Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat duminica, 03 iulie 2022 08:45 / Actualizat duminica, 03 iulie 2022 09:54
Pe 3 iulie 1973, pe fostul „23 August” din Capitală se disputa cea mai stranie finală de Cupa României, între divizionara secundă Chimia Râmnicu Vâlcea și Constructorul Galați, din eșalonul al treilea! Era, de fapt, o rejucare. Cu numai două zile mai devreme, cele două formații terminaseră nedecis, 1-1.
- Nu rata alte episoade #RETROGSP de colecție
În a doua confruntare, Chimia s-a impus clar, 3-0, goluri Vasile Iordache II (8') și Gojgaru (54', 86'). A fost primul și ultimul trofeu din istoria clubului din Zăvoi, care în acel sezon '72-'73 ocupase abia locul 10 în clasamentul ligii secunde!
Cel mai sonor nume din lotul oltenilor era Costică Donose, cel ce ulterior avea să fie decarul Craiovei Maxima, însă artizanul succesului a fost Dumitru Dragomir, pe atunci vicepreședintele Chimiei. Abia instalat în conducerea grupării vâlcene, Don Corleone și-a pus imediat amprenta pe parcursul echipei pregătite de Dumitru Anescu, apelând la orice mijloace pentru a performa.
Dumitru Dragomir: „Eu centram, eu dădeam cu capul”
- Bună ziua, domnule Dragomir, ce mai faceți?
- Să trăiți, fraților, bine fac.
- Dar la un început de iulie 1973 ce făceați?
- Iulie '73...? Nu mai știu, ce făceam?
- Câștigați Cupa României cu Chimia Râmnicu Vâlcea!
- Oooh, da, ce frumos că v-ați adus aminte! Cât a trecut de atunci? 49 de ani? Doamne, o viață de om!
- Cum a fost posibil ca o formație de pe locul 10 în „B” să triumfe într-o competiție la care luaseră parte toți granzii României din acele vremuri?
- Păi, dacă-mi mai aduc bine aminte, pe Dinamo și pe Steaua le-a scos chiar Constructorul Galați, iar pe FC Argeș, campioana en titre, am eliminat-o noi. Vă dați seama ce fotbal tare aveam?! O trupă din „B” și una din „C„ au făcut instrucție cu Argeșul lui Dobrin, cu Dinamo care avea să ia titlul chiar în '73, cu Steaua lui Iordănescu și a lui Liță...
- Dumneavoastră ce rol ați avut în acel succes?
- Nu vreau să mă laud, însă acea echipă a fost creația mea. Chiar dacă aveam doar 27 de ani, eu am făcut totul. Cum se zice, eu centram, eu dădeam cu capul. O accidentare urâtă mă făcuse să abandonez rapid cariera de jucător, iar la 25-26 de ani devenisem deja vicepreședintele clubului pe probleme de fotbal. Am dat afară 14 jucători, am adus 12, în vara lui '73 am luat Cupa, iar în '74 am promovat în „A”!
Dumitru Dragomir: „E bine să dai și altora, să nu faci numai tu burta mare”
- Ați avut un talent precoce de șef?
- Cred că am fost născut pentru așa ceva. Altfel, dacă nu ai talent, nu faci nimic, oricât ai munci. Eu m-am născut să conduc, să fiu lider!
- Cum de v-au lăsat șefii politici ai județului să faceți ce vreți, la o vârstă atât de fragedă pentru un conducător de club?
- În primul rând, tupeul m-a caracterizat de tânăr. Când îmi băgam ceva în cap, trebuia neapărat să reușesc. Asta m-a ajutat mult în viață. În al doilea rând, pe mine m-a plăcut de la început secretarul pe probleme organizatorice de la Comitetul Județean de Partid, tovarășul Crețu. Îi știau toți de frică, iar el le-a zis să mă lase în pace să lucrez. Și am lucrat, cum am știut mai bine.
- Inclusiv în culise, nu? Prin lumea fotbalului se spune că Vâlcea n-ar fi luat niciodată acea Cupă, dacă n-ați fi „umblat” pe la arbitri și pe la câțiva fotbaliști adverși, mai ales în sfertul de finală cu FC Argeș.
- Ei, lumea vorbește multe... Invidii! Acum, ca să vorbim pe șleau, era o practică generală să se mai „ungă” anumite uși, la meciurile importante. Dar de aici și până a spune că era vorba despre corupție...
- Ce însemna să „ungeți” ușile?
- Dom'le, trebuia să le ungi ca să nu scârțâie, ce e așa greu de priceput?! Eu am înțeles din vreme că e bine să dai și altora, să nu faci numai tu burta mare. Cu burta mare intri repede în mormânt! Țineți minte ce vă spun: lăcomia distruge orice caracter! Trebuia să fie toată lumea mulțumită... Și vă mai spun ceva.
Dumitru Dragomir: „Ce mare nenorocire era să dai o masă arbitrilor?!”
- Vă rugăm!
- Ce mare nenorocire era să te porți omenește cu toată lumea?! Să dai o masă, să aduci niște lăutari să le cânte unor arbitri... Asta era corupție?! Fugiți, măi, oameni buni, nu exista corupție atunci!
- Jucătorii Chimiei ce prime au încasat după acea finală?
- Nu mai țin minte exact, câteva mii de lei. Nu era mare lucru, dar nici nu aveam de unde să le dăm. Eram un club destul de sărac, ne autofinanțam.
- Cum adică?
- Tot eu avusesem ideea să tipărim poze cu echipa pe care să le vindem prin toate fabricile, combinatele și CAP-urile din județ. Zeci de mii, poate chiar sute de mii de astfel de fotografii au fost vândute, astfel că am strâns circa un milion de lei. O sumă colosală pe atunci, din care am trăit mult timp. Așa am avut bani și de transferuri, și de tot.
- După promovarea în Liga 1 din 1974 n-ați mai rămas mult timp la Vâlcea, ați plecat la Oradea. De ce s-a întâmplat așa, dacă tot erați atât de bun, iar toată lumea vă iubea?
- Ei, am mai stat... Am plecat, totuși, la un moment dat pentru că intrase dihonia în ei, în șefii partidului. Se certau între ei care a avut merite mai mari la performanțele Chimiei. M-am dus la Oradea, apoi la Scornicești, la Brașov, la Victoria... Peste tot am avut rezultate! Altfel credeați că rezistam 41 de ani în funcții de conducere?! Șefia e haină grea, nu o poate purta oricine. Uitați-vă ce dezastru e la Ligă! Ziceați de mine că nu fac, că nu dreg, însă acum e jale. Bine, nici politicul nu-i mai ajută pe cei de acolo. Dar despre asta o să mai vorbim, să fiți sănătoși!
Chiar dacă eram în «B», aveam în lot la Chimia superjucători. În afara lui Donose, pe care-l știe toată țara, îi mai amintesc pe Gojgaru, pe Șutru, pe Pintilie, pe Stana portaru'... Fotbaliști, dom'le, nu glumă!
Mereu mi-a plăcut să am în anturajul meu oameni deștepți. La Râmnicu Vâlcea eu și la jocuri de noroc aveam parteneri deosebiți, doctori, profesori... Când mai făceam câte o greșeală gramaticală, ei mă corectau imediat. De asta îmi plăcea să stau pe lângă ei, aveam ce învăța.
- Dumitru Dragomir
Gojgaru a plecat de la Dinamo după ce l-a bătut pe Dumitrache!
Gheorghe Gojgaru, autor al unei „duble” în finala din urmă cu 49 de ani, a fost achiziționat de Dinamo în decembrie 1973, însă n-a evoluat în „Ștefan cel Mare” decât în returul acelui campionat.
Oficial, i s-au descoperit niște probleme la inimă și a fost trimis la Dinamo Slatina.
Neoficial, a fost îndepărat din lotul „câinilor” după ce l-a bătut pe Florea Dumitrache!
În 2010, Gojgaru povestea pentru Gazeta Sporturilor
Dacă nu-l băteam pe Dumitrache, n-aş fi fost îndepărtat de la Dinamo, iar cariera mea ar fi fost alta. M-am enervat fiindcă Mopsu' m-a înjurat de mamă în timpul unui meci cu Petrolul, 2-0 pentru noi. S-a supărat că am introdus eu în plasă, prin alunecare, o minge pe care el o trimisese spre poartă. Eram mic, dar iute la mânie. L-am «încins» pe scările care duceau spre vestiarele fostului «23 August». Ne-au despărţit Cornel Dinu şi Radu Nunweiller...
Cupa României '72-'73, finala, rejucare: Chimia Rm. Vâlcea (B) - Constructorul Galați (C) 3-0
- V. Iordache II (8'), Gojgaru (54', 86')
- Chimia: Stana - Gh. Burlacu, T. Ciobanu, C. Pintilie, N. Petrică - Haidu II, I. Ionescu - Şutru, Donose, Gojgaru (88' D. Popescu), V. Iordache II (79' Tifirel). Antrenor: Dumitru Anescu
- Constructorul: Şerbănoiu - Botea, Olteanu, Podeț, Petrea (58' Adamache II) - C. Ploieșteanu, Cernega - Ghica (67' Stoleru), Vochin, I. Ioniță, Manta. Antrenor: Vasile Luban
- Stadion: „23 August”
- Arbitru: Nicolae Petriceanu (București)
Traseul Chimiei până în finală
- 1-0 cu Steagul Roșu Brașov (A)
- 1-0 cu CFR Cluj (A)
- 1-0 cu CFR Cluj (A)
- 2-2, 5-4 după 11m cu Metalul București (B)
Traseul Constructorului până în finală
- 1-0 cu Jiul Petroșani (A)
- 1-0 cu Dinamo București (A)
- 1-1* cu SC Bacău (A)
- 2-2* cu Steaua București (A)
* Regulamentul Cupei din acea perioadă prevedea că, în caz de egalitate după 120 de minute, se execută penalty-uri numai dacă echipele sunt din aceeași divizie; dacă nu sunt, se califică direct formația din categoria inferioară; doar în cazul finalei era prevăzută rejucarea
Finale ale Cupei României în care au fost implicate echipe din ligi inferioare
- 2017-2018, CSU Craiova - Hermannstadt (B) 2-0
- 1981-1982, Dinamo - FC Baia Mare (B) 3-2
- 1975-1976, Steaua - CSU Galati (B) 1-0
- 1974-1975, Rapid (B) - U Craiova 2-1
- 1972-1973, Chimia Rm. Vâlcea (B) - Constructorul Galaţi (C) 3-0, la rejucare (1-1 în prima partidă)
- 1966-1967, Steaua - Foresta Fălticeni (C) 6-0
- 1962-1963, Petrolul Ploiești - Siderurgistul Galaţi (B) 6-1
- 1960-1961, Arieşul Turda (B) - Rapid 2-1
- 1959-1960, Progresul București - Dinamo Obor (B) 2-0
- 1958-1959, Dinamo București - CSM Baia Mare (B) 4-0
- 1955-1956, Progresul Oradea - Energia Câmpia Turzii (B) 2-0
- 1955-1955, CCA - Progresul Oradea (B) 6-3
- 1954-1954, Metalul Reşita (B) - Dinamo 2-0
- 1951-1951, CCA - Flacăra Mediaş (B) 3-1
- 1937-1938, Rapid - CAM Timişoara (B) 3-2
Citește și alte articole din seria #RETROGSP:
)
)
)
)
)
)
)
