exclusiv // video Million Dollar Boy » Povestea lui David Miculescu de la UTA: „Dacă reușesc asta pot să mă și las!”

- David, ai doar 20 de ani, numărul 10 la echipa de club, convocări la națională și interes din partea FCSB-ului. E mai mult decât sperai?

- E ceea ce mi-am dorit de copil! Numărul nu a contat foarte mult, deși m-a motivat. Cred eu că pentru 20 de ani e bine ce am obținut. Liga 1 și echipa națională reprezintă suficient pentru acest prag.

- E un avantaj că ai crescut într-o familie unde s-a vorbit despre fotbal?

- Evident! Față de alți copii, eu am avut parte de sfaturi care m-au ajutat mult. Mulți n-au parte de ele. S-a dovedit într-un timp scurt că ce mi-a spus tata e bine. Practic, am putut anticipa mulți pași. Mi-a zis că de la un anumit nivel se va ajunge să se discute despre mine și să nu mă las purtat de val. Să fiu atent la ce-am de făcut, altfel pot derapa ușor.

"Mă uit la TV, dar nu mă las copleșit de oferte"

- Apropo de discuțiile despre tine de la televizor, urmărești ce se vorbește?

- Da, e mereu televizorul pornit numai pe programele de sport. Sincer, nu iau totul ca pe ceva serios. Discuții sunt multe, și despre transferuri, dar am învățat ușor ce am de făcut. Analizele specialiștilor sunt altceva, te ajută să îndrepți lucruri pe care le greșești. Despre oferte sau transferuri pot avea păreri abia când e ceva concret. Nu-i bine să te lași copleșit.

- Ce idoli ai?

- De când l-am văzut pe Ronaldo mi-a plăcut. Când eram copil, era la Manchester United. Practic, de copil l-am urmărit și am ținut cu echipele la care a fost Cristiano Ronaldo. Pentru el, pentru că-mi place tot ce văd la el. Felul în care se pregătește e ceva... Îi mai urmăresc și pe Haaland și Rashford.

- Dacă ai sta de vorbă cu el, ce l-ai întreba?

- Ce-l motivează în fiecare zi? Asta ar fi prima întrebare. Câte are, și totuși e atât de motivat să dea totul la antrenamente și la fiecare meci!

"A fost greu la 700 de kilometri de casă! Noroc că a venit mama cu mine"

- Cum a fost la Academia Hagi?

- Greu! Am fost singur la început. Apoi a venit și mama cu mine. Nu era o plecare de la București la Constanța. Erau 700 de kilometri. Apoi m-am obișnuit. Însă acolo, practic, a început treaba profesionistă. Diferențele erau mari. La Timișoara era o încălzire și gata, fotbal! La academie, când am văzut ce antrenamente și exerciții sunt, nu-mi venea să cred. Am fost foarte bucuros că am făcut alegerea asta, că am plecat de acasă devreme. E clar că m-a ajutat mult că părinții au venit cu mine, în special mama, care a stat permanent!

- Când ai început fotbalul?

- La 5 ani. Eram acasă, mă jucam toată ziua cu mingea. Lângă zona unde stăteam eu în Timișoara se antrena o grupă de fotbal. I-am zis tatei că aș vrea să merg și eu, numai că nu era și grupă pentru generația mea, 2001. Și n-am mai fost. Norocul a fost că după două săptămâni antrenorul de acolo a venit să facă niște selecții la grădiniță! Așa a luat ființă și grupa mea.

Povești din copilărie

- Ai vreo poveste amuzantă?

- Daaa! Țin minte că aveam un magazin în cartier și erau acele ghete de fotbal, gen teniși. Erau 20 de lei, negru cu roșu. La primul antrenament m-am dus în ei. Era antrenament în sală, iar eu eram cu ghete în picioare. Tatăl meu m-a văzut, dar m-a lăsat așa. Când am intrat în sală și tropăiam, se auzeau doar încălțările mele, abia atunci mi-am dat seama. "Doamne, unde am venit cu ghetele!".

- Aveai tricouri cu jucători?

- Cum să nu?! Ca toți copiii. Și acum îl am. De la 5 ani. E unul al Barcelonei, cu Ronaldinho. Culmea, s-a nimerit cu Barca, deși n-am ținut niciodată cu ea!

- Academia Hagi, UTA, care ar fi următorul pas pentru tine?

- Sincer, afară mi-aș dori. În țară cam știu ce este, tocmai de asta aș vrea o altă experiență. Nu știu exact unde, Italia, Germania, Spania sunt campionate care-mi plac.

Pauză de 40 de zile din cauza coronavirusului

- Debutul tău are o poveste deosebită...

- Așa e! După o perioadă lungă cauzată de infectarea cu Covid. Am stat o lună și ceva pe tușă. Deja aveam impresia că cineva vrea să-mi facă rău, aveam 9 teste la rând pozitive. Simptome am avut doar în primele două zile, temperatură. Apoi, nimic, nu înțelegeam de ce tot ies pozitiv! Acum chiar mă protejez, că știu prin ce-am trecut...

- Ce înseamnă UTA pentru tine?

- Foarte mult! Aici am învățat multe, aici am apărut în prim-plan. Practic, mi-a dat mult din ceea ce am azi. M-a ajutat mult! Dacă nu era UTA, nu știu unde aș fi mers. La Timișoara nu mai erau echipe bune de juniori.

- Joci deja la națională. Totuși, în viitor, o prezență la Mondiale ce-ar însemna pentru tine?

- Ultima dorință, cea mai mare! Glumind puțin, dacă reușesc asta pot să mă și las! (râde)

"Fotbalul a fost mereu foarte important în viața mea. Însă mereu m-a preocupat și școala. Acolo te formezi, te dezvolți. Am trecut școala pe al doilea plan abia la 15-16 ani, când am plecat la Academia Hagi" 

"Punctele forte pe care le am sunt tehnica și viteza. Cred că aici stau cel mai bine. Ca minus ar fi forța, aici consider că am de lucrat. Am văzut la TV ce e în străinătate și cred că am un minus" 

"N-am preferințe muzicale, rap, hip-hop, ascult cam orice. Doar rock nu ascult, nu prea îmi place. Filmele, în schimb, nu îmi plac în mod deosebit. V-am zis, TV-ul e doar pe fotbal!" 

David Miculescu, atacant UTA

FAZA ETAPEI „Măreața Doamnă” » Momente de magie oferite de UTA

Declarația zilei în Liga 1: „Băiatul meu de 14 ani dădea gol din acele poziții”