Articol de Luminiţa Paul, Raed Krishan (foto) - Publicat vineri, 09 noiembrie 2012 00:00 / Actualizat joi, 08 noiembrie 2012 21:22
Cei doi ar putea oferi în anii care vin duelul care să le înlocuiască pe cele care au însufleţit circuitul ATP în ultimii ani: Federer-Nadal, Federer-Djokovici sau Djokovici-Nadal.
Cînd s-au întîlnit pentru prima dată, la 11 ani, habar n-aveau ce le pregătea viitorul. Erau doar nişte puşti talentaţi, încă legaţi de jocurile copilăriei cu nişte fire groase, vizibile. Jucau tenis aşa cum o faci la acea vîrstă, alegînd inconştient să fii amabil sau să păstrezi ranchiune. Nole şi Andy s-au oprit la prima variantă.
Au devenit amici, apoi prieteni din ce în ce mai buni. Născuţi în acelaşi an 1987, la diferenţă de 5 zile ( Murray e un pic mai mare), au găsit destule puncte în comun, în ciuda obstacolului de limbă, la fel cum avea să se întîmple, ceva mai tîrziu, în cazul amîndurora cu Rafa Nadal, cu un an mai în vîrstă. Dar asta e altă poveste.
"Mai mult sau mai puţin, ne-am transformat în jucători profesionişti în acelaşi timp", explică sîrbul. "N-am avut niciodată probleme unul cu altul nici pe teren, nici în afara lui", adaugă Murray. "În meciuri, luptăm din greu, ne enervăm, dar doar pe sine. Apoi, disputa se încheie şi noi ne reîntîlnim peste cîteva zile, ne antrenăm împreună".
2012 a aprins confruntarea
Pînă în 2011 inclusiv, Djokovici şi Murray se înfruntaseră de zece ori, sîrbul conducînd cu 6-4. Între aceste ciocniri s-au aflat şi patru finale, chiar una de Mare Şlem (Australian Open 2011), însă au fost cu adevărat doar două, poate trei dispute încinse. În rest, victorii clare cînd pentru unul, cînd pentru celălalt.
Din 2012 însă, începînd cu imensa semifinală de la Melbourne, lucrurile s-au schimbat dramatic. Confruntările dintre cei doi s-au transformat într-o livrare constantă de maratoane. În Australia, au jucat cinci seturi, 7-5 în decisiv pentru Novak. Apoi, au venit două meciuri de cîte două seturi, dar cu cîte unul prelungit.
La Jocurile Olimpice de la Londra, 7-5, 7-5 pentru Andy, o veritabilă bătălie pe iarbă. A urmat finala de la US Open, din nou maximum de acte, din nou Murray învingător. Apoi, ultimul act de la Shanghai, cîştigat de Djokovici, după ce a salvat cinci mingi de meci. Miercuri, la Turneul Campionilor, amicii au jucat din nou trei seturi, victorie pentru Nole, 7-5 în decisiv şi două ore şi 35 de minute în total.
Cu Roger Federer avînd clar un stil de joc diferit şi aparţinînd altei generaţii şi cu Rafael Nadal încă recuperîndu-se după problemele la genunchi, Novak Djokovici contra Andy Murray (sau invers, de ce nu?) poate deveni rivalitatea de mîine. Cea care să inflameze pasiuni şi să ţină lumea lipită de televizoare ore întregi. Mai ales că scorul direct e strîns, 9-7 pentru Nole, 4-3 anul acesta. Orice se poate întîmpla în orice moment şi nu prea există complexe.
Jocuri în oglindă
Există însă similitudini între Andy şi Novak. "Nu cred că sînt mari diferenţe între noi. Da, avem tehnici diferite şi moduri diferite de a lovi, dar lucrurile puternice din jocurile noastre sînt similare, pe teren facem bine aceleaşi chestii. Jocul nostru la retur a fost foarte puternic în ultimii ani. Deplasarea de asemenea. De aceea au apărut mai multe schimburi lungi de mingi", explică britanicul.
El dezvoltă şi ideea unei mai mari consistenţe a meciurilor în 2012. "Ne cunoaştem foarte bine. Anul acesta am jucat mult, ştim cam la ce să ne aşteptăm. De aceea ultimele dispute au fost atît de strînse, decise la cîteva puncte. Intensitatea a fost imensă anul acesta. Au apărut, de asemenea, lucruri îmbunătăţite la fiecare, motivul pentru care punctele şi, logic, meciurile s-au lungit".
Provocarea nervilor şi a picioarelor
"Ştiu că atunci cînd urmează să-l întîlnesc pe Andy va fi un meci solicitant din punct de vedere fizic, indiferent de suprafaţă. Niciodată nu mă aştept la mai puţin decît la o dispută grozavă, la limită, în cumpănă pînă la ultimul punct", argumentează şi Djokovici.
"Andy e peste tot pe teren, nu are slăbiciuni. Aşa că trebuie să-mi urmez instinctele în faţa lui şi să găsesc loviturile potrivite în momentele potrivite".
Ca variaţie, amîndoi au încercat să facă serviciu-voleu la minge de break, în game-uri consecutive. Sîrbului i-a ieşit, scoţianului nu. E un indiciu că amîndoi, chiar şi inconştient, caută, atunci cînd e posibil, să se rupă de schema de joc care îi uneşte. Nu vor ieşi însă din ea decît cu cîte un vîrf de pantof, cînd şi cînd. Grosul înfruntărilor dintre ei va rămîne cel din totdeauna: bătălia din spatele terenului.
Una care poate deveni ceva cu adevărat captivant. "Avem o rivalitate care sper să se dezvolte şi mai mult în viitor", a spus Djokovici. Apoi a avut grijă să repete acest lucru. Ca nu cumva să uităm. Rămîne doar să aşteptăm următorul episod.
Ultimul meci
Horia Tecău şi Robert Lindstedt joacă azi ultima partidă de la Londra, dar şi ultimul meci împreună. Perechea româno-suedeză a adunat pînă acum două înfrîngeri şi nu mai are şanse să meargă mai departe. Azi, de la ora 20:00, ei îi întîlnesc pe cei care i-au învins anul acesta în finala de la Wimbledon, Jonathan Marray/Frederik Nielsen. Dublul britanico-danez are două victorii şi e deja calificat în semifinale. Va fi ultimul meci împreună pentru Horia şi Robert pentru că din 2013 cei doi vor avea alţi parteneri.
)
)
)
)
)
)
)
)
