EXCLUSIV Costel Enache vrea să-l ajute pe Denis Alibec: „Pe bune, are ieșirile lui, dar îl sprijin, iar colegii îl iubesc”

- Domnule Enache, ce ar trebui să obțină Astra în acest sezon?
- Obiectivul trebuie să fie îndrăzneț, dar e bine să-ți propui ceva realizabil. Să rămânem printre primele șase echipe, în zona play-off, constituie un scop realist, nu cred că bat câmpii când spun că-mi doresc asta. Și Cupa României mai e un scop pentru Astra. 

- Situația financiară care mai e?
- Nu avem probleme, n-am plâns după ceva ce nu primeam. Ca peste tot, mici întârzieri la plata salariilor. Nici nu le-aș spune întârzieri, că e vorba despre o lună, e ceva normal pentru campionatul românesc.

"Începusem și eu să fac paradă cu modernismul"

- Aveți un laptop pe masă și am văzut echipa așezată în 4-2-3-1. Tehnologia chiar contează în fotbal? De ce nu e suficient ca antrenorul să scrie echipa cu cretă pe tabla din vestiar?
- La un moment dat încercam să adun cât mai multe informații, să observ tot ce se putea despre adversar. M-am mai liniștit între timp. Volumul prea mare de date îi bulversează pe jucători. E mai bine să fii simplu, să vii cu două, trei observații legate de slăbiciunile adversarului, să le transmiți fotbaliștilor clar cum pot să profite. Sau să-i atenționezi cum să se apere, dacă adversarul e foarte puternic și excelează într-o anumită zonă.

- Aparatura constituie, așadar, și o tentație a unui antrenor de a face paradă, "eu sunt modern"?
- Să știți că am făcut și eu greșeala asta în tinerețea mea ca antrenor, însă tehnologia, dacă nu e afișată în exces, îi poate ajuta pe jucători să priceapă mai bine unele indicații.

- La Ceahlăul, în anii '90, nu apărea antrenorul cu vreun laptop, nu?
- Nu aveam așa ceva, însă am simțit pe pielea mea că sunt diferite canalele de comunicare atunci când ai de-a face cu un lot de 30 de oameni: unul e auditiv, altul e kinestezic, altul este vizual. Ca mod de înțelegere a datelor. Partea kinestezică, exemplul, o lucrăm pe teren, unde le și transmit indicații. Dacă mai adăugăm și ceva video, mesajele vor ajunge la mai mulți jucători. E multă informație în fotbal! Și nici nu poți, ca antrenor, să controlezi atâția factori, atâtea situații de joc foarte greu de imaginat!

- Spuneți-ne un jucător care va fi foarte bun în ediția asta a campionatului!
- N-aș vrea să ne vedem anul viitor și să-mi reproșați: "Costele, ai pariat greșit!". Majoritatea pariurilor sunt hazardate, nu poți controla destinul. Pot să vă spun acum un nume și acesta să se accidenteze grav în curând, așa că pariul meu s-ar pierde. Oricum, sunt fotbaliști în România, bazinul de talent există în continuare, altele sunt problemele noastre: infrastructura, modul de lucru. 

"Alibec e naiv, credul, e un copil iubit"

- Într-o competiție slabă, cum e asta din România...
- Fotbalul face parte din societate, nu puteți să-l rupeți din context! Eu n-am văzut să aibă Albania un campionat strălucitor! N-am văzut Germania foarte slabă la fotbal! Fotbalul din România nu e sub nivelul general din societate. Campionatul nostru nu e chiar slab! Eu am feedback de la fotbaliștii străini care vin la noi. Recent mi-a spus unul dintre ei: "Uau, ce ritm! Nu aș fi crezut că e o ligă atât de grea!". Nu e cel mai spectaculos campionat, asta e adevărat. Și mai avem multe de îmbunătățit.

- Ce ar trebui îmbunătățit?
- Jucătorii trebuie să adere mai clar la regulile din fotbalul profesonist. Regulile lipsesc în societatea noastră, în general. Semaforul roșu nu e pentru mine, e pentru ceilalți! Așa funcționează România și fotbalul s-a aliniat și el la metoda asta. Un copil talentat cu vârsta de 14 ani va fi mereu protejat de club, fiindcă oficialii acelui club știu că puștiul e șansa lor de îmbogățire. Așa ceva nu se întâmplă afară, copiii nu sunt tratați diferit și cresc sănătos.

- Apropo de talente protejate, îl mai salvați pe Alibec?
- De ce, face baie în mare? Că Denis nu știe să înoate, deși e din Mangalia! Pe bune, eu m-aș bucura dacă toți cei care îl critică pe Alibec ar petrece două săptămâni cu el, ca să-l cunoască. E doar un mare suflet de copil: bucuros, naiv, credul. Are ieșirile lui, acele gesturi, știe că greșește și vine singur: "Am greșit, vreau să plătesc!". "Nu te doare, mă, să plătești?". "Ba da! Sper să mă pot controla!". Eu îl înțeleg, îl sprijin, iar colegii îl iubesc.

"N-ai cum să-l imiți pe Cârțu!"

- Ați condus naționala de juniori mari, deci îi cunoașteți pe jucătorii viitorului. Mai e cazul să sperăm că ne vom califica la turneele finale în anii următori?
- Am observat că voi analizați lucrurile cu pesimism uneori. Poate e speranță sau inconștiență în cazul meu, dar susțin că avem o forță fotbalistică. Nu reușim să ne adunăm energia în momentele-cheie, poate asta e o problemă a nației. Când e greu, complicat, ne blocăm. E bine că pleacă mulți tineri în străinătate și vin la națională schimbați, ei îi influențează și pe cei rămași aici.

- Dacă la Botoșani aveați o echipă de bătaie, cu un joc direct, așa va juca și Astra?
- Nu e corect, trebuie să facem o diferență clară: cu o echipă tehnică nu poți să joci direct, ultradefensiv plus tranziție pozitivă. Un selecționer poate să-și aleagă fotbaliștii pentru un anumit stil. Un antrenor n-are cum să facă asta, el e angajat și primește pe mână un lot. Și atunci, văd care e calitatea de bază a lotului și în funcție de trăsătura asta construiesc jocul.

- Și care e calitatea de bază a Astrei?
- De ce nu vreți să-i lăsăm pe ceilalți antrenori să descopere în campionat ce joacă Astra? Sau faceți interviuri cu toți și-mi arătați și mie răspunsurile lor? Iar eu o să spun atunci că nu facem mare lucru, jucăm o miuță la antrenament și plecăm la casele noastre. Ha, ha, ha! 

- E vreun antrenor pe care căutați să-l imitați?
- Sunt greu de imitat antrenorii. M-ați vedea pe mine în rolul lui nea Sorin Cârțu? Nu! Trebuie să ai temperamentul și aspectul lui Cârțu ca să fii Cârțu! Eu nu vreau să mă prefac, fiindcă n-aș avea cum să joc teatru încontinuu, zi de zi, și-atunci jucătorii se vor prinde că nu mai sunt eu, că joc un rol. Ca să vă spun un nume care-mi place mult de tot: Pochettino. Nu știu dacă să-l pronunț italienesc, cu "che", sau spaniol, cu "ce".

"Se zicea c-a fost blat și cu Juventus!"

- Din munca tehnicienilor pe care i-ați avut la Ceahlăul mai e ceva aplicabil azi sau sunt învechiți oamenii aceia pentru fotbalul actual?
- Să știți că eu țin legătura în continuare cu Teddy Șteț. Și m-a impresionat un om cu care mă consult și acum: Ghiță Poenaru. Experiența e cel mai mare câștig pentru un antrenor. Antrenamente și alte detalii tehnice găsești și pe net, sunt mii de siteuri. Când ai un conflict cu un jucător sau simți că nu poți ajunge la sufletul echipei, nu mai merge să cauți pe net, atunci trebuie să te descurci singur și doar experiența te ajută.

- CV-ul de jucător ar fi putut fi mai bun?
- Mult mai mult! Acum îmi dau seama de toate prostiile pe care le-am făcut, că nici măcar copilării, naivități nu pot să le numesc. A fost mai mult vina mediului în care trăiam decât a mea. Alimentația, modul în care mă antrenam, absența unei motivații profesionale clare, toate astea m-au tras în jos. Perioada în care am jucat eu a fost una bulversată, ciudată, fără repere morale prea multe. 

- Și Ceahlăul a fost o echipă ciudată: victorie cu Mallorca, două egaluri cu Juventus și statutul de membru fondator al Cooperativei. 
- Știți că s-a vorbit că și cu Juventus a fost blat? Lumea nu mai avea încredere, probabil pe bună dreptate!

- Era justificată deci imaginea de echipă din Cooperativa aranjamentelor?
- Sunt lucruri pe care dacă n-am putut să le pronunțăm și să ni le asumăm atunci, acum nu mai are niciun rost să le dezbatem. 

"Sper să mă facă mare jucătorii"

- Gheorghe Ștefan a fost bun sau nociv pentru fotbal?
- Dacă am avea azi oameni cu aceeași pasiune pentru fotbal... O pasiune incredibilă! În '91, când a venit la Ceahlăul, stătea toată ziua la stadion. Eu eram deja de doi ani la echipă. Și acum, când ajung în Piatra Neamț, merg să beau o cafea într-o cafenea de lângă stadion. Privesc arena și-mi mai răscolesc sufletul. Ar fi nevoie de mai mulți oameni pasionați ca Ștefan!

- De ce spuneau adversarii că se deplasau în Kosovo când aveau meciuri la Piatra Neamț?
- Dădeam tare de tot, da! Eu nu făceam parte din categoria celor mai agresivi, eram mai firav, un jucător de construcție, de atac. Aveam colegi răi, puneau serios piciorul la minge: Ivanov, Marc, Ionescu, Șoimaru, Domșa, Alistar, Iencsi, Robert Ghioane. Jucau la limita agresivității! Poate i-am mai uitat pe unii. Le dau o bere durilor pe care i-am uitat!

- Agresivitatea, alergătura sunt tot mai apreciate. Nu era mai frumos să-l vedem pe Luțu decât să ne uităm la un jucător monitorizat cu 12,5 kilometri parcurși pe meci?
- Era, dar media a promovat intensiv fotbalul, așa a crescut competiția și toate cluburile au început să devină dependente de bugete și de clasamente. În condițiile astea, nu-ți mai permiți să faci doar ce e frumos. Asta e evoluția. Nu neapărat în bine, doar că așa s-a dezvoltat fotbalul. 

- Pe care jucător al Astrei puteți să-l ajutați să devină bun de vândut peste șase luni?
- Să-l ajut eu? Pentru așa ceva sunt aici?! Păi, eu am venit la Astra ca să mă facă ei mare antrenor! Eu asta aștept de la echipă!

"S-a schimbat mult fotbalul în ultimii 30 de ani, au crescut forța și viteza. Am intrat într-un antrenament în locul unui jucător accidentat. După exercițiu mi-am făcut cruce că am scăpat sănătos! Fotbalul de azi merge mai mult spre fitness decât spre tehnică și tactică"

"Cam toți antrenorii au la dispoziție aceleași unelte: monitorizare, scouting, evaluări. Are succes acela care reușește să dea la o parte un milion de date și să le vadă pe cele mai importante. Doar două, trei sunt decisive dintr-un milion de cifre pe care le primești!"

"Statistica arată că finalistele din Champions League aleargă cel mai puțin din toată competiția. Alergi foarte mult doar când ai de compensat o diferență de valoare. Și atunci, de ce aduceți des în discuție numărul kilometrilor alergați?"

"Sistemul de joc e ceva ce arată cum stă o echipă pe faza defensivă. Și atât! Dacă ar sta secretul fotbalului într-un sistem, am juca toți 4-3-3 ca Barcelona și ar deveni simplu!"

Costel Enache 

15sezoane a jucat Costel Enache la Ceahlăul, pentru care a debutat în 1989. A mai bifat o stagiune la FC Național și una la UTA