"O să ne iasă inima pe gît!"

La Stuttgart, vîrful "tricolorilor" e folosit des în primul "11", dar evoluţiile care l-au făcut mare se lasă aşteptate. El recunoaşte asta şi promite că totul se va schimba curînd

În 1926, capitala landului Baden-Wurtemberg a fost aleasă să producă maşinile de lux germane, pe care noi le alintăm Merţane. De ce aici? Pentru că în zonă, un băiat deştept, în sensul nepeiorativ pentru că nu era implicat în real-estate, pe nume Gottfried Daimler, prezenta în 1866, pe cînd la noi Cuza umbla cu ocaua, prima maşină alimentată cu petrol. Ş tot aici, un alt domn, pe nume Maybach, celebru pe la noi pe motiv de rangă şi palat, îi venea în ajutor dezvoltînd o întreagă industrie auto.

Ai zice că, ieşind în faţa gării, prin faţa ta va defila un batalion de mărci auto. Fals. Faţă de Magheru, Schillerstrasse e o glumă proastă. Multe maşini de mic litraj. Nici un Mercedes tip vapor, nici un Rolls, nici un Maybach, nici un Bentley. Ba da, unul singur, imens, alb. Cu numere de Bucureşti. E maşina în care mă invită să urc Ciprian Marica.
cifră

8,5 milioane de euro a dat Stuttgartul pentru a-l lua pe Marica de la Şahtior. E cel mai scump transfer din istoria clubului

"E fotbalist, e român, e puşti, e fiţă", îmi zic. Îmbrăcat într-un trening larg, ţinuta lui Ciprian nu cadrează cu interiorul limuzinei. "Abia aştept s-o vînd", îmi zice. "E atît de mare, nici n-ai unde s-o parchezi. De altfel, nu-i fiţă, ci afacere. Am luat-o din America, m-a costat 120.000 de dolari. Am adus-o aici crezînd că ăştia au bani s-o ia. Pînă la urmă am bătut palma cu un ceh, care îmi dă pe ea 130.000 de euro", socoteşte Marica.

La 22 de ani împliniţi în octombrie, atacantul "naţionalei" judecă şi vorbeşte ca un om mare. Ca să te convingă că Bentleyul nu e moft de puştan, merge mai departe. "Uite, n-am nici ceas de zeci de mii de euro, nici telefon cu diamante. Poate la alte echipe o fi vreo întrecere în vestiar, dar la noi nimeni nu etalează aşa ceva. Mai mult, deşi şi ei au maşini scumpe, le ţin acasă. La stadion îi aduc soţiile sau prietenele cu maşini normale. E un semn de respect faţă de suporteri"

4 ani de străinătate are deja Marica. 3 la Şahtior şi unul la Stuttgart

A avut dreptate cu parcarea. Bentleyul se aşază ca o focă între un Polo şi un TT, pe un loc interzis însă. "N-am unde s-o pun. O las aici că nu mi-o ridică. O să plătesc doar o amendă de 10 euro". Intrăm într-o cafenea. Ard de nerăbdare să vorbim despre "naţională".

INTERVIU
"Contează mult starea de spirit"
Marica crede că dacă el şi colegii lui vor avea la Euro starea de spirit pe care au avut-o la meciul cu Olanda, "tricolorii" vor produce surpriza

- Ciprian, cu Israelul ai atins de 6 ori mingea într-o repriză. Ce-i cu tine?
- Nu mi-e bine. Ştiu, sînt conştient de asta. Nu-mi iese nimic. Dar totul pleacă de aici, de la Stuttgart.
- Păi, ce are una cu alta.?
- Încrederea în mine. Asta are. Am fost învăţat să cîştig mai mereu. Şi la Dinamo, şi la Şahtior şi cu naţionala. Am venit aici cîntărind doar fotbalistic. Am avut oferte duble financiar de la Manchester City şi Derby, dar amîndouă erau în subsolul clasamentului englez astă-vară. Bine, la City venise Erikson, dar nu-mi era suficient. Am ales Stuttgartul că era campioană, juca în Ligă. Numai că aici a urmat reculul.
cifră

7 trofee a cîştigat Marica în 5 ani de profesionism: două campionate, o Cupă şi o supercupă cu Dinamo, două campionate şi o Cupă cu Şahtior

- Nu te bagă în seamă?
- Nu, din contra. Se poartă foarte frumos cu mine. Doar că o ţinem din eşec în eşec. Sînt mijlocaşi buni şi aici, dar nu de valoarea lui Adi Mutu, care să-mi paseze unde am eu nevoie. Încă nu-mi găsesc locul în sistemul de joc cerut de antrenor. Mingile le primesc cu spatele la poartă, trebuie să protesteze mult, să redublez, iar mie îmi convin spaţiile mai mari, unde să prind fundaşul unu la unu, să-mi dezvolt principala calitate, viteza. Am discutat cu el, mă înţelege, dar la meci nu sînt schimbări. Altfel e un om de toată isprava.
- De ce nu te revanşezi la "naţională"?
- Cînd n-o bagi în poartă atîtea meciuri, îţi scade încrederea. Cu Israelul a mai apărut şi eliminarea aceea, am mai şi luat gol... Adi Mutu a venit mai mult în centru şi eu a trebuit să cobor în stînga să-i iau locul....Pînă m-am aşezat s-a terminat repriza.

" Eu, Ciprian Marica, dau 100.000 de euro pentru fiecare gol pe care-l voi marca"
Ciprian Marica

Şansa de a bate marile puteri

- La Euro timpul va zbura şi mai repede.
- La Euro va fi altceva. Chiar vreau să-i asiguri pe suporteri că vor vedea acolo altă echipă. O să alergăm toţi de-o să ne iasă inima pe gît. E o şansă rară să învingem forţe de calibru ca Franţa, Italia, Olanda. O să vedeţi de ce sîntem în stare!
- Sincer, chiar crezi într-o ieşire din grupă?
- Da, trebuie doar să prindem starea de spirit din meciurile cu Olanda.
- Aţi vorbit despre primele de calificare în sferturi sau mai departe?
- Dacă vrei să mă crezi că puţin îmi pasă! Şi nu pentru că nu aş preţui banul. Mai mult, aş da eu de la mine cîte o sută de mii de euro pentru fiecare gol marcat în poarta Franţei, Italiei şi Olandei. Ăsta e fotbalul la care am visat de cînd am dat prima oară cu piciorul în minge.
- Atmosfera?
- Sigur că acum e puţină supărare. În general însă formăm un grup, iar asta nu e o declaraţie de presă. Chiar nu sînt bisericuţe ca înainte. Dacă îţi spun că prietenii meci cei mai buni sînt Daniel Niculae, concurentul pe post, şi Mutu, unul dintre liderii echipei, cred că am spus totul.
- Apropo, Nico marchează la Auxerre, Marius Niculae în Scoţia. Nu ţi-e teamă că pierzi locul?
- Ba da, tocmai de aia Stuttgartul înseamnă acum totul pentru mine. Trebuie să joc, trebuie să marchez, mai am două-trei luni în care nu vreau să pierd ce-am cîştigat pînă acum.
- Ai vorbit de suporteri, ştii problema cu biletele?
- E o nebunie generală. Nici noi nu avem voie să cumpărăm decît cîteva şi dispuse prost: două la tribuna întîi, două la a doua şi patru la peluze. Dacă vin mama, tata şi prietena, nu pot sta împreună decît în spatele porţii. Dar aşa ne trebuie, dacă ne-am calificat (rîde).

"Am avut bani tot timpul"
Marica nu e genul de băiat pentru care fotbalul a însemnat evadarea din sărăcie.
Stătea pe undeva pe Ştefan cel Mare, de aceea a ales Dinamo. Mai întîi mama l-a dus la înot, să se dezvolte. Explică: "Ai mei nu sînt înalţi". El are acum 1,84 m. Apoi a mers la tenis. "Tot mama a insistat. Făceam la Dinamo, dar mă uitam mereu peste gard la fotbalişti. Vreo doi ani, pînă am făcut 9 şi m-am dus eu la grupă la domnul Ghiţă. Aşa am început. Apoi ne-a preluat domnul Wagner. Tata nu le avea cu fotbalul. El făcea parte dintr-un partid politic şi patrona o firmă de construcţii. Nu mi-a lipsit banul niciodată. În cantonamente eu aveam la mine mai mulţi bani decît antrenorii. Dar am fost învăţat să-i chivernisesc. De multe ori mă întorceam cu ei acasă. Apoi, mai mare, am gîndit aşa. Dacă un om în România poate trăi cu trei milioane pe lună, eu, ca fotbalist, de ce să nu pot s-o fac cu şase. E dublu, nu? Şi aşa făceam. Nu mă duceam să cumpăr de unde era de 10 ori mai scump doar ca să mă rup în figuri".

A debutat la tineret la 13 ani.
S-a întîmplat la un meci cu Galaţiul. "M-a băgat în minutul 85 şi după cîteva secunde am dat centrarea din care s-a marcat unicul gol. Atunci am luat şi primii bani, vreo trei sute de mii"

A fugit la Rapid
La 15 ani se antrena cu seniorii. La echipa mare jucau Vali Năstase, Mihalcea, Jean Vlădoiu. Lui însă nu-i propunea nimeni nici un contract serios. "Banii erau bătaie de joc. Fostul nostru antrenor de la tineret, Ionuţ Chirilă, a plecat la Rapid. A vorbit acolo cu Copos şi ne-a aranjat mie şi lui Mitea un contract decent. Ne-am antrenat vreo două săptămîni pe la ProRapid. Era însă prea departe, iar, cînd au văzut că plecaserăm, conducătorii lui Dinamo au venit cu o ofertă mai serioasă. De-aia ne-am întors".

"Banul nu contează pentru mine. Doar îmi arată cum mă tratează cel care mi-l oferă"
Ciprian Marica

A refuzat Inter
Oferta italienilor a venit pentru Zicu şi Marica, la pachet. "Contractul era de vreo două-trei sute de mii de euro pe an. I-am zis lui Ianis că eu nu merg, pentru că dacă un club ca Inter oferă un salariu atît de mic, înseamnă că nu ne preţuieşte. El s-a dus. Poate era bine s-o fac şi eu, dar aşa am gîndit atunci. Cu siguranţă am greşit".

Viaţa la Stuttgart
Ca să afli salariul lui Marica trebuie să fii abil în ale matematicii. Băiatul nu-l rosteşte, ziaristul se conduce după dictonul "gentlemenii nu întreabă de bani". "E mai bun ca la Şahtior, că altfel n-aş fi plecat, e jumătate cît îmi ofereau Manchester City sau Derby, dar am judecat fotbalistic. Apoi vin primele, care sînt individualizate. Mai am primă de intrat în teren, cîteva mii bune, apoi o primă mai mică, în caz de victorie. Bonusurile de obiectiv nu sînt mari. De exemplu, pentru ieşirea din grupa Champions League mai luam vreo 20.000 de euro. Dar, atenţie, aici totul se discută în brut. După ce scazi impozitele e jale, mai rămîi cu jumătate"

46% sînt taxele pe venit în Germania

Marea problemă aici e cu accidentările. "Doamne fereşte de vreo indisponibilitate mai lungă! Aici te plătesc doar 6 săptămîni. După aceea, dacă n-ai asigurare, nu mai iei nimic. Iar la contractul meu, prima de asigurare ar fi cam de 150.000 de euro pe an.

Nu casă, nu maşină de la club
Ciprian locuieşte într-un apartament de 150 de metri pătraţi într-o zonă rezidenţială a Stuttgartului. Dedesubtul său se află consulatul Austriei. Clubul nu plăteşte chiria, după cum nu oferă maşină de serviciu ca în alte părţi. Iar chiria e usturătoare: 3.500 de euro pe lună. "Mai bine o cumpăram. Cu banii ăştia plăteam rata la bancă şi rămîneam şi cu casa. Numai că proprietarul nu vrea s-o vîndă. Dacă lucurile merg bine şi-mi duc contractul de 4 ani la sfîrşit îmi voi cumpăra o locuinţă aici, ca să nu dau banii aiurea pe chirie".

Tînăr, liber, liniştit
Ciprian nu e căsătorit. Primeşte vizite. A avut o relaţie cu o cîntăreaţă rusoaică, pe care a cunoscut-o la Doneţk. "Am învăţat rusa că altfel nu mă înţelegeam cu fetele", spune el zîmbind cu tîlc. S-au despărţi cînd a venit el la Stuttgart. "Mai vorbim". Nu pare a-i duce dorul pentru că n-are chef să-i ducă grija. Nici ei, nici altcuiva deocamdată. Gîndul, care se roteşte mereu ca stema uriaşă a Mercedesului de pe turnul gării, îi e acum la altceva. La acea sută de mii de euro pe care ar plăti-o oricum, oriunde şi în orice moment pentru un gol în poarta Franţei, a Italiei sau a Olandei.