Adrian Mutu, interviu EXCLUSIV la vârsta de 40 de ani: "Antonio Banderas ar putea juca rolul vieții mele" + despre eșecul transferului la Real Madrid

Adrian Mutu a fost cap de afiș, cu bune și cu rele, în presa din toată lumea cât a fost fotbalist și, tot cu bune și cu rele, rămâne unul dintre cei mai mari jucători din istoria fotbalului românesc.

Ajuns la 40 de ani, " Briliantul", cum l-au alintat fanii români, sau "Fenomenul", cum l-au supranumit fanii Fiorentinei, care îl idolatrizează încă, nu are regrete și nici nostalgii pentru că, o spune chiar el, muncește din greu să-și îndeplinească următorul vis.

Să devină un antrenor de cel puțin același nivel cu fotbalistul Mutu. Discuția cu fostul decar al naționalei a avut loc chiar după unul dintre antrenamentele pe care le conduce la echipa olimpică de la Al-Wahda (Emiratele Arabe Unite), acolo unde a ajuns în urmă cu jumătate de an și unde are deja rezultate apreciate, fiind implicat în lupta pentru titlu.

103 goluri a marcat Mutu în 271 de meciuri jucate în Serie A, locul 75 all time

Adrian Mutu e genul de om care e iubit, uneori e și detestat, oricum nu lasă pe nimeni indiferent.

- Adi, la mulți ani și toate cele bune! Pentru a începe cu începutul, care e cea frumoasă amintire din fotbal?
- Cele mai frumoase amintiri sunt victoriile de la națională. Și aș vrea să pui dacă se poate Națională cu N mare. Așa a fost mereu pentru mine. Mai sunt reușitele cu echipele de club în cupele europene și trofeele câștigate. Nu am o singură amintire frumoasă care să le domine pe celelalte. Am rămas în minte cu toate imaginile frumoase dintr-o carieră destul de spectaculoasă și destul de bogată. Îmi pare rău că voi, presa, încercați mai mereu să scoateți în față lucrurile extrasportive și poate sunt subiectiv, dar mi se pare că se întâmplă treaba asta mai mult în cazul meu. Nu e un reproș neapărat, e o observație. Nu mă supăr pentru că înțeleg cum funcționează presa, drept dovadă că încă vorbesc cu voi, dar am vrut să menționez detaliul ăsta.

- Dacă ai putea da timpul înapoi, ce ai schimba la tine sau la un anumit meci din carieră?
- La mine nu aș schimba mare lucru. Sunt cine sunt pentru că am fost cine am fost... Pe asta noteaz-o că rămâne citat! (râde)

- Chiar la niciunul?
- La un anumit meci cred că e evident că aș schimba ceva. De aia mi-ai și pus întrebarea. Aș trage cu sete direct pe centru sub bară penalty-ul ăla de la Euro 2008 contra lui Buffon. Sunt convins că dacă băteam atunci Italia și mergeam mai departe, reușeam o performanță mare. Dar lucrurile sunt cum sunt și nu are rost să trăim cu regrete. Așa a fost să fie.

26 de goluria marcat Mutu în 60 de partide jucate în cupele europene

"Am muncit pentru visurile mele, n-am dormit pe mine"

- Ce voiai să devii când erai copil și ce vis mare ți-ai îndeplinit?
- Mereu mi-am dorit să fiu fotbalist și mi-a ieșit. După ce am ajuns sa joc în prima divizie, mi-am propus să joc la o echipă mare și mi-a ieșit și asta. După aceea am vrut să fiu căpitan la națională și am fost de câteva ori. Mi s-au îndeplinit cam toate visurile pentru că am muncit la ele. Nimic nu se materializează dacă visezi când dormi și când ești treaz dormi pe tine și visezi și cu ochii deschiși. Trebuie să muncești ca să obții ce îți dorești și eu am muncit foarte mult să îmi împlinesc visurile.

- Ce moment frumos al carierei ai vrea să retrăiești?
- Nu sunt nostalgic pentru că sunt activ și pentru că lucrez la următorul vis, să devin un antrenor important, să las o amprentă și în această meserie cel puțin la fel de mare ca aceea pe care am lăsat-o ca jucător. Deci nu trăiesc în trecut, dar ca să-ți răspund la întrebare totuși, aș retrăi toate golurile de la națională.

Cea mai mare deziluzie: "Transferurile ratate la Real și Roma"

- Cea mai mare deziluzie a carierei?
- La fel ca și realizările, au fost destule deziluzii. În primul rând, nu am avut rezultatele pe care mi le-aș fi dorit la națională. Ratarea penalty-ului despre care am vorbit mai devreme e una dintre amintirile care au lăsat un gust amar. Titlurile retrase cu Juventus, faptul că n-am câștigat un trofeu cu Fiorentina sau transferurile ratate la Real Madrid și la Roma se numără și ele printre deziluzii.

2 titluri de campionare Adrian în palmares, unul cu Dinamo (1999/2000) și altul cu Chelsea (2004/2005), alte două câștigându-le cu Juventus Torino, doar că italienii au pierdut trofeele în urma scandalului "Calciopolli"

- Unde te-ai simțit cel mai bine?
- Cel mai bine m-am simțit în tricoul galben, sub tricolor, și în cel "viola". În general, mi-a fost bine la toate formațiile și m-am simțit dorit și apreciat, dar sentimentul pe care îl aveam când jucam la națională nu îl pot compara cu nimic. De cealaltă parte, toată lumea știe de relația pe care am avut-o cu Cesare Prandelli, care m-a înțeles și m-a alintat cât a putut de mult ca să îmi exploateze potențialul aproape de maximum. De când sunt antrenor, îi înțeleg mult mai bine stilul de lucru și mă face să îl apreciez și mai mult ca tehnician.

- Care e cel mai bun prieten din fotbal?
- Prieteniile cele mai mari sunt cele care trec testul timpului și al banilor. Am mulți prieteni și dacă menționez pe unul și nu zic de altul poate se supără cineva. Oricum, știți că "Guriță", Cosmin Contra, e nașul meu și, evident, un prieten bun, și știți că am relații bune și cu aproape toți foștii colegi. Normal că am și prieteni din afara fenomenului care sunt la fel de apropiați.

"Viața nu e un basm"

- Ai strâns mai mulți amici sau trădări după cariera ta extraordinară?
- Am strâns de toate. Ca în orice activitate care se întinde pe o perioadă lungă, ai parte de tot felul... Am rămas cu mari prietenii, dar și cu trădări sau lucruri mai puțin plăcute din partea amicilor. Așa e în viață, una caldă, una rece. Nu poate să fie totul numai armonie și înțelegere, că nu trăim în basme.

- Dacă va fi să fie o autobiografie, cum ai vrea să fie titlul cărții?
- Nu m-am gândit, dar cred că ar trebui să aibă un titlu care să sugereze faptul că m-am ridicat de fiecare dată când am căzut și că am crezut mereu în mine, indiferent de situație. Și aș adăuga că ar fi o biografie doar a vieții de fotbalist în activitate, că pe cealaltă, de antrenor, abia am început-o.

- Ce actor ar putea juca rolul Adrian Mutu într-un film biografic?
- (râde) Nu știu, că ăștia preferați ai mei, Al Pacino sau De Niro, sunt cam bătrâni. Poate Antonio Banderas ori Robert Downey Jr., că am auzit că știe un pic de fotbal. Oricum, ar trebui să fie un star internațional și să arate bine. (râde iar)

"Să joc pentru națională m-a făcut să simt mândria aceea pe care am avut-o doar atunci când mi s-au născut copiii. La imn, acolo, pe teren, cu 10 pe spate și cu banderola de căpitan pe braț, îmi auzeam bătăile inimii amplificate de o mie de ori"
Adrian Mutu

35 de goluria marcat Mutu în 77 de selecții la prima reprezentativă a României, numărul 1 all-time alături de Gheorghe Hagi

Cariera de fotbalist a lui Adrian Mutu

6 goluriîn 27 de întâlniri a punctat piteșteanul în Premier League

11 goluriîn 37 de partide a reușit "Briliantul" în Ligue 1

2018 e anul în care s-a apucat, oficial, de antrenorat, salvând Voluntariul de la retrogradare

Borne importante ale carierei de fotbalist

- 15 martie 1997 - A debutat în Divizia A în partida FC Argeș - Oțelul Galați (0-0).
- 18 octombrie 1997 - Primul gol în campionat a fost marcat în partida Steaua - FC Argeș (3-1).
- 29 martie 2000 - A debutat la echipa națională a României, în partida cu Grecia (0-2).
- 26 aprilie 2000 - A marcat primul gol pentru "tricolori", cu Cipru (2-0).
- 26 martie 2013 - A jucat ultimul meci pentru națională, cu Olanda (0-4). Cu patru zile înainte, cu Ungaria (2-2), marcase ultima dată pentru "tricolori". z