Articol de Justin Gafiuc - Publicat vineri, 29 decembrie 2017 09:00
Gyorgy Bognar, 79 de ani, a intermediat, la sfârșitul anilor '80, transferurile lui Boloni, Pițurcă și Stoica din România comunistă la cluburi din Belgia și Franța. Amintirile despre Piți sunt savuroase.
"N-am câștigat nimic la transferul lui Boloni la Racing Jet, realizat în decembrie '87. A fost doar o bună reclamă pentru că am reușit să aduc în Occident un jucător de la campioana Europei, din România comunistă, reticentă la eliberarea fotbaliștilor. A însemnat o poartă deschisă pentru alte tranzacții ulterioare". Impresarul belgian de origine ungară Gyorgy Bognar, 79 de ani, e omul care, după succesul Stelei în Cupa Campionilor din mai 1986, a reușit să obțină de la București acceptul pentru a scoate peste hotare o parte dintre campionii de la Sevilla.
Bărbatul locuiește de decenii într-o zonă elegantă a Bruxelles-ului, iar poveștile inedite despre conexiunea cu lumea fotbalului comunist din România ocupă un loc special în amintirile sale. Introducerea la echipă și-a făcut-o prin Boloni și Ienei, "i-am cunoscut cu ocazia unor cantonamente făcute de Steaua în Belgia", iar apropierea de Valentin Ceaușescu i-a ușurat demersurile în mercato.
"Au ajuns la Lens ca mari jucători"
Tolănit pe o canapea din piele și înconjurat de suveniruri colectate de prin întreaga lume, aranjate ca într-o expoziție în sufrageria cât jumătate de teren de handbal, Bognar istorisește cum i-a dus în liga secundă franceză, la Lens, pe Pițurcă și Stoica. Se întâmpla la numai câteva săptămâni după ce ambii fuseseră pe teren la dezastrul cu Milan, 0-4 în finala CCE '89.
"Valentin Ceaușescu mi-a spus că, după Boloni, plecat în '87, va mai fi de acord să dea drumul la încă unul sau doi jucători în semn de mulțumire pentru carierele lor de la Steaua și echipa națională", stabilește Bognar punctul de pornire al discuțiilor legate de transferurile lui Piți și Tudorel. Și continuă: "Mă cunoșteam cu președintele de la Lens, mai dusesem acolo un ceh, iar când l-am întrebat dacă ar fi interesat de doi jucători de la Steaua, a răspuns pozitiv pe loc! Am plecat imediat la București cu oferta francezilor, care au disponibilizat banii a doua zi în contul meu din Elveția. Lucrurile s-au mișcat foarte repede, iar Pițurcă și Stoica au ajuns la Lens ca niște mari jucători, pentru că aveau în spate un trecut formidabil".
Bonus de 62.500 de dolari dacă prelungea contractul
Ce bani au obținut Steaua și autoritățile de la București de pe urma cedării celor doi în Hexagon, prin binecuvântarea fiului dictatorului? Bognar evită și acum să rostească sume, "am uitat!", spune șăgalnic și face cu ochiul, dar un document din arhiva agentului oferă un reper despre dimensiunea tranzacției.
Într-o convenție semnată între președintele de atunci și de azi al lui Lens, Gervais Martel, și impresarul Gyorgy Bognar, clubul se angaja să achite un supliment de 62.500 de dolari dacă Pițurcă va accepta o prelungire a angajamentului până în vara lui 1992. Inițial, Piți și Stoica semnaseră pe două sezoane, '89-'91. Aveau să renunțe însă finalmente după numai un an la aventura din nordul Franței, pentru că Lens, o formație fără veleități la acel moment, rata lamentabil obiectivul promovării în L1 la capătul unui campionat cenușiu, terminat pe locul 8.
Nici despre veniturile românilor nu e prea generos în detalii. Putea Pițurcă, de exemplu, să-și cumpere din câteva salarii o mașină de lux a acelor vremuri? "Depinde dacă-și juca sau nu salariul la cărți!", vine răspunsul în cheie de gambler al lui Bognar, care se jură că, din prevenție, n-a intrat niciodată la o partidă de poker contra lui Piți: "Nu-mi place să pierd!".
La vânătoare cu Piți
În schimb, își aduce aminte o întâmplare neobișnuită alături de fostul atacant din Ghencea: "Am venit împreună la București în noiembrie '89. Am locuit la hotel «București». Aveam la mine doar haine elegante, un costum, o cravată. Dar Piți, un băiat extraordinar, m-a invitat să merg cu el la o vânătoare la munte. Mi-a dat o uniformă militară și am plecat cu mașina lui. Ne-am întors având în portbagaj câteva păsări, pe care i le-a dat patronului de la hotel și i-a zis: «Astea sunt doar pentru Bognar! Pregătește-i un platou și un pachet frumos!». Foarte interesant! A fost prima și ultima dată când am mers la vânătoare, dar poate mă mai cheamă o dată, cine știe?".
"Alin Stoica a fost o catastrofă!"
Bognar a lucrat inclusiv pentru fiul lui Tudorel Stoica, Alin: "Spre deosebire de tatăl său, care a fost cel mai simpatic și gentil jucător român cu care am colaborat, juniorul a însemnat o catastrofă! Mă refer la problemele lui de caracter. A venit de tânăr la Anderlecht și avea deja statut de vedetă acolo la 18-19 ani, ceea ce e o șansă pe care nu o întâlnește oricine. Era văzut ca un jucător de mare perspectivă. A plecat însă apoi la Bruges, la Gent, unde i-am aranjat să fie antrenat de George Leekens. Din păcate, a bifat doar o serie de eșecuri, cu toate că beneficia de niște calități net superioare tatălui său. Putea face pe teren niște chestii formidabile!".
"Nu am rupt gura târgului"
Pițurcă și-a încheiat la Lens cariera de jucător, iar în februarie 2009 împărtășea "Jurnalului Național" câteva amintiri legate de perioada din Franța: "Am ales mai mult din punct de vedere financiar, capitol la care a fost o mutare bună pentru noi. Fotbalistic, eram conştienţi că am făcut un pas înapoi, doar Steaua era deţinătoarea Cupei Campionilor, una dintre cele mai bune echipe din Europa, iar noi, jucătorii, aveam o cotă excelentă. Dar atunci se pleca greu din România. Din păcate, la Lens nu am dat un randament prea bun, deşi conducerea avea aşteptări mari de la mine şi de la Tudorel. Nu am fost concentraţi sută la sută, ne apăsa că veneam de la Steaua în liga secundă franceză, nivelul era şi acolo destul de ridicat, aşa că nu am rupt gura târgului".
"Stoica vorbea bine franceza, dar cu Pițurcă era foarte dificil de comunicat fiindcă nu stăpânea limba. El știa mai mult italiană. Dar l-a ajutat faptul că sunt limbi apropiate și s-a descurcat cum a putut"
Gyorgy Bognar, ex-impresar Pițurcă și Stoica
4 goluri a marcat Pițurcă în cele 28 de partide jucate pentru Lens în sezonul '89-'90, în liga secundă franceză
17 meciuri a bifat Tudorel Stoica în tricoul lui Lens, unde n-a reușit să marcheze niciodată
Alți români care au avut conexiuni cu Bognar
Gheorghe Pena - "A locuit o perioadă la mine. A dat câteva teste la Molenbeek în vara lui '93, dar nu l-au mai vrut până la urmă. N-am înțeles de ce"
Gino Iorgulescu - "Am avut posibilitatea să-l transfer la Charleroi în 1988, dar a cerut prea mulți bani. L-am cunoscut la București. Știu că are acum un lanț de restaurante. Un tip foarte sociabil, dar extrem de bizar!"
Adrian Bumbescu - "Am avut în 1991 împuternicire exclusivă pentru a-i găsi echipă în străinătate. Nu s-a putut. O-la-la, ce-i plăcea să bea! A jucat Steaua un amical în Luxemburg, am stat la aceeași masă. Toată lumea a comandat câte o bere, el a cerut fără număr!"
Rodion Cămătaru - "Am fost în contact cu Logrones, în Spania, dar clubul l-a considerat finalmente prea scump. În plus, cereau un atacant de maximum 28-29 de ani, iar Cămătaru trecuse deja de 30 de ani"
Marius Niculae - "Trei încercări externe am avut cu Marius. Sivasspor în Turcia, Lankaran în Azerbaidjan și Panserraikos în Grecia. Ultimii veniseră cu propuneri foarte bune pentru jucător. Salariu net de 110.000 euro pentru 6 luni, bonus de 20.000 euro în cazul evitării retrogradării și o mărire de salariu în sezonul următor, 2011-2012, la 230.000 euro net"