Articol de GSP - Publicat sambata, 13 februarie 2021 14:46 / Actualizat sambata, 13 februarie 2021 14:49
Fostul arbitru Marius Avram, 41 de ani, a participat la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”. Acesta a povestit episoade neștiute publicului din cariera sa de arbitru.
- Emisiunea „ Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Emisiunea a fost difuzată în luna februarie 2021
- Marius, ai sute de meciuri ca arbitru, n-ai mâncat niciodată bătaie?
- Nici în Liga 4. Am avut noroc din punctul ăsta de vedere. Țin minte un meci, venise și familia în tribună. Încântați, mama, tata. Și mama filma meciul. M-au înconjurat jucătorii să mă bată. Când ne-am uitat la casetă acasă, tremura camera și tata zicea: "Du-te, du-te!". "Ce să fac, domne, să mă duc eu în teren?!". Am reușit prin alt stil și prin alt fel de comunicare să nu mi-o iau.
- Dar înjurături?
- Colecție întreagă. Dacă te deranjează că iei înjurături, mai bine nu mai faci meseria asta. Mie mi-au strigat piticule, cheliosule. Ajungeam acasă și mă întrebau cum a fost la meci, te-au înjurat. "Nu, nu, nu. Pe tine, mamă! Nu știu ce-au avut cu tine. Și pe tata, pe mine, nu". Ziceau doar.... "Băăăă, de mă-ta!". Înveți să nu iei lucrurile astea personal niciodată. Altfel trebuie să te lași mult mai devreme, dacă ești sensibil la capitolul ăsta.
- Fratele tău, Valentin, a vrut și el să renunțe acum la arbitraj.
- A fost o reacție la cald. Noi, ca familie, suntem foarte uniți și uneori eu sufăr mai mult pentru el decât pentru mine. El a considerat că este nedrept și a vrut să renunțe. Am reușit să-l conving să rămână și este unul dintre cei mai buni asistenți din România la ora actuală. Recunoscut de toată lumea ca fiind un arbitru asistent valoros, care asigură constanță. Și care a luat note mari la cursurile internaționale. "E păcat să renunți!", asta i-am spus. Era păcat să renunțe pentru mine.
- Marius, dacă tatăl tău nu era arbitru, tu mai urmai același traseu?
- De acolo a plecat dorința mea să fiu arbitru. Eram copil, îl vedeam la meciuri. Mereu în vacanțe mergeam cu arbitrii, îmi doream să fiu ca ei. Să fiu ca tatăl meu, idolul meu, eroul meu! Tot timpul l-am văzut ca pe un idol! Nici nu știu să-mi fi dorit să fiu altceva! Totul a pornit din întâmplare. Și-a cumpărat un echipament din Italia și când a venit îi era mult prea mic. L-am luat eu, l-am pus pe mine, venea perfect! Și-atunci mi-a zis: "Hai, bă, la școala de arbitri!". Se întâmpla în 1994.
- Ai avut și un mare avantaj că tatăl tău a fost arbitru.
- Încă de când eram mic, el mă pregătea, mergea cu mine la antrenamente. Pregătire fizică, teoretică, urmăream meciuri, mergeam cu el pe stadioane. Îmi făcea rapoarte de arbitraj și-mi strigau unii din tribună: "Băi Avrame, te-ai făcut de râs, că a scris tac-tu zece pagini!". El venea și scria la meciuri, și credeți-mă că nu erau pozitive. Nu scria că am făcut foarte bine, nu era genul, era foarte critic. Mai ales cu mine! Scria observații negative. Eu veneam acasă încântat și mă dezumflam imediat.
- În perioada în care a fost președinte, nu te-a protejat deloc.
- În ultimii 30 de ani la cârma CCA au fost: Dan Petrescu "Fibră", Grigorescu, Igna, Costică Vâcea, Crăciunescu, Vasile Avram, Alexandru Deaconu și acum Kyros Vassaras. Vasile Avram a fost doar doi ani și în perioada aia am primit meciuri foarte grele. Nu mi-a dat meciuri de care nu știe nimeni. Tata mi-a dat Steaua, Dinamo, Timișoara, Urziceni, CFR, Craiova, Vaslui, Rapid. Orice meci între ele era un derby, cu încărcătură mare. Și în presă, și în teren. Niciodată nu m-a protejat.
CITEȘTE ȘI:
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
