Pe ce sumă vinde Ilie Dumitrescu Hanul cu Tei, proprietatea sa celebră din Centrul Vechi

Hanul cu Tei a fost construit în anul 1833 pe locul unor foste prăvălii, de către Atanasie Hagi, Gheorghe Polizu și Ștefan Popovici. Mai apoi, acesta a fost împărțit de proprietari, fiecare luând câte 14 prăvălii și câte 2 magazii, notează StartUpCafe. 

În 1837, Ștefan Popovici a vândut două dintre prăvălii pentru a plăti unele datorii, care mai apoi au fost vândute iar și iar. În anul 2004, Hanul cu Tei a fost achiziționat de Ilie Dumitrescu, care a transformat clădirea într-un centru de conferințe și o sală de evenimente. 

Pe site-ul oficial al afacerii sale, Ilie Dumitrescu descrie locul drept „centrul de conferințe Hanul cu Tei, o locație de top pentru evenimente corporate și private în București”.

+9 FOTO

1,6 milioane de euro cere Ilie Dumitrescu pe construcția care a fost ridicată în anul 1833

„Vă punem la dispoziție o sală modernă și spațioasă, perfectă pentru organizarea de conferințe, cursuri de formare, seminarii și multe altele. Situată în centrul orașului, locația noastră este ușor accesibilă și se află în apropierea principalelor atracții turistice și de interes ale Capitalei”, se mai arată în descrierea imobilului. 

Decorată în stil clasic, dar și cu unele accente moderne, sala de conferințe are o capacitate de 50-300+ de persoane, fiind dotată cu cele mai noi facilități tehnologice, precum internet wi-fi de mare viteză, Video Wall Display, flip chart-uri, sisteme de sonorizare profesioniste și multe altele.

Cum a ajuns Ilie Dumitrescu să cumpere Hanul cu Tei în 2004

Invitat în 2022 la podcastul „Profu' de Sport”, fostul mare internațional Ilie Dumitrescu a dezvăluit cum a ajuns să cumpere Hanul cu Tei, dar și expert în artă și colecționar de tablouri. 

„Voiam să cumpăr ceva lipit de „Caru' cu Bere” (n.r. restaurant tradițional în Centrul Vechi din București). M-am dus să dau avansul, cu avocat, cu notar, să semnez cu proprietarul clădirii. Avea cofetărie la parter și vreo două-trei etaje... 

Mi-a plăcut mie, voiam să închiriez apartamentele. Erau frumoase, nobile, vizavi de CEC, cea mai frumoasă clădire din București. Zic „Închiriez două apartamente și închiriez și spațiul de la parter. Sau poate la bătrânețe o să stau eu aici, în Centrul Vechi, să-mi beau cafeaua la Caru' cu Bere și să privesc de pe balcon CEC-ul.

Aveam fantezii, da? Nu s-a legat asta, ies din clădirea aia... Și trece cineva cu o vafă (n.r. - înghețată într-un cornet special). Nu mâncasem vafă de când eram copil și întreb: "Dom'le, de unde ați cumpărat vafa?". „De după colț”. Iau avocatul, iau notarul, merg să mâncăm o vafă  și vine apoi cineva spre noi, o doamnă, și îmi spune: „Căutați o proprietate în Centrul Vechi? Că v-am văzut pe-aici”. Zic: „Da”. „Nu vreți să vedeți una?”. 

Pleacă avocatul, rămâne notarul, că eram prieteni, și văd „Hanul cu Tei”. Mă uit și zic: „Hanul cu Tei e de vânzare?”. „Da, dom'le, proprietarul e sus”. Având avansul la mine pentru clădirea cealaltă, zic: „Ai actele regulă, totul e OK?”. Ăla-mi spune: „Bă, vrei să cumperi?”. Zic: „Da”. Deci totul s-a legat, nicio legătură cu arta, eu trebuia să cumpăr altă clădire…

Tot hanul era o consignație, acolo era tot ce se confisca înainte de Revoluție! Toți deponenții care veneau cu obiecte de artă, tablouri, mobilă, covoare, bijuterii, diamante, briliante, lustre.

Acolo veneau dacă cineva voia să vândă ceva. Era o consignație care avea un nume deja clădit în zona asta. Îmi zice: „Dom'le, dă-mi un euro avans”. Îi zic: „Nu-ți dau un euro avans, îți dau 25.000 de euro avans dacă vrei”. Am făcut actele în două săptămâni și ăsta-mi spune: „Bă, vrei să cumperi privat sau nu mai plătești TVA-ul și preiei tu societatea, cu toată activitatea?”. Și eu preiau activitatea, cu societatea, cu clădire. La pachet! Așa am intrat eu în artă. N-am spus că mi-am dorit! Mi-a luat un an, doi, să înțeleg, să cunosc oameni”, a explicat Ilie Dumitrescu.

FOTO „I-am cerut voie soției” » Dan Șucu, detalii despre planurile la Rapid

GALERIE FOTO Fosta iubită celebră a lui Stelea, detalii neștiute: „El era căsătorit atunci. Îl am și acum în suflet”