ANALIZĂ GSP.RO » Fotbalul românesc nu moare! 15 repere din 2016 care arată că nu suntem atât de slabi pe cât credem

Asta spunem, asta gândim, asta citim şi asta auzim de fiecare dată când „naționala” pierde, o echipă de tradiţie dispare, un arbitru greşeşte, un jucător gafează, o partidă se termină fără goluri, un patron uită să plătească etc.

Au fost nenumărate astfel de momente în 2016, momente în care suporterul s-a simţit umilit, trădat, înşelat, iar răspunsul acestuia s-a văzut pe multe stadioane, unde scaunele pustii au înlocuit gradenele de altădată, pe care cu greu mai găseai un loc într-o zi de meci.

Totuşi, chiar atât de rău a fost anul de care tocmai ne pregătim să ne despărţim? Putem găsi 15 repere pozitive dătătoare de speranţe? Încercăm?

1. Am fost prezenţi la un turneu final, printre cei mai buni, alături de cele mai importante reprezentative. Ok, rezultatele nu au fost cele aşteptate, dar mediatizarea a contat enorm. Să nu uităm că am jucat în meciul de deschidere, un joc transmis în peste 230 de ţări şi regiuni, iar prestaţia tricolorilor a fost cel puţin decentă.

2. Naţionala a jucat cu casa închisă partide cu Spania, Muntenegru şi Polonia, iar asta dovedeşte că fanii români încă mai pot fi convinși să vină la stadion.

3. După mult timp, România a avut o brigadă la un turneu final. În plus, arbitrul Ovidiu Haţegan a devenit o prezenţă obişnuită la centru şi în UCL.

4. Am avut un campioanat disputat până în ultima etapă şi o campioană surpriză. În ciuda problemelor, Astra a jucat fotbal şi a câştigat pe teren titlul. Povestea scrisă de Şumi, Alibec, Teixeira şi ceilalţi în 2016 va rămâne în istoria acestui sport drept una frumoasă.

5. În prezent, în fruntea clasamentului se află echipa care a utilizat meci de meci cel puţin 8 fotbalişti produşi în propria academie. În plus, indiferent de adversar, Viitorul lui Hagi nu a renunţat la jocul ofensiv, unul pe care orice suporter doreşte să-l vadă atunci când merge pe stadion.

6. Legat de tineri, au evoluat în această toamnă în primele două divizii peste 300 de fotbalişti autohtoni încadraţi în regula U 21, mai exact 100 în Liga 1 şi 205 în B. Cu un mic efort, orice microbist poate spune cel puţin 10 nume din prima ligă. Încercăm? (Marin, Nedelcu, Coman, Ivan, Tănase, Ov Popescu, Nedelcearu, Filip, Rotariu, Bărbuţ).

7. Spre deosebire de 2015, în toamna lui 2016 România a fost reprezentată de două echipe în grupele unei competiţii continentale. Ba mai mult, deţinătoarea titlului s-a calificat în primăvara europeană. Să ne întoarcem puţin în anii '90 şi să ne amintim că foarte rar prindeam cu două formaţii luna septembrie în Europa? ;)

8. În 2016, Nicolae Stanciu a devenit cel mai scump transfer afară „all-time” din campionatul intern. De remarcat, golgeterul naţionalei din acest an a plecat în Vest.

9. Tătăruşanu, titular în Serie A, Florin Andone, golgeter în La Liga, Stanciu şi Chipciu în Belgia, Răzvan Lucescu, locul 2 în Grecia. Nu-i rău!

10. Paşcanu şi Dragomir au jucat în grupele Youth League cu Leicester şi Arsenal, Ianis Hagi a debutat la 18 ani în Serie A, Farcaş este comparat la Ajax cu Chivu, iar Spania e plină de juniori români, ca Bairam, Craiu (Villarreal), Lenghel (Rayo) sau Vraciu (Valencia).

11. Finala Cupei României, una dintre cele mai frumoase din ultimii ani, a fost decisă la penalty-uri, după ce clujenii au revenit de la 0-2. Legat de competiţiile eliminatorii, imaginile cu un stadion plin la Oradea, pe o vreme deloc prielnică, bucuria fanilor din Mioveni, dar şi meciurile Astra-Dinamo 2-5 şi Dinamo- Steaua 4-1, ultimele două din Cupa Ligii, merită păstrate printre amintiri.

12. În premieră, prima reprezentativă feminină s-a luptat până la final pentru calificarea la un turneu final. Am apreciat cu toţii dăruirea fetelor, care au ratat prezența după 0-0 și 1-1 (după prelungiri) cu Portugalia.

13. Craiova, unul dintre cele mai pătimaşe oraşe din fotbalul autohton, a reintrat în lupta pentru trofee. Condusă de Gigi Mulţescu, un antrenor la fel de vulcanic precum oltenii, CS U a reaprins dorinţele fanilor din Bănie, care au lăsat pe plan secund disputele legate de palmares şi s-au îndreptat în număr tot mai mare spre stadion.

14. Prietenia dintre Şumudică şi elevii săi, "chimia" dintre Budescu şi Alibec, renaşterea Gazului sub conducerea aceluiaşi Pustai, pasele lui Cernat, Palici sau Eric, execuţiile lui Adrian Bălan, Alex Munteanu, Boldrin, „şiretenia” arătată în faţa porţii de Bud, Andrei Cristea, Lopez, Istvan Fulop, sunt repere viu colorate în 2016.

15. O altă dovadă că fotbalul nu va muri ne-a fost oferită de fanii dinamovişti, cei care nu au lăsat echipa în momentele dificile. Cât despre coregrafiile acestora, nu vorbim doar noi, ci o lume întreagă.

Noi, cei care spunem, citim şi auzim zi de zi cum "fotbalul moare", mai suntem noi fără trăirile de pe stadion, fără "tradiţionalele" glume, fără să mai visăm? Merită? Merită şi generaţiile viitoare astfel de momente?