Articol de GSP - Publicat miercuri, 03 noiembrie 2021 20:30 / Actualizat miercuri, 03 noiembrie 2021 22:55
Alexandru Bourceanu a pus ghetele în cui și vrea să devină antrenor cu acte în regulă. Asta după ce şi-a încercat norocul şi în afaceri, dar a constatat că n-are stofă. El a pierdut o sumă imensă din pricina pandemiei.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Alex, arăți excelent! Ai putea intra să joci măcar o repriză?
- N-aș mai putea. E unul dintre motivele pentru care m-am lăsat. Teama de a nu fi competitiv. În ultimul sezon pe care l-am jucat am avut momente și momente. N-am fost în toate meciurile competitiv. Din păcate, pe lângă multele accidentări am mai avut una, o fractură de metatarsian, și am stat în jur de zece săptămâni.
- De ce te-ai retras?
- Neavând oportunități, variante bune. Am așteptat o perioadă, după care un an și jumătate am fost între ape. Mă gândeam că mai pot reveni, să mai intru la Liga 2. Am mai jucat o lună și jumătate la Buzău, dar a fost ca și cum m-aș fi lăsat.
- A contat și ultima accidentare?
- În momentul când dădeam în minge mă durea foarte rău. În schimb, puteam să alerg, puteam să sar, să schimb direcția. A fost la metatarsian IV, la piciorul drept. Acum încerc din când în când să fac sport, mai joc minifotbal, dar și acum am momente când nu sunt competitiv. Am o problemă și la glezna care mi-a fost operată atunci când jucam în Rusia.
- Durerile erau așa mari?
- Din punctul de vedere al durerilor aș mai fi putut juca. Mulți presupun că m-am retras pentru că nu mai puteam juca, dar mai puteam! N-am avut o ofertă foarte bună, retrogradând cu Călărași. N-am avut aproape nicio ofertă...
- De ce?
- Nu știu. Aveam 34 de ani. Competitivitatea și lipsa unei oferte m-au făcut să nu mai continui. O perioadă am crezut că e prea devreme și am simțit asta. Sigur, e trist pentru că mi-aș dori să mai joc, dar acum știu că nu voi mai juca niciodată fotbal. Nu se compară sentimentul pe care-l ai pe un stadion cu sentimentul pe care-l ai când joci în curtea școlii, în nocturnă.
- Ai momente când îți vine să pleci la antrenament?
- Antrenamentele și cantonamentele nu-mi lipsesc. Absolut deloc! Mai ales cantonamentul nu-mi lipsește! Nu eram adeptul și nici acum nu sunt. Dar este o cultură și trebuia să o respectăm. Recunosc că a fost complicat după ce m-am lăsat. Probabil, nici acum nu realizez, dar sunt aproape să finalizez acest lucru. Și acum îmi vine să mă duc la antrenament, sunt conștient că nu mai pot juca la Liga 1, dar așa, în subconștient, cred că puteam juca în Liga 2.
- Te-ai lăsat și ți-ai făcut o clinică de recuperare sportivă.
- Și am pierdut bani. Dar banii vin, se duc... Nu sunt foarte importanți. Unii oameni își pierd mâinile, vederea, copiii, părinții. A mers o perioadă bună nu la un nivel la care să fi fost foarte mulțumit. A mers până a început pandemia, apoi am decis să o vând. Am recuperat o parte mică din ea. Per total am pierdut 300.000 de euro! Abilitățile mele sunt limitate în acest domeniu.
- Apoi ți-ai deschis un restaurant.
- Da, dar nu am abilități de businessman. Eu mă ocup de câteva chestii mici acolo. Soția mea se ocupă. Acum e dificil, cu pandemia. Închidem la 21:00, cine știe ce urmează?
- Păi, și tu cu ce te ocupi?
- Merg la Școala de antrenori, fac și niște cursuri în Olanda. Studiez fotbalul. Studii despre metodologii, periodizare, abilități de comunicare, tot ce înseamnă fotbalul. Voi spune ceva și lumea va râde! Cât fotbal am învățat, cât de mult înțeleg fotbalul, după un an și jumătate de cursuri e mai mult decât ce-am acumulat drept cunoștințe cât jucam.
- Deci vrei să ajungi antrenor. Doar că ai mult de așteptat.
- Școala de antrenori în România durează între șase ani și șapte ani și jumătate. În acest moment am făcut un an la Școala de antrenori "Kunst Ghermănescu" și mai am încă doi. Apoi, dacă voi lua carnetul - pentru că nu există un protocol semnat cu FRF, asta e altă discuție! -, ar mai fi un an pentru B, un an pentru A, un an de pauză în care trebuie să profesezi și încă doi pentru Pro. Faceți calculul!
- După ți-ai luat diploma ai de gând să dai drumul la treabă?
- Important e să termin școala din România ca să-mi iau hârtiile. În România e despre hârtii, nu despre competență. În șapte ani pot să operez oameni dacă încep Medicina la anul. O termin înainte de a absolvi Școala de antrenori! E drum lung... Până atunci am o acreditare de preparator fizic și pot să stau pe bancă la orice nivel din țară, inclusiv în Liga 1.
URMĂREȘTE AICI EMISIUNEA CU ALEX BOURCEANU
CITEȘTE ȘI
Marea iubire a lui Ion Țiriac are o afacere de succes » Cu ce se ocupă femeia: „M-a ajutat”
)
)
)
)
)
)
)
