Articol de Luminiţa Paul - Publicat joi, 24 mai 2018 18:22
Simona Halep, lider mondial și favorită principală la Roland Garros, caută să-și completeze jocul, iar ziarista Courtney Nguyen semnalează ce o poate ajuta.
Scrie pentru WTA în secțiunea Insider, după ce înainte a fost la Sports Illustrated. E aproape săptămână de săptămână la turnee. De aceea poate vede totul altfel, cu mai multă substanță alcătuită din lucrurile, mai mari sau mai mici, care scapă într-o transmisie tv. Courtney Nguyen a văzut toate meciurile Simonei Halep pe zgură din 2018 și e gata să-i cântărească obiectiv jocul din acest moment, în special pe suprafața roșie, și șansele la Roland Garros, acolo unde românca va fi pentru prima dată favorită numărul 1. Dar nu doar atât. Jocul în general al liderului mondial, cum a crescut și cum s-a modificat din 2013 încoace, care îi sunt slăbiciunile și punctele tari, ce i-ar mai trebui și de ce se poate debarasa.
- Courtney, cum ți se pare Simona pe zgură, mai ales în comparație cu anul trecut, când a excelat?
- Cred că joacă la fel de bine ca anul trecut, dacă nu chiar mai bine. Fizic e mai bine. E dificil de spus pentru că acele două înfrângeri suferite la început fac parte din acel match-up care va fi întotdeuna greu pentru Simona, și anume în fața unor big hitters care prind o zi aprinsă. CoCo Vandeweghe a jucat unul dintre cele mai bune meciuri ale ei pentru a o învinge la Stuttgart, la fel ca Pliskova la Madrid, care chiar a spus că a fost cel mai bun meci al ei pe zgură din toată cariera.
- Sunt motive de îngrijorare?
- Din acest punct de vedere, cred că nu are motive să fie frustrată. Acele două turnee au fost în condiții mai rapide, după care ne-am mutat la Roma, unde a fost mai bine pentru jocul ei. Până acum a fost un an bun, nu am văzut nimic care să mă îngrijoreze.»
"Jocul ei se potrivește mai bine pe hard"
- Dar serviciul? Pentru că pare un pic de ruletă: are meciuri în care îi funcționează și meciuri în care nu, în special al doilea.
- Al doilea va fi mereu o slăbiciune, chiar dacă am văzut cu toții că l-a îmbunătățit. Dar în ce privește serviciul e vorba de mentalitate. Toamna trecută, când și l-a văzut distrus de Șarapova la US Open, două săptămâni a lucrat doar la el și rezultatele s-au văzut imediat în China. Însă va fi mereu o problemă, în special pe zgură.
- De ce spui asta?
- E o discuție în ce o privește pe Simona pe zgură fiindcă, oricât de mult ne gândim la ea ca o aproape specialistă a suprafeței, de fapt, nu este. Și-a ajustat mai mult jocul pentru hard și viteza terenului o ajută, îi ajută loviturile să treacă, așa că, de fapt, e ceva mai greu pentru ea să joace mai bine pe zgură. Se simte bine, dar felul în care jocul ei este construit se potrivește mai bine pe hard și chiar iarbă. Când vine zgura, superioritatea ei este înșelătoare pentru că jocul celorlalte cade foarte mult. Iar la ea nu se întâmplă așa, ea devine confortabilă, se adaptează.
- Totuși, așteaptă cu drag această perioadă a anului, spune că îi place. E din cauză, mai degrabă, pentru că a crescut pe zgură?
- Da, e vorba mai mult de emoție, de romantismul zgurii, de Europa, de importanța pe care o are Roland Garros-ul acasă, în România. Are o conexiune cu suprafața, e clar, dar cred că are la fel de multe șanse să câștige în SUA și în Australia, iar cu iarba pentru mine e doar o problemă de timp.
- Pentru că de ani buni a devenit mai lentă?
- E mai lentă, iar ea și-a îmbunătățit agresivitatea, viteza îi va ajuta serviciul și loviturile plate, pe care le folosește din ce în ce mai mult acum. A avut un meci grozav cu Jo Konta anul trecut, care se putea încheia în favoarea oricăreia dintre ele, așa că... cine știe?
- Și atunci, cum e cu zgura?
- În concluzie, e dificil să vorbești despre ea pe zgură fiindcă e mai bună decât oricine, statistic vorbind, dar mereu vor fi acele zile... depinde de tablou, de vreme, dacă plouă un pic, cum s-a întâmplat cu Stosur, în 2016. Da, te uiți la tablou și spui: "Ar trebui să câștige șapte meciuri", dar dacă se potrivește ca una dintre adversare să aibă cea mai bună zi a ei... Cum s-a întâmplat cu Ostapenko, nu poți face nimic, asta e problema. De aceea îmi pare rău pentru ea. Poate face atât de mult, dar nu e Petra, nu e Serena, nu e Maria, nu e Pliskova. Jocul ei, din cauza înălțimii, are un plafon. Încearcă să-l maximizeze, dar s-ar putea să nu fie de ajuns.
- Apropo de jocul ei, am văzut-o, inclusiv în ultimele meciuri, turnee, încercând și alte lucruri, scurte, să vină în față, dar încă nu pare să se simtă confortabil. Crezi că e absolut necesar să devină acea "jucătoare completă"?
- E o întrebare foarte bună... pentru că am văzut acest lucru la multe jucătoare, care încearcă să devină cât mai complete și își ponderează punctele forte. Cu Kvitova, de exemplu, vrea să fie "jucătoare de tenis" și te întrebi: De ce? Pliskova la fel, vrea să stea mai mult în schimburi. De ce? Cu Simona însă, cred că are nevoie de varietate fiindcă uneori totul devine ritm, e ca un fel de antrenament, iar puștoaicele se hrănesc din asta. Și trebuie să le forțezi, să arate că au toate loviturile din manual. Varietatea e necesară, faptul că lovește mai des plat, efectele la serviciu.
- De unde poate extrage această varietate?
- La fileu... cred că trebuie să fie mai bună în a plasa acea minge. E o chestiune de 10 procente, de câte ori nu am văzut-o având lovitura decisivă și trimițând exact unde e adversara... Nu trebuie să le reușească pe toate, dar 10 la sută nu ar trebui să se întâmple așa. Și pentru că se întâmplă poate că rezultatul se răsucește în partea cealaltă. Acest aspect e ceva ce trebuie să curețe. Până la urmă însă, este o jucătoare atât de universală și mult mai bună decât era în urmă cu 12 luni. Acest lucru se vede în rezultate. E superconsistentă în zone în care nu era înainte în cariera ei. Dar, dacă e vorba de ceva ce lipsește, e acea lovitură finală și varietatea: un slice mai bun, poate fi o armă, să simtă când e momentul pentru o scurtă. Dar e încăpățânată, vrea să te bată din spatele terenului.
- Mi se pare că a pierdut puțin și voleul drive, pe care îl lovea mai des chiar în 2013, 2014 când primea o minge mai scurtă...
- Așa e, pentru că probabil a devenit extrem de confortabilă din spate. De câte ori nu am văzut meciuri ale ei, aproape venindu-ți să țipi: de ce se retrage? Ajungi în mijlocul terenului și brusc te întorci înapoi, în spate, de ce? De ce nu ucizi mingea? Aceasta ar fi o schimbare în joc, dar cu Simona... totul e în cap. Trebuie să înțeleagă și să fie convinsă. Nu știu ce îi spune Darren, dacă îi spune să schimbe sau poate nu a fost prioritatea până acum, poate e pasul următor, dar să scurteze punctele ar fi ceva uriaș pentru ea.
- Există o discuție care tot reapare: lumea spune că era mai bună în 2014. Cred că nu, ție cum ți se pare?
- Eu am o regulă: nu iau niciodată ca reper, ca referință, anul de explozie al unui jucător.
- Nimeni nu o știa atunci...
- Exact! Toate adversarele o făceau să arate bine pentru că nu era destul scouting, nimeni nu privea destul de atent. Acum e mult mai dificil pentru ea fiindcă toate știu tot, îi știu jocul. Are un bagaj mult mai mare, însă vestiarul știe că poate avea o zi proastă. Știe că poate alerga la nesfârșit. Că poate reveni de la minge de meci sau de la 0-5. Că nu e puternică. Că îi pot face break. Că își poate pierde cumpătul. În 2014 nu știau nimic din toate acestea. Ce e cu fata asta, cum de câștigă tot? Era aproape un factor de intimidare. Are un factor de intimidare și acum. Cantitatea de respect pe care o are în vestiar și care a crescut mult după tot ce s-a întâmplat anul trecut. Da, există respect, dar există și suficiente date pentru ca o jucătoare să-și spună: Pot să intru pe teren și să reușesc o victorie în fața Simonei Halep. Așa că povestea cu 2014 e un pic ca o opinie naivă de fan al tenisului.
Artă, poezie sau jazz
- Mai există astăzi specialiști ai zgurii? Sau cine e ultima de care îți amintești?
- Chiar vorbeam cu cineva: cum de nu există 10 Lara Arruabarrena în circuit? A trecut vremea spaniolilor, argentinienilor... Îmi amintesc ce mi-a spus odată Agnieszka Radwanska: Știu că sunt de rahat pe zgură, lumea spune asta, chiar dacă am câștigat Roland Garros-ul la junioare, dar, odată ce am ajuns profesionistă, am realizat că 70, poate 80 la sută din circuit e pe hard, așa că de ce aș fi o specialistă a zgurii? Cred totuși că ideea de specialist pe zgură rămâne: e jucătorul de tenis autentic, care are suficiente unelte în trusă pentru a putea ajusta. Astăzi însă, datorită tehnologiei, rachete, mingi, alți adversari te pot copleși prin forță. De aceea, cineva precum Carla Suárez Navarro nu va câștiga niciodată Roland Garros-ul.
- Și e păcat...
- Da, e păcat. Mai ales pentru cei care scriu despre tenis, jocul unui specialist pe zgură este artă. Poezie. Sau jazz. Sufletul artistului e pe zgură. E vorba de spirit, de abilitate, rezistență, toate aceste lucruri pe care iarba nu le are. Doar că acum există această problemă, a forței care distruge tot și care nu exista nici măcar acum 10 ani. Când Henin domina pe oricine. Dar puterea a început să apară, odată cu Ivanovici în 2008, apoi Serena, Șarapova, Muguruza. Și nu mai e ceva care să stimuleze, să fii dominat pe zgură. Nici pentru bărbați. De aceea Dominic Thiem e Dominic Thiem, e Halep al circuitului masculin.
- Nici măcar Rafa nu joacă precum un specialist al zgurii, ca Mantilla sau Corretja în zilele lor...
- Exact, el are un stil total diferit, dar pentru că este atât de bun, lumea definește asta drept tenis de zgură. Dar numai el poate juca astfel. Acum și Dominic, cu topspinul, dar, dacă nu ar fi fost Rafa, cum ar fi arătat tenisul pe zgură? Și unde ar fi fost Roger? E ceva ce s-a pierdut și nu cred că se mai poate recupera. Repet, pentru că nu e o provocare. Vor exista mereu jucătoare precum Kasatkina, artiștii, care vor fi însă în Top 20.
Filozofia Șarapova
Multă vreme, Maria Șarapova nu a avut în palmares nici măcar o finală pe zgură. Cu primul titlu cucerit în 2003, la 16 ani, pe hard, și-a pus în vitrină primul trofeu obținut pe zgură abia în 2008. Și acela unul deosebit, fiind câștigat la Charleston, pe varianta verde a suprafeței. Pe cea roșie a pornit timid, în 2010, cu un turneu mic, cel de la Strasbourg. Rusoaica a spus în 2007 că se simte "ca o vacă pe gheață" pe zgură, din cauza deplasării îngreunate și, mai ales, a alunecării. Cu toate acestea, a avut răbdare, a evoluat, iar în 2012 și în 2014 s-a impus la Roland Garros. "Îmi place ce a spus Șarapova pe această temă, a jocului pe zgură: că e vorba de adaptare. Dacă poți să faci ajustări... Că poți câștiga Roland Garros-ul în 7 condiții meteo diferite, pe 7 terenuri, cu 7 adversare diferite și trebuie să găsești mereu soluții", a redat Courtney filozofia câștigătoare a rusoaicei.
Favoriți la Roland Garros?
"Eu cred foarte mult în momentum. De aceea răspunsul nu e surprinzător, sunt cei care au evoluat bine în sezonul de zgură", spune ziarista americană. "Kvitova, Pliskova au o șansă, au mai fost în semifinale la Paris, Bertens la fel. Garcia s-a descurcat bine, Simona bineînțeles, pentru că are bilanțul ei favorabil pe zgură. Svitolina, fiindcă e o jucătoare prea bună ca să nu aibă o șansă. Și Șarapova, care a arătat bine la Madrid și la Roma, a recuperat încredere. Dar e un tablou deschis. Sunt însă 8-10 jucătoare care formează nucleul și pe care ai paria împotriva plutonului", conchide ea.
Cu șanse la orice Slam
Courtney Nguyen a plasează pe Halep într-un grup restrâns de jucătoare care pot candida la titlu la oricare dintre cele 4 turnee majore. "Multă lume a venit la mine în Australia, după ce a pierdut acea finală, spunând că va fi devastată. Le-am răspuns că nu cred. Pentru că a făcut tot ce a putut", explică ea. "Iar înainte am spus că Wozniacki va simți mai multă presiune fiindcă nu va mai avea o șansă să câștige un Slam până în septembrie, în timp ce Simona o poate face. E mereu în acel grup de 5 despre care se poate spune că sunt favorite la fiecare Slam. Pentru că este atât de consistentă".
La 2 ani de "varianta pură"
Schimbările în jocul Simonei sunt cerute, dar sunt și necesare pentru a rămâne în vârf. "Mi se pare că e la doi ani distanță, și acesta e un compliment pentru ea, de a înțelege cu adevărat că trebuie să clădească niște lucruri, serviciul să fie mai bun, returul la fel, să ascută unele chestiuni pentru că, spre deosebire de the big hitters, ea nu are o marjă, nu poate să stea pe teren și să plesnească lovituri câștigătoare. Nu e o opțiune pentru ea, de aceea trebuie să continue să polizeze. E la 18-24 de luni de varianta ei pură", crede Nguyen.
"Multă lume o respectă, e una dintre puținele jucătoare pe care Maria Șarapova le menționează cu prenumele, spune Simona, ceea ce e ceva"Courtney Nguyen
"Dacă e vorba de ceva ce lipsește, e acea lovitură finală și varietatea: un slice mai bun, să simtă când e momentul pentru o scurtă. Dar e încăpățânată, vrea să te bată din spatele terenului"Courtney Nguyen
"Poate face atât de mult, dar nu e Petra, nu e Serena, nu e Maria, nu e Pliskova. Jocul ei, din cauza înălțimii, are un plafon. Încearcă să-l maximizeze, dar s-ar putea să nu fie de ajuns"Courtney Nguyen
)
)
)
)
)
)
)
)
