EXCLUSIV Lecție de viață dată de un câștigător de Cupa României, abuzat în copilărie: „Tata devenise alcoolic, ne bătea. Durerea din copilărie a fost acoperită de dragostea lui Dumnezeu”

În anii ’90, Daniel Zafiris era un jucător prezent constant în echipa de start a Petrolului Ploiești, o formație care câștiga Cupa României în 1995, după o finală dificilă cu Rapid. Titular în acel meci, mijlocașul născut în Ploiești a făcut apoi cele mai bune două sezoane din carieră. În 1997, însă, a decis să se retragă la doar 28 de ani și să predice în Biserica Evanghelică. 

108 meciuriși 14 goluri are Daniel Zafiris în prima ligă, toate în tricoul Petrolului. Mijlocașul a câștigat Cupa României în 1995 din postura de titular în finala cu Rapid

În predicile sale, Zafiris vorbește deseori pentru viața sa și despre încercările care l-au dus pe această cale: „Părinții mei s-au despărțit când eram în clasa a șasea. Tatăl devenise alcoolic, o bătea pe mama, ne bătea și pe noi. A fost greu. Mama n-a mai suportat și s-au despărțit, am crescut cu bunicii”. 

În direct la GSP Live, fostul fotbalist și-a amintit perioada dificilă din copilărie: „Când ești copil nu înțelegi lucrurile din perspectiva unui părinte. Acum, ca părinte, încep să înțeleg anumite aspecte. În cazul tatălui meu, nu a fost așa de la început. A fost un tată bun. E primul care mi-a cumpărat o minge de fotbal, din aia cu fâșii de piele. El a auzit de la un coleg de muncă de faptul că se fac înscrieri la Petrolul. Văzând că mie îmi place tare mult să joc pe stradă, de dimineață până seara, a zis: «Hai să-mi dau și eu băiatul la fotbal!». 

Problema principală - și aici e lecția pentru mine și pentru cei care se uită la noi - a fost anturajul, asta l-a stricat. A avut prieteni, în special la serviciu, care au început să-l influențeze să bea. Îi ziceau: «Nu mori dacă bei un șpriț cu noi, o bere, un coniac». Azi un pic, mâine un pic. A început să nu mai realizeze și să nu mai poată să stăpânească paharul”.

„Am încercat să-i aduc iubirea și iertarea”

Zafiris a vorbit și despre traumele produse de bătăile la care era supus sau asista:

„Momentele acelea (n.r. - când își bătea soția și copiii) au fost teribile pentru mine, pentru sora mea, pentru mama pe care o bătea. Au fost momente dureroase. Dar peste ani, încercând să înțeleg din perspectiva lui Dumnezeu și a unui părinte, am realizat că e important să fii un om bun, să-i influențezi în bine pe cei din jurul tău. Nu cum a fost cazul anturajului tatălui meu care l-a dus în extrema alcoolului. 

După ani, când m-am întors cu inima spre Dumnezeu, m-am reîntâlnit cu el. Am vorbit, l-am încurajat, i-am dăruit o Biblie, m-am rugat pentru el. Cred că durerea copilăriei a fost acoperită de dragostea de Dumnezeu pentru mine, pentru el. Am depășit cu bine acele traume din copilărie. Dumnezeu e cel care ne întărește, ne ridică, ne umple golul din inimă”. 

• Moderator: Ce ai simțit în sufletul lui când ați vorbit peste ani? 
• Zafiris: Nu știa cum să lege lucrurile. Ca tată, când știi ce le-ai făcut celor din familie, copiilor, și vezi peste ani că băiatul tău a ajuns în echipa Petrolul și câștigă Cupa României, când vezi că prietenii de la serviciu cu care mergeai la băutură îți spun: “Nicule, uite, băiatul tău a câștigat Cupa!”, cred că sentimentele lui erau amestecate. Nu vorbea foarte mult, de aceea am încercat să-l ajut cumva. Să vadă viața dincolo de greșelile din tinerețea lui. Toți greșim într-un fel sau altul, unii mai mult și mai evident, alții mai puțin și mai ascuns. Toți suntem păcătoși și avem nevoie de iertarea și de iubirea lui Dumnezeu. Am încercat să-i duc și tatălui meu iertare și iubire. 

„Mama a plâns de putea să umple un lighean cu lacrimi”

În timpul predicilor sale, Zafiris a povestit și transformarea prin care a trecut mama sa: „Mama era o femeie căreia îi plăcea mult viața. Nu ieșea din casă până nu stătea pe puțin o oră în fața oglinzii. Să se aranjeze, să se machieze, să atragă privirile bărbaților pe stradă. Își vopsea părul roșcat, să iasă în evidență. Fuma, bea, iubea mult lumea. Mă gândeam că e greu ca mama mea să înțeleagă adevărata importanță a vieții și ce înseamnă credința. 

M-am rugat pentru ea cam trei ani și jumătate. L-am rugat pe Dumnezeu să facă o minune. Până într-o zi când s-a petrecut o minune. Mama a fost invitată la un botez într-o Biserică Evanghelică. Când a pășit pe pragul ușii, mama, îmbrăcată elegant, cu cercei, le-a văzut pe surori cu basma pe cap, pe frați îmbrăcați normal. Când i-a văzut pe cei îmbrăcați în alb care se botezau, imediat duhul lui Dumnezeu a cercetat-o. A plâns într-una în biserică. Se zguduia banca cu ea. 

Cred că dacă avea un lighean lângă ea, îl umplea de lacrimi. Ea, care se credea deșteaptă, frumoasă la exterior, își vedea starea inimii intrând într-un loc în care erau copiii lui Dumnezeu. Astăzi, mama se trezește la cinci dimineața, se roagă pentru copiii ei, pentru oameni care au probleme, care sunt bolnavi. A transformat-o Dumnezeu dintr-o femeie a lumii într-una a rugăciunii”.

Citește și alte articole:

BARCELONA

Pique i-a cerut președintelui Federației Spaniole să intervină pentru el! Voia să fie chemat la lot pentru Jocurile Olimpice: „Trebuie să-mi faci favorul ăsta, Rubi, la dracu'!”

WIMBLEDON

Este Oficial! Sportivii ruși și cei bieloruși, INTERZIȘI la Wimbledon!