Articol de Justin Gafiuc - Publicat marti, 06 aprilie 2021 11:05 / Actualizat marti, 06 aprilie 2021 12:22
Bogdan Bucur, fost fundaș central, acum în vârstă de 50 ani, e primul care, după Revoluție, a redeschis calea transferurilor explozive între Dinamo și Steaua. E stabilit în Brașov, se ocupă cu afaceri imobiliare și deapănă amintiri spectaculoase trăite în anii '80-'90 în curtea marilor rivale pe axa Ștefan cel Mare - Ghencea
- Domnule Bucur, ați dispărut total din prim-plan de ani buni. Unde stați, cu ce vă mai ocupați?
- M-am stabilit de 15 ani în Brașov și lucrez în imobiliare, în special case vechi, pe care le refacem, le aranjăm și apoi le vindem. Mai joc și fotbal în timpul liber, dar destul de puțin, pentru că am probleme cu spatele. Mai ies și la câte o partidă de tenis cu prietenii.
- Ce vă mai spune Liga 1 de azi?
- Diferită față de perioada mea. Exista mai multă valoare, fotbaliștii se gândeau mai puțin la bani și erau interesați în primul rând să iasă în evidență din punct de vedere sportiv. Găseai jucători valoroși inclusiv la ligile inferioare, până pe la începutul anilor 2000, după care totul a început să se dilueze.
Bogdan Bucur: „Lucescu a avut cea mai mare contribuție la cariera mea”
- Ați început la Dinamo, nu?
- La 6 ani, la grupa lui Piți Varga, Dumnezeu să-l odihnească! Iar Lucescu m-a promovat în grupul tinerilor lui Dinamo, alături de Răducioiu și Lupescu, așa că am debutat în Liga 1 chiar înainte să împlinesc 16 ani, la o partidă cu Galațiul! Era o performanță extraordinară, pentru că în cabina lui Dinamo erau atunci niște jucători extraordinari. Veniseră Ando, Rednic, Lupu, Mateuț, dar i-am prins și pe Orac, Augustin, Stănescu. În cameră am stat cu Sandu Nicolae. Te simțeai mic lângă ei! Dar atmosfera era fantastică și te ajuta să te integrezi în grup.
- Prin ce v-a captivat Lucescu?
- Trăia pentru fotbal 24 de ore din 24. Un fanatic al tacticii și o dorință imensă de a ajunge cât mai sus. A avut cea mai mare contribuție la cariera mea, pentru că am început să lucrez cu el pe la 15 ani, m-a aruncat în focurile primei divizii și i-a plăcut să încurajeze tinerii. Era incredibil și cum organiza turnee lungi prin țară sau străinătate, să avem cât mai numeroase partide, să căpătăm experiență, să aducă public alături de echipă.
Bogdan Bucur: „Halagian nu voia să mă folosească”
- Cum vi-l amintiți pe Răducioiu din acele vremuri?
- Eram ca frații, așa cum aveam să fiu mai târziu, la Steaua, cu Ilie Dumitrescu. Radu a fost un copil cuminte, timid, nu umbla cu ochii după fete, îi stătea mintea doar la fotbal. Lucescu l-a îndrăgit enorm și l-a tratat ca pe propriul fiu. Puseseră niște becuri la teren la Săftica, ne mai întindeam acolo la finalul antrenamentelor, dar bătrânii ne mai luau la rost, că voiau să plece acasă, la familii și nu puteau din cauza noastră.
- După Revoluție, ați fost primul „trădător” pe axa Dinamo – Steaua! Ați ajuns în '91 în Ghencea.
- Un moment delicat, dar un pas necesar. Venise Halagian, nu mă folosea, nu mă împăcam cu ideea de a mă afunda în statutul de rezervă la numai 21 de ani. Oferta de la Steaua a apărut la momentul oportun. Timpul a demonstrat că am făcut alegerea corectă. Am prins mai întâi un sfert de finală în Cupa Cupelor, cu Anvers, când am ratat pentru câteva minute calificarea în semifinale din cauza unui gol ciudat marcat de Czerniatynski. N-am prins returul, fiindcă luasem cartonaș roșu în tur, dar frustrarea a fost la fel de mare și de pe margine.
Bogdan Bucur: „Te loveai ca de o stâncă de Sammer și Moller”
- Apoi, trei ani consecutivi în grupele Champions League. Ce vremuri, nu?
- Am întâlnit niște echipe fantastice, de la Anderlecht și Benfica până la Juve, Dortmund și Atletico. Cele mai complicate partide au fost însă cu Borussia, două ediții la rând. I-am avut adversari direcți pe Sammer și pe Moller. Erau atât de puternici, încât simțeai că te lovești de o stâncă atunci când intrai la un duel cu ei. Nici cu Gascoigne, la Rangers, n-a fost simplu. Ascundea mingea. Părea lent, dar accelera teribil când primea balonul.
- Vă identificați mai mult cu Steaua sau cu Dinamo?
- Au fost două perioade distincte. Anii superbi, de copil, trăiți la Dinamo, cu stilul tacticizat și riguros al lui Lucescu. Și sezoanele formidabile de la Steaua, unde totul se baza pe personalitatea și talentul jucătorilor. Ar fi greu și nedrept să mă așez cu prioritate în vreuna dintre tabere, fiindcă am iubit în egală măsură ambele experiențe.
Bogdan Bucur: „Ilie Dumitrescu avea o viață de noapte tumultuoasă”
- Spuneați mai devreme că ați fost ca un frate cu Ilie Dumitrescu la Steaua.
- Un veritabil personaj și un jucător imens! Am fost colegi de cameră și buni prieteni în afara terenului. Era băiat de oraș, îi plăcea să iasă permanent, ducea o viață de noapte destul de tumultuoasă. El m-a introdus în lumea mondenă a Capitalei. Îl urmăresc și acum cu plăcere la Digi, cu analizele lui la obiect. Păcat că nu și-a continuat cariera de antrenor!
- În afara lui Lucescu, ați avut șansa de a lucra la Steaua și cu Ienei, Iordănescu, Pițurcă, Țiți Dumitriu. Ați fost un norocos!
- Mă consider un privilegiat din acest punct de vedere, fiindcă e o șansă de care nu s-au bucurat mulți jucători. Nea Imi nu jignea niciodată, căuta mereu să ajute, să scoată ce e mai bun din fotbalist. Iordănescu era însă mai riguros, mai dur, mai exigent, cu antrenamente epuizante și o disciplină cazonă. Cu Dumitriu am prins acel parcurs legat în Champions League. Un tip apropiat de jucători.
- Pițurcă?
- L-am prins și ca secund al lui Ienei, și „principal”. Știa să discute și să lucreze cu jucătorii. Știa ce vrea de la echipă și încuraja pe fiecare să-și arate propria valoare și personalitate. Nu mi-a lăsat niciodată impresia acelui antrenor înțepat și ursuz, așa cum l-a descris presa mai mereu.
Bogdan Bucur: „Coman e mai înzestrat decât Man”
- Naționala de azi?
- Mă mai uit la meciuri, dar înțeleg tot mai puțin din prestațiile României, fiindcă e greu să fii competitiv atunci când majoritatea jucătorilor au probleme la cluburi, unde nu reușesc să se impună. Din păcate, nu mai contăm în fotbalul mare. Sunt însă câțiva băieți care-mi inspiră încredere. De exemplu, Ianis Hagi va mai crește și va deveni un om important al naționalei dacă nu va mai fi criticat cu o severitate excesivă, izvorâtă probabil și din faptul că duce în spate povara numelui Hagi. Îi mai trebuie un plus de forță și un declic decisiv, fiindcă lumea nu mai are răbdare să te aștepte în ziua de azi.
- Man, Moruțan?
- Ambii, dar și Florinel Coman. El mi se pare mai înzestrat decât Man, însă cu fluctuații prea mari de formă. Ăsta e și unul dintre motivele pentru care vindem tot mai greu și tot mai ieftin peste hotare. Calitatea în Liga 1 e slăbuță, iar majoritatea jucătorilor capotează când fac pasul în exterior. Ne mai descurcăm prin campionate gen Cehia sau Polonia, dar mai sus suntem din ce în ce mai puțin băgați în seamă, fiindcă românii nu mai confirmă de ani de zile. Ne tot întrebăm de ce sârbii se vând pe sume exorbitante, iar noi pe firimituri.
Bogdan Bucur: „Giovanni Becali a făcut transferuri imposibile”
- De ce?
- Pentru că, în ultimii 15-20 de ani, cu vagi excepții, noi am propus în străinătate doar fotbaliști-meteoriți și băieți ajunși degrabă rezerve. Orice președinte de club măsoară de zece ori când ia un român, fiindcă are motive să se teamă de investiție și ar prefera să opereze întâi un împrumut înaintea unui transfer definitiv.
- Ca să vadă cu cine are de-a face!
- Exact! Din păcate, nici Giovanni Becali nu mai poate lucra la nivelul și fluxul de pe vremuri. E un tip foarte inteligent, care a făcut transferuri realmente imposibile și a ajutat fotbalul românesc să se mențină pe linia de plutire prin jucătorii vânduți. Dar degeaba te împinge de la spate un agent, dacă tu n-ai valoare să te impui în vestiar, pe teren. Pe scurt, despre asta e vorba la nivel înalt: valoare, caracter, șansă. Afară, dacă nu le arăți într-un timp scurt, ți se spune „pa!”.
Contract ratat la Basel
În finalul carierei, Bucur a prins două contracte pasagere peste hotare, la Wuppertal (Germania) și Bnei Yehuda (Israel), dar marele regret rămâne blocarea unui transfer în Elveția: „Giovanni Becali rezolvase să plec la Basel, dar nu m-a lăsat președintele Stelei de atunci, Marcel Pușcaș. Mi-a zis că mai are nevoie de mine, apoi mi-a comunicat contrariul abia după un cantonament cu echipa. Se dusese însă oportunitatea plecării în Elveția. Aveam 27 de ani, ar fi fost un contract decent într-un campionat unde puteai juca fără probleme până pe la 33-34 de ani”.
Amintire cu Hizo: „Mi-a dat sângele pe nas”
Între Dinamo și Steaua, Bogdan Bucur a prins cel mai bun sezon din istoria lui Inter Sibiu, 1990-1991, cu locul 4 în Divizia A și câștigarea Cupei Balcanice: „Era o trupă fantastică acolo, cu Mihali, Dorinel, Majearu, Văsâi, Predatu, Blid, Jurcă. Mi-aduc aminte că, la primul cantonament cu Hizo la Păltiniș, din cauza intensității, mi-a dat sângele pe nas la o alergare de 10-11 kilometri. La Inter m-a și prins Revoluția. Eram în turneu în Maroc, ne-am întors pe 21 decembrie și am traversat câteva zile foarte tensionate și confuze”.
Aveam doar 19 ani la Revoluție, nu m-am băgat să car de pe afară produse gen video sau blugi de prin deplasările cu Dinamo sau Inter Sibiu, cum se practica atunci. Proveneam și dintr-o familie așezată. Dar, copil fiind, nu mă pasionau alte lucruri în afara fotbalului.
Mi-au plăcut dintotdeauna mașinile frumoase. Iar dacă mi-am făcut vreun moft în perioada de jucător, asta s-a întâmplat cu mașina. Am condus un Porsche, un BMW decapotabil. Acum am un Mercedes break.
Cea mai mare primă din carieră a fost la Steaua, 20.000 de dolari, după ce am eliminat pe Casino Salzburg în play-off-ul Champions League 1995. Am nimerit apoi într-o grupă cu Rangers, Juventus și Dortmund.
Idolii copilăriei au fost Beckenbauer și Belo, niște jucători fantastici, cu un stil elegant, pe care am încercat să-l etalez și eu. N-am avut niciodată calități de fundaș dur. Mi-a plăcut să gândesc și să anticipez jocul.
Am fost căpitanul echipei olimpice, am simțit ce înseamnă să reprezinți România. Din păcate, n-am putut accede și către naționala mare, fiindcă am prins ani cu o concurență acerbă și cu jucători fantastici în apărare. Era complicat să-i dai la o parte, de exemplu, pe Belo, Ando sau Rednic.
- Bogdan Bucur
80.000 de dolaria costat transferul lui Bogdan Bucur de la Dinamo la Steaua, operat în vara lui 1991
CV Bogdan Bucur
- Data nașterii: 21.04.1970, București
- Post: fundaș central
- A jucat la Dinamo ('86-'89, '91), Inter Sibiu ('89-'90), Steaua ('91-'97), Farul ('97), Wuppertal (Germania, L2, '97-'98), Bnei Yehuda (Israel, '98-'00)
- Meciuri/goluri L1: 172/3
- Meciuri/goluri cupe europene: 26/0
- Palmares: 5 titluri naționale, Cupa României, Supercupa României – toate cu Steaua
Bogdan Bucur: „Mateo și Cămătaru au cucerit Gheata de Aur prin meciuri «amicale»”
Bogdan Bucur admite că Dinamo și Steaua participau la meciuri strategice în campionat și crede că foștii săi colegi din Ștefan cel Mare puteau ajunge golgeterii Europei în anii '80 și fără să beneficieze de sprijinul adversarilor din Divizia A.
- Ați prins o perioadă tulbure în fotbalul românesc prin prisma meciurilor trucate, și înainte, și după Revoluție. Sincer, câte astfel de partide ați jucat?
- Au fost destule meciuri "amicale", ceea ce a însemnat o mare greșeală. Am ajuns unde am ajuns inclusiv din cauza acestor situații nefirești create de președinții de cluburi, nu de jucători.
- Și la Dinamo, și la Steaua ați trecut prin experiențe de acest gen?
- Da. La Dinamo am prins cu precădere perioada comunistă, când echipa avea o valoare atât de mare încât înțelegerile se făceau doar pentru a ajuta anumiți jucători să câștige trofee.
- Vă referiți, probabil, la Ghetele de Aur obținute de Mateuț și Cămătaru?
- Cred că ar fi putut să le câștige și fără acele partide "amicale", fiindcă au fost jucători foarte valoroși. Nouă nu ni se spunea explicit ce se întâmplă, dar simțeam. Sunt lucruri adevărate, care nu mai pot fi băgate sub preș. Așa s-a întâmplat!
„Era nevoie să fim remarcați la nivel internațional”
- O situație rușinoasă peste ani, nu?
- S-au făcut aceste lucruri pentru a deveni un cârlig la nivel internațional, unde nici nu eram băgați în seamă. Când mergeam în turneu prin Italia, puteam juca doar cu echipe de liga a treia sau amatori, spre deosebire de Steaua, care, grație performanței din '86, se bucura de alt statut. Prin urmare, asta a fost o încercare de a ne face văzuți și de a avea astfel acces către fotbalul mare.
- Și "amicalele" de la Steaua?
- Puține! Steaua avea un nivel care-i permitea să defileze pe plan intern. Mai apela la astfel de partide poate doar în anumite momente când echipa atingea un prag de oboseală și trebuia să fie un pic protejată. Să beneficieze de sprijin pentru un dram de odihnă.
„Gigi Becali ar fi trebuit să defileze pe plan intern”
- De ce parte vă plasați în telenovela FCSB versus Steaua?
- De fapt, FCSB e Steaua! E păcat că s-a ajuns la această tevatură fără sfârșit, mai ales că Armata știa foarte bine situația, chiar ei și-au dat girul pentru ca Gigi să preia clubul. Sigur, mai departe, cu stilul de lucru al lui Becali, e altă poveste. Modul lui de a interveni abrupt dăunează echipei. La câți bani a băgat, ar fi trebuit să se distreze an de an pe plan intern. Dar a preferat să aducă doar antrenori pe care să-i controleze, iar pe cei greu de strunit i-a dat afară.
- Cum ați reacționa dacă ați fi pe bancă și v-ați trezi cu apeluri de la patron, cu anumite indicații?
- E dificil să te pui în pielea unui antrenor de la FCSB. În mod obiectiv, orice tehnician și-ar dori să pregătească Steaua, indiferent de situațiile în care va fi pus. Pe asta și mizează Becali, că atracția e mare și mulți cedează, lăsându-se manevrați. Dar sunt convins că un antrenor cu personalitate, dacă e ajutat și de rezultate, se poate impune în fața lui Gigi.
- Dezastrul din Ștefan cel Mare?
- E trist să se întâmple toate aceste necazuri la o echipă așa iubită ca Dinamo. Ar fi mare păcat să dispară. E însă absolut admirabil ce fac suporterii pentru a menține clubul în viață.
A intra în grupele Champions League, așa cum s-a întâmplat sezoane la rând cu Steaua în anii '90, devine aproape imposibil pentru orice formație din România. Interesul e ca în Ligă să aibă acces doar cei extrem de puternici. Ca să rupem barierele, am avea nevoie de antrenori și jucători de excepție, de care ducem însă lipsă.
Nu mă tentează să revin în fotbal. Nu sunt făcut pentru a deveni antrenor sau conducător. Trebuie să îndeplinești anumite criterii, bune și rele, pentru a putea rezista în fenomen.
- Bogdan Bucur
13 meciuria jucat Bogdan Bucur în grupele Champions League în intervalul 1994-1997, toate în tricoul Stelei
44 de goluria marcat Cămătaru în sezonul '86-'87, la capătul căruia a cucerit Gheata de Aur, iar Mateuț a repetat performanța doi ani mai târziu, cu 43 de goluri
Cum își caracterizează Bogdan Bucur foștii colegi din Ghencea
- Stângaciu - "Un portar cu calități extraordinare. Cred că l-am prins maximum un sezon, după care a plecat în Turcia"
- Ungureanu - "Când făceam alergarea de dimineață în cantonamentul de la Forban, la minus 15 grade, el ieșea în șort și tricou. O nebunie! Mă speriam când îl vedeam așa. Avea 35 de ani și era încă foarte puternic"
- Gâlcă - "Nici nu-ți dădeai seama că e lângă tine. Un tip tăcut, discret. Foarte cerebral și muncitor ca jucător. Nu e de mirare că are o carieră interesantă ca antrenor, inclusiv performanțele de la Steaua"
- Panduru - "Un talent imens. Juca fotbal cu o ușurință ieșită din comun. Ar fi meritat mai mult în carieră"
- Lăcătuș - "Motorul echipei! Bătea cu pumnul în masă în vestiar dacă era nevoie, ne trăgea după el. Când țipa Marius o dată, îți îngheța sângele în vene! Un om extraordinar și în afara terenului"
- Adrian Ilie - "Definiția talentului pur, care l-a ajutat să atingă performanțe deosebite"
Citește și alte materiale speciale:
Presa internațională vuiește după ce România - Kosovo a fost abandonat: „Haos!”