- Finala e destul de devreme. Poate fi o problemă?
- Nu sînt o persoană prea matinală, dar o să încerc să mă trezesc mai devreme, să mă odihnesc bine şi vom vedea.

7 titluri au împreună Tecău şi Lindstedt, cel mai recent cucerit la Bucureşti, la sfîrşitul lunii aprilie, şi alte 7 finale pierdute

9 e locul ocupat de Horia în clasamentul mondial al săptămînii, în timp ce Robert e o treaptă mai sus, pe 8

181.400 de euro vor împărţi, la Madrid, învingătorii de la dublu, finaliştii urmînd să primească 88.800