Articol de Luminiţa Paul - Publicat miercuri, 08 aprilie 2015 11:39
Februarie 2015. Galaţi. Cupa Fed, Grupa Mondială II, România-Spania. Cele patru fete din echipa tricoloră pătrund în arenă pe ritmul şi versurile de la "Noi sîntem români".
Zîmbesc în timp ce execută o scurtă coregrafie gîndită chiar de ele. Sala tresaltă, piepturile se bombează, mîndria se reflectă în zecile de steaguri împrăştiate în tribună.
Nu sînt vorbe goale, e un fior acolo care se simte mai viu decît un curent electric de mare voltaj. Mai tîrziu, la conferinţa de presă, întrebată cine a ales melodia de intrare, Simona Halep răspunde prompt: "Noi, fetele! Noi între noi". De ce? "Fiindcă sîntem români!".
Expresia patriotismului în stare pură, fără cîrlionţi şi steluţe, se regăseşte în fermitatea privirii ei. Cine a ratat-o a pierdut mult. A pierdut replica nerostită la toate prostiile care i se pun acum în cîrcă în numele unui sentiment de carton şi placaj.
Nu cred însă că Simona nu datorează nimic României. Îi datorează, în primul rînd, originea ei. Faptul că s-a născut aici şi nu în altă parte. Faptul că aici, cu antrenori români, a învăţat bazele acelui tenis minunat pe care îl joacă azi şi de care toată lumea e fascinată. Şi, perfect real, e ceva ce ea recunoaşte şi spune peste tot. "Sînt un produs sută la sută românesc, vreau să trăiesc aici, vreau să dau înapoi ceva".
Este atît de cinstită încît pare neverosimilă în zodia scenariilor şi a surselor. De aceea, înainte de a plesni ar trebui cîntărit dacă nu cumva palma vizează obrazul propriu. A
l celor care pun semnul egal între un sentiment etalat în numeroase cazuri şi o alegere dificil şi iminent de luat. O decizie de carieră, pe termen scurt, care nu întunecă însă restul. Poate doar îl pune mai mult în lumină. De ce? "Fiindcă sîntem români!"
Februarie 2015. Galaţi. Cupa Fed, Grupa Mondială II, România-Spania. Cele patru fete din echipa tricoloră pătrund în arenă pe ritmul şi versurile de la "Noi sîntem români".
Zîmbesc în timp ce execută o scurtă coregrafie gîndită chiar de ele. Sala tresaltă, piepturile se bombează, mîndria se reflectă în zecile de steaguri împrăştiate în tribună.
Nu sînt vorbe goale, e un fior acolo care se simte mai viu decît un curent electric de mare voltaj. Mai tîrziu, la conferinţa de presă, întrebată cine a ales melodia de intrare, Simona Halep răspunde prompt: "Noi, fetele! Noi între noi". De ce? "Fiindcă sîntem români!".
Expresia patriotismului în stare pură, fără cîrlionţi şi steluţe, se regăseşte în fermitatea privirii ei. Cine a ratat-o a pierdut mult. A pierdut replica nerostită la toate prostiile care i se pun acum în cîrcă în numele unui sentiment de carton şi placaj.
Nu cred însă că Simona nu datorează nimic României. Îi datorează, în primul rînd, originea ei. Faptul că s-a născut aici şi nu în altă parte. Faptul că aici, cu antrenori români, a învăţat bazele acelui tenis minunat pe care îl joacă azi şi de care toată lumea e fascinată. Şi, perfect real, e ceva ce ea recunoaşte şi spune peste tot. "Sînt un produs sută la sută românesc, vreau să trăiesc aici, vreau să dau înapoi ceva".
Este atît de cinstită încît pare neverosimilă în zodia scenariilor şi a surselor. De aceea, înainte de a plesni ar trebui cîntărit dacă nu cumva palma vizează obrazul propriu. A
l celor care pun semnul egal între un sentiment etalat în numeroase cazuri şi o alegere dificil şi iminent de luat. O decizie de carieră, pe termen scurt, care nu întunecă însă restul. Poate doar îl pune mai mult în lumină. De ce? "Fiindcă sîntem români!"
)
)
)
)
)
)
)
)
