EXCLUSIV / VIDEO Omul momentului în Liga 1, mărturie rară în fotbal: „Mâncam haotic, fast food, cola și mă implicam minim la antrenamente. Într-o noapte, am decis să-mi respect meseria”

Diferența e uriașă. Până acum, în 9 ani de carieră, Popadiuc nu reușise niciodată să marcheze mai mult de patru goluri pe sezon, iar acum are aproape dublu în mai puțin de jumătate de sezon. Care e secretul formei sale? 

În direct la GSP Live, fostul fotbalist de la FCSB a vorbit în premieră despre schimbările pe care le-a făcut în viața sa în ultimele 20 de luni. Totul a început în primăvara lui 2021, într-o noapte stricată de insomnie, după o nouă accidentare musculară care amenința să-i scunfunde definitiv cariera într-o mediocritate fără perspective. 

Mărturia lui Popadiuc din rândurile de mai jos - extrem de rară în fotbal - poate însemna un nou început pentru alți jucători români care preferă să-și irosească talentul, făcând fotbal într-un mod mai puțin profesionist. 

209 de meciuriare Doru Popadiuc în Liga 1 pentru Ceahlăul, Steaua, FC Voluntari, CSMS Iași și Chindia Târgoviște. Mijlocașul a marcat 22 de goluri și a dat 9 pase decisive

- Doru, salut, cum e în vacanță?
- Foarte bine. Avem liber până joi să ne recreem puțin. Dar vorbeam între noi în vestiar și nu știm dacă e bine pentru noi că a venit pauza asta. Suntem într-o formă extraordinară. După ziua de joi, o să avem 13-14 zile la dispoziție să ne pregătim și mai bine, în special fizic, să avem o formă și mai bună.

- La ultimul meci, cu Farul, ți-a fost frică vreun moment că Sebastian Colțescu nu va da penalty pentru că nu putea să vadă faza pe monitorul VAR?
- Nu, nu, eram absolut sigur că va da penalty. Ar fi fost ciudat să nu dea, pentru mine era imposibil. Mi-a scos gheata din picior. Mai mult de atât ce putea să se întâmple?!

- Colțescu nu luase în calcul gheata scoasă din picior.
- (Se amuză) Poate a crezut că mi-am scos-o singur. Na, sunt momente în care nici arbitrul nu vede foarte bine, dar mă bucur că a putut să revadă faza și că a dat penalty.

E puțin ciudat cu pauza în noiembrie. Mondialul blochează orice fotbal, mă uitam că ligile puternice se reiau la sfârșitul lui decembrie, sunt aproape două luni de pauză. E bine că se mai gândește cineva și la fotbaliști. La noi, e mai ok, dar nu înțeleg cum cei de afară fac față la meciuri din trei în trei zile
- Doru Popadiuc, fotbalist Chindia

- Ai declarat recent că în spatele formei bune e un cumul de factori și că în plan personal ai schimbat multe. Ce ai schimbat de joci atât de bine?
- Nu aș putea spune că joc un fotbal extraordinar de bun. Mă bucur și de o formă bună a echipei, Mister (n.r. - Anton Petrea) m-a ajutat foarte mult. De-a lungul carierei am fost schimbat pe mai multe posturi. Fundaș lateral, mijlocaș lateral, tot, mai puțin fundaș central. Mister mă joacă al doilea vârf. Mă înțeleg foarte bine cu Daniel Popa, ne știm mișcările și asta contează mult în evoluția mea. Simt că am mult mai multă libertate pe postul ăsta, Mister îmi spune să fac din ce în ce mai multe. Asta mă face să joc bine, libertatea. Nu mă simt constrâns.

- Dar faza defensivă trebuie să o faci.
- Absolut. Nu există fără. La meciul cu Botoșani, când a degajat portarul în mine, a fost un gol norocos, dar nu știu dacă lumea observă cât de mult alergăm. Mister ne pune foarte mult la treabă, ne spune să fim foarte atenți la faza defensivă. Nu cred că se mai poate face performanță altfel în ziua de azi. Totul devine mult mai rapid, spațiile sunt tot mai mici.

Doru Popadiuc: „Nu țineam cont de nimic și mă accidentam des”

- Ne-ai fentat. Te-am întrebat despre schimbările personale și ai răspuns altceva. Revin. Ce ai schimbat? Senzația e că ți-ai disciplinat viața.
- (Râde) E adevărat. Nu mă refeream că pierdeam nopțile, nu le-am piedut niciodată. E vorba de alimentație. Înainte, nu puneam accent pe asta și aveam foarte multe accidentări.

- Dă-ne niște detalii. 
- Mâncam fast-food, nu țineam cont de macronutrienții pe care trebuie să-i mănânci pentru a avea o sănătate a mușchiului, a organismul. Mâncam foarte haotic, mâncam la ore ciudate, nu țineam cont de nimic și simțeam asta în accidentări. Nu erau accidentări grave, maximum trei luni și ceva, însă erau mici dureri, mici leziuni musculare care mă țineau câte o lună.

- Și cum ai ajuns la concluzia că alimentația e de vină?
- Am simțit asta pe propria piele, nu am fost la niciun doctor sau nutriționist. Nu le recomand altora să facă la fel ca mine, însă eu am avut noroc să descoper din prima cauza accidentărilor. Țin minte perfect că a fost un meci Poli Iași - Voluntari, în martie 2021. Am sărit la cap cu un adversar și când am aterizat am făcut o întindere musculară. În noaptea aia n-am dormit deloc, aveam ceva dureri, și mă gândeam: “Ok, acum trebuie să mă gândesc foarte bine la ce am de făcut. Îmi doresc să joc fotbal în continuare sau nu-mi doresc?”.

- Cum mâncai până atunci? Descrie un pic alimentația ta. 
- Nu aveam un meniu foarte bine gândit. Într-o dimineață, puteam să mă duc la antrenament nemâncat, în alta mă duceam după ce mâncam covrigi sau orice porcărie care nu se potrivește unui sportiv. Mâncam dulciuri, zahărul nu face mușchiului foarte bine. Seara mâncam fast-food și beam băuturi carbogazoase, cola.

- Și în noaptea de după meciul cu Voluntari ai spus stop.
- Da. Nu era drumul pe care mi-l doream. Sunt ambițios din fire și nu puteam să trăiesc cu puțin. Am analizat bine în zilele următoare și am ajuns la concluzia că îmi doresc o schimbare. Știu că asta au fost cuvintele din mintea mea. “Vreau să fiu profesionist și să-mi respect meseria!”.

- Ce ai schimbat?
- M-am documentat de pe internet. Am scos în mare parte din meniu fast-food-ul, cola și dulciurile. Nu spun acum că am renunțat de tot, mai beau un suc și mai mănânc fast-food după meci. E chiar indicat să ai ceva mai gras după ce consumi foarte mult la un meci.

„Mă bucur că a venit acea accidentare și am realizat lucruri”

- Ai schimbat ceva și în modul de pregătire?
- Da, absolut. Dacă nu schimbam modul de pregătire nu reușeam să fac un progres. M-am concentrat pe fiecare antrenament și am încercat să-l fac la intensitate sută la sută. Nu poți să speri să reușești ceva doar dacă ai o alimentație sănătoasă și tu te antrenezi la 20 la sută.

- Înainte, la ce intensitate îl făceai?
- Aveam o implicare minimă. Nu eram cel mai profesionist. Eram oarecum și într-o dezamăgire, într-o frustrare din cauză că nu reușisem să-mi ating un oarecare potențial. Cumva nu reușeam să mă regăsesc. Mă bucur foarte mult că a venit acea accidentare și am reușit să realizez anumite lucruri.

Făceam sală și înainte, însă am continuat să lucrez din ce în ce mai mult, să mă documentez. Am grijă la kilograme, tratez fiecare antrenament foarte foarte serios
- Doru Popadiuc, fotbalist Chindia

- La cât timp după schimbare ai simțit că e ce trebuie, că are un efect?
- Chiar imediat. După primele antrenamente și meciuri aveam o energie mai mare. M-am ocupat foarte mult și de partea de recuperare. Țin să precizez că încă nu sunt la un nivel extraordinar de profesionism, dar am făcut primii pași într-acolo. Știu că mai am mult de lucru

- La ce nu poți să renunți încă?
- (Râde) La cola de după meci. Dar nici nu cred că aș vrea să renunț. E o plăcere vinovată. Beau o cola mică, la sticlă.

- Ce face Toni Petrea diferit față de alți antrenori?
- Disciplină. Era și înainte, însă a venit cu niște idei foarte clare. Fiecare știe ce are de făcut. Tactic, lucrăm pe compartimente. Nu a introdus ceva nou, un ingredient miraculos. Păstrează un echilibru, e și apropiat într-un mod foarte plăcut, dar e și distant. Cred că a încercat să ne ridice un pic standardele. Noi ne mulțumeam înainte cu un punct cu Rapid, însă Mister a venit și ne-a spus că trebuie să jucăm la victorie indiferent de adversar. Aveam un lot bun, dar ne mulțumeam cu puțin. După o victorie o lăsam puțin mai moale, nu ne mai concentram.

Avem un grup cu o atmosferă bună la Chindia. Se fac foarte multe glume. Vă spun una. Într-o zi, am venit în vestiar și colegii i-au lipit unui jucător poze mici cu el. Multe, multe. Pe tavan, pe uși, în dulapul lui, peste tot, efectiv
- Doru Popadiuc, fotbalist Chindia

„Eram talentat și credeam că totul mi se cuvine”

- Te întorc în copilărie. Cine e Doru Popadiuc, omul momentului în Liga 1?
- Sunt născut în Suceava. Am avut o copilărie extraordinară, fără toate gadgeturile de azi. Am început fotbalul la 8-9 ani, dar ai mei nu au prea fost de acord. În special, mama. Așa că m-am dus la fotbal jumătate de an fără știrea lor. Strângeam leii pe care mi-i dădeau pentru pachetul de la școală ca să am bani de microbuz pentru a merge la antrenamente. Era foarte departe de casa noastră.-

Tata a lucrat la o fabrică în Suceava, iar mama a fost plecată la muncă în Italia. Mi-a fost puțin greu la început, dar tata m-a făcut să înțeleg că mama a plecat să ne fie nouă mai bine, să avem o viață mai bună. Mama a fost foarte foarte apropiată de noi, vorbeam cu orele la telefon. Asta ne-a ajutat foarte mult să nu pierdem contactul, în vremea aceea multe familii au avut probleme
- Doru Popadiuc, fotbalist Chindia

- Cum s-au prins?
- Tata mi-a zis ulterior că mă trezeam singur, fără alarmă, nu ziceam nimic și plecam. Mama era plecată în Italia. Aveam în geantă haine ca pentru ora de sport. Tata și-a dat seama și m-a urmărit mai atent. Și-a dat seama că iubesc mult fotbalul și l-a sunat pe antrenor. “Am o întrebare. Dacă are talent și merită, eu o să-i ofer toată susținerea”. Antrenorul i-a spus că merită, că am potențial.

- Antrenorul Cornel Dîrman declarat acum câțiva ani că erai un copil putin mofturos, dar foarte talentat. De ce erai mofturos?
- Eram un caracter aparte. Eram talentat și simțeam că totul mi se cuvinte. Totul trebuia să se învârtă în jurul meu. Eram copil, făceam mofturi la antrenament, la meciuri. Dacă nu-mi convenea ceva spuneam lucruri pe care nu trebuia să le spun. Mă supăram și nu-mi doream să mai joc. Nu voiam să mai vin la antrenamente.

Ziua în care Popadiuc a crezut că vrea să se lase de fotbal

- Erai pedepsit pentru asta?
- Nu am fost pedepsit și cred că ăsta e un lucru foarte important. Chiar dacă aveam momente în care nu eram pe calea cea bună, tata nu m-a pedepsit niciodată. Mi-a explicat cu vorbe bune ce nu fac bine și încet, încet am început să înțeleg. Dacă pedepsești pe cineva, va face acel lucru din nou și din nou.

- Important e ca antrenorii să respecte convenția din familie. 
- Da, clar. Aveam 13-14 ani și îmi aduc aminte că la un moment dat am plecat acasă din timpul antrenamentului. Am ajuns acasă, eram foarte supărat. Ratam, nu primeam pase în poziții bune, eram băiatul antipatic pentru colegi. Tata m-a întrebat ce s-a întâmplat și i-am spus că nu mai vreau la fotbal. Fără să știu, tata l-a sunat pe antrenor și i-a spus că o să vină să aducă echipamentul, dar să joace momentul pentru a vedea ce-mi doresc.

- Și?
- Am ajuns înapoi cu geanta de echipament. Tata a zis: “Băiatul nu mai vrea să facă fotbal”.Antrenorul a spus: “Ok, Doru, nicio problemă. Respect decizia ta. Ai grijă de tine”. Eu începusem să bat în retragere. “Stați, îmi pare rău. Vreau să fac fotbal”. A fost un declic atunci. Tata m-a făcut să înțeleg că îmi doresc mult să joc fotbal și că trebuie să renunț la acel comportament. Totul cu foarte mult tact, fără să țipe, să mă bată.

Cei de la Academia Hagi și-au dorit să merg la ei. Dar țin minte că aveam o problemă la genunchi. Când au auzit, cei de acolo au refuzat să mă mai ia. Au fost discuții foarte avansate, dar nu am mai mers. În clasa a opta, m-a vrut U Cluj, dar am ales Ceahlăul pentru că Piatra Neamț era mai aproape de casă
- Doru Popadiuc, fotbalist Chindia

- Cum a fost debutul în fotbalul mare?
- În vechea Ghencea, cu Ceahlăul. Era vara lui 2013. Eram la încălzire și mă uitam uluit în tribune. Jucasem până atunci doar la Liga 3 și acum eram 15.000 de oameni în tribună. Mai erau vreo 20 de minute din meci și domnul Miriuță a strigat spre jucătorii de rezervă. Eu mă uitam în stânga, în dreapta, nu înțelegeam. Și colegii zic: “Vezi că tu trebuie să intri!”. Am avut foarte mari emoții. Am intrat, am primit o centrare din stânga, am sărit la cap, dar Latovlevici m-a faultat. A fost penalty, însă arbitrul n-a dat. Ar fi fost un debut perfect.

“Rădoi mi-a salvat cariera. Îi mulțumesc acum!”

- Doi ani mai târziu, tu, Chitoșcă și Ștefănescu ați fost transferați de FCSB. Cum s-a făcut transferul?
- Retrogradasem cu Ceahlăul, aveam probleme financiare mare. Am avut și o operație la genunchi, am revenit după o lună. Eram la Suceava, jucam în deplasare și a venit președintele în lobbyul hotelului. Zice: “Uite, FCSB dorește să mergi acolo”. M-am ridicat și am plecat. Am zis că e doar o metodă să mă motiveze pentru meci și că nu e normal asta. Până nu mi-a arătat un email de la ei, eu n-am crezut.

- Transferul s-a făcut în octombrie, dar voi ați mers acolo în ianuarie anul viitor. Antrenorul care te-a dorit, Mirel Rădoi, nu mai era la club.
- Nu am discutat niciodată cu el și îmi pare rău. Îi mulțumesc pe această cale. A fost un moment în care mi-a salvat cariera. Dacă nu venea acel transfer, cred că era destul de greu să mai plec de la Ceahlăul. Când un jucător e neplătit de opt luni e foarte greu să te mai motivezi. Nu aveam bani de toate lucrurile necesare, salariile erau mici și neplătite. Eram foarte frustrat.

- Am citit declarațiile tale. Ai spus că ai învățat multe la FCSB, că ai lucrat cu oameni valoroși. Cu toate astea, n-ai rămas. De ce? E vreun regret?
- Nu e timp de regrete. Mi-aș fi dorit să rămân, dar m-am gândit că e foarte important să am meciuri în picioare. Voluntari era echipa perfectă să-mi clădesc o carieră. Mă bucur de alegerea făcută atunci. Dacă rămâneam la FCSB și nu jucam, interesul cluburilor ar fi scăzut.

Nu am făcut niciodată ozonoterapie. Nu știu de lucrul ăsta, habar nu am. Dacă s-a făcut la FCSB, eu nu am făcut. Și vă spun cât se poate de sincer asta
- Doru Popadiuc, fotbalist Chindia

- Ce ți-a spus Reghecampf înainte de plecare?
- Mi-a urat baftă. Mi-a zis că e important să am meciuri în picioare, să fiu titular. Atât.

- Dacă ți-ar fi spus să rămâi pentru că ar fi urmat să joci, ai fi rămas?
- Dacă un antrenor îți spune că ești în calculele lui, iei în considerare varianta. Nu m-am simțit că aș fi fost în calculele imediate pentru a juca mai mult. Erau niște jucători foarte buni acolo, era destul de greu. Am conștientizat asta și am preferat să merg la Voluntari.

- După 3 ani la Voluntari, ai plecat în Kazahstan. Cum a fost acolo?
- Foarte plăcut, aș fi vrut să rămân să joc mai mult acolo dacă nu aș fi fost doar împrumutat. Cred că a fost singurul loc în care fiecare salariu intra la data la care trebuie să intre. În România nu se întâmplă asta, deși e un lucru normal. Cred că de când joc eu fotbal, adică de ani buni, doar în câteva luni am primit banii la timp în România.

- Probabil la FCSB…
- Nu! Acolo n-am primit banii o perioadă, dar ulterior au plătit toată suma odată.

“Visul meu e să joc la un club mai mare decât FCSB”

- Câți bani ai pierdut definitiv din fotbal din salarii neplătit?
- Câteva zeci de mii de euro. Undeva pe la 30.000 de euro. Sunt bani munciți și România e unul dintre puținele locuri în care nu se respectă deloc drepturile jucătorilor. Avem o carieră scurtă și dacă nu suntem plătiți, va fi greu după.

Mi-aduc aminte că am jucat cu Germania, la U-21. Am intrat în Emre Can și am simțit ca și cum am intrat într-un zid. E cel mai puternic adversar împotriva căruia am jucat. Sincer
-  Doru Popadiuc, fotbalist Chindia

- Care e planul tău pentru carieră de acum încolo?
- Targetul final ar fi să reușesc să joc la un club mare. Mai mare decât FCSB. Eventual de afară. Dar deocamdată mă focusez pe ce trebuie să îmbunătățesc la mine și unde trebuie să mai fac progrese.

- Ce ai fi putut face în afară de fotbal?
- Ceva în business. Nu mă gândesc la o afacere anume, ușor, ușor încerc să mă documentez. Am fost întrebat și mi-am pus și eu întrebarea asta. Mersul normal ar fi să rămân în fotbal, director sportiv, antrenor, poate preparator fizic, dar în momentul ăsta nu mi-aș dori să rămân în fotbal. Vreau să încerc și altceva, de aia vreau să fiu pregătit.

- Mulți fotbaliști preferă să cumpere apartamente, să le dea în chirie și să aibă un venit lunar constant. Faci asta?
- E o investiție foarte bună. Mă gândesc și eu să fac asta.

 -Ai vreo altă pasiune în afară de fotbal? 
- Până acum câțiva ani, mai aveam jocurile pe calculator, dar le-am eliminat de tot. Îmi ocupau destul de mult timp. Acum prefer să-mi fructific altfel timpul. Să citesc ceva, să mă documentez din alte domenii. Jucam Counterstrike mult. Faza amuzantă e că nu mi-a plăcut niciodată FIFA. Am jucat doar vreo două-trei meciuri de FIFA. Nu m-a pasionat niciodată.

- Te-ai dus vreodată la antrenamentul de dimineață după o noapte pierdută la Counterstrike? Dar răspunde sincer!
- (Râde) Da! Dar când eram un pic mai mic.

Dacă aș putea schimba ceva în fotbal ar fi stabilitatea financiară. În străinătate se merge pe ideea garanțiilor oferite de cluburi, cred că ar fi o metodă foarte bună pentru a ține jucătorii plătiți
- Doru Popadiuc, fotbalist Chindia

VEZI AICI INTEGRAL EMISIUNEA GSP LIVE CU DORU POPADIUC