Articol de Vlad Nedelea - Publicat marti, 20 iulie 2021 12:04 / Actualizat marti, 20 iulie 2021 15:34
Valeriu Iftime, 61 de ani, a acceptat un dialog altfel, pentru a-l cunoaște pe omul din spatele patronului de club, alt personaj în afara celui ce apare la televizor și vorbește despre transferuile lui Chindriș sau Ongenda.
- Domnule Iftime, puțini vă știu altfel decât vorbind despre Botoșani, transferuri și fotbal. Cine sunteți în afara posturii de patron de club?
- Să știți că-mi place mult acest tip de subiect decât cel despre fotbal. La bază sunt inginer electronist. Am terminat electronica la Iași. Am un doctorat în informatică de proces, în sisteme SCADA, adică să poți conduce de la distanță sistemele de transport energie termică. Din '92 sunt într-o companie, cu 3 asociați. Cred că suntem printre puținii care rezistăm în aceeași formulă de atâta timp. Am început când niciunul n-avea casă sau mașină, iar acum fiecare are de toate.
- Cum ați început totul?
- Am avut mereu ideea asta de a americaniza lucrurile. În '89 am mers la facultate cu fostul meu director de la firmă, care acum e cel mai bătrân parlamentar. Am fost să căutăm studenți pentru a face cea mai mare dezvoltare informatică. Aveam niște calculatoare și voiam să facem cea mai mare rețea. N-avea nimeni în România așa ceva! Se auzea doar de pe afară. Nu erau internet și alte nebunii.
- Explicați!
- Am adus 30 de ingineri de domeniul electric și automatizări. Am proiectat niște aplicații SCADA pentru niște companii din cadrul Ministerului. Cu trei dintre ei m-am asociat mai târziu în ceea ce e azi ELSACO. Am crescut cu ceea ce știam să facem mai bine, nu vânzând cămăși sau nuci prin Polonia. Am făcut primele sisteme SCADA din România în centralele termice. Aceste lucruri erau o raritate la acea vreme. Ceva incredibil. O știință nemaipomenită. A fost curaj după curaj. N-am cumpărat nicio fabrică de stat și m-am îmbogățit. Timp de 30 de ani nouă ne-a crescut în fiecare an cifra de afaceri. O creștere organică. Trebuie să mă mândresc cu asta! Nu ne-am certat niciodată între noi! Am învățat să negociem fiecare lucru așa cum trebuie.
„Aș fi vrut să fiu fotbalist, dar tata voia să fac matematică și fizică”
- Tot cu acești asociați ați ajuns și în fotbal, nu?
- Așa e! Firma noastră e cea mai mare plătitoare de impozite din Botoșani. Mereu a fost o firmă cunoscută în oraș. Primarul tot voia prin anii 2000 să aducă oameni de afaceri să țină echipa la Liga a 3-a. Așa au ajuns și la mine. Mie îmi plăcea fotbalul. Am jucat în fiecare zi fotbal 40 de ani. Mi-ar fi plăcut să fiu fotbalist, dar mi se părea că n-am picioarele suficient de crăcănate, că nu alerg foarte bine. Mă punea în dificultate orice fotbalist bun era lângă mine. Țin minte că voiam să merg la fotbal și îmi era rușine să-i zic tatălui meu. El voia să fac matematică și fizică. Așa că n-am făcut niciun fotbal. Legătura cu fotbalul a fost mai mult pasională. De acolo veneau marile mele emoții. Când Steaua a câștigat Cupa Campionilor sau România juca pe la Mondiale.
Țin la fotbal pentru că e un spectacol care merită. Sunt oameni care trăiesc și respiră prin fotbal. Oameni care își aruncă televizorul pe geam, care explodează sau care plâng. Marile piese de teatru te mai frământă așa tare. Teatrul și opera sunt pentru elite, fotbalul pentru masă. De asta e așa important
Valeriu Iftime, patron FC Botoșani
- Să revenim la momentul când ați intrat în fotbal!
- Așa, am participat atunci la finanțarea echipei. I-am întrebat de cât e nevoie, mi-au zis 10.000 de lei, am dat și gata. A fost însă o adunare a finanțatorilor, unde fiecare urla să joace unul și altul. I-ar eu i-am întrebat despre buget și strategie. Se uitau la mine ca la un nebun. "Te-ai sculat, Iftime"! Însă atunci a văzut primarul că știam ce vorbesc. Mi-a propus postul de președinte, atunci am pus mâna pe diplomatul vechi cu FC Botoșani în care erau 3 chitanțe. Era 2004. Am construit ușor-ușor. După câțiva ani cei de la Primărie m-au băgat în Consiliul Local, că-s președintele clubului de fotbal, care mănâncă bani de la bugetul local. "Până când mai mâncați bani?", m-au întrebat. Voiau să știe când devine profitabil. Aveau dreptate! Era o doamnă foarte simpatică care m-a scos la tablă. I-am zis atunci: "O să dea bani la nesfârșit, în fiecare an mai mult". Atunci s-au speriat și au zis că vând acțiunile. M-au forțat pe mine într-o conjunctură obraznică să-l iau. Am dat 100.000 de euro pe Botoșani pentru că nu voiam să-l dau cuiva să-l omoare.
- Vă pare rău?
- Nu, nu, nu! În general mă simt ocrotit de Dumnezeu. Nu-mi pare rău pentru nimic! N-am pierdut deloc timp în viață, am făcut mereu câte ceva, mai bine sau mai rău. E cel mai mare câștig al vieții mele faptul că nu am pierdut timp.
- Care e primul vis împlinit?
- Când eram mic și vedeam filme la televizor, mă uitam la oamenii de la țară care merg la oraș și care au rezultate la școală. Apoi acei copii ajung ingineri și îi recunoaște fabrica. Vă rog să mă credeți că așa a fost și pentru mine. Am învățat bine, nu cel mai bun, dar printre ei, iar când am ajuns în fabrică mă știa lumea drept "inginerul ăla bun. Iftime ăla știe". Și ar mai fi un vis în liceu, pentru că mereu mi-am dorit să fiu campion la ceva. Am fost de două ori la olimpiada la fizică la faza finală. Mi se părea că-s un mare campion. Și ca să fie total cu noroc, acolo mi-am găsit și soția.
„Citesc mult despre presiunea pusă de comuniști! Și mă pasionează eficiența energetică”
- Ce pasiuni mai aveți?
- Drumețiile și sportul. Umblatul peste tot, în pădure, în câmp. Fac și acum în fiecare duminică asta. Și citesc destul de mult. Am cercetat foarte mult istoria României în perioada interbelică. Un an de zile am citit tot ce ține de legionari, să mă lămuresc cu ei. Acum citesc mult despre presiunea pusă de comuniști asupra poporului român, cu tot ce înseamnă atrocități din închisori. Doamne! Dacă ești român și vezi cam cum ne-am bătut joc de nația asta... Citesc acum o carte care mă înspăimântă. Cam ce se întâmpla cu familii de oameni bogați de pe la Muscel. Îi luau la rând și îi dădeau afară din orice funcție, profesori, doctori. Le luau tot, îi băga în pușcării. Îi punea să pătească chirie în casa lor. Ceva incredibil! M-a pasionat istoria asta a unei realități din România. La fel îmi place subiectul legat de o nouă rânduire în lumea asta, cu tot capitalismul ăsta din România, care n-are un model de succes la nivel de electiv. Trebuie să se întâmple ceva, ca să putem alege din oameni deștepți. Nu din oricine! Citesc la americani, la nordici, mai văd modelul chinezesc, care un hibrid între un comunism și capitalism. Mă pasionează! Dar cea mai mare pasiune a mea este eficiența energetică.
- Explicați, cu siguranță puțină lume înțelege exact!
- Dacă cineva mă întreabă pe mine, pot spune că sunt un om care dă un sfat bun despre încălzirea eficientă a populației. La tot ce înseamnă fum, centrale mari și mici, sobe. Este o tragedie în România! Sunt 4 milioane de sobe. Și care ard de 3 ori mai mult lemn decât noi știm legal că-l ard, cu un randament de 30 de procente. Și nimeni nu înțelege asta. Știu lucrurile astea! Am multe pasiuni de genul!
- Și caii?
- Da, da! Nu mai sunt un mare călăreț. Nici n-am fost. Am niște cai de rasă. Merg cu ei la concurs. Am un antrenor, pe care l-am adus tare greu din Scoția. Cu el fac un business cu cai. Aduc unii, îi vând pe alții. E un Croitoru la scară cabailnă. Chiar mizez pe el. Nu-s scorurile foarte mari, vorbim de zeci de mii de euro.
Are un cal de 100.000 de euro
- Care-i cel mai scump?
- Până în 100.000 de euro. Mi-ar trebui o infrastructură mult mai solidă pentru mai mult de atât. Ar fi nevoie să mă mut de aici, pentru că nu-s concursuri în zonă. Toți caii de concurs stau în zonele calde, precum Dubai. Unde îi poți antrena continuu. Iarna eu n-am ce face! Sunt cam la Liga a 3-a la cai. Sau poate Liga 2-a. Ca o balanță cu fotbalul, unde-s Liga 1.
- Ce vă relaxează cel mai mult?
- Când câștigăm la fotbal. Este senzațională ziua de după. Cum la fel de neagră e ziua când pierzi. Și mă mai relaxează plimbările pe care le fac cu soția prin pădure. Am o pădure, unde am și ferma, 13 mii de hectare, cunosc toate locurile. Ambii băieți ai mei sunt la fel de pasionați de tot ce înseamnă plimbări de genul. Știu locuri și tot așa. E greu să faci 4-5 ore de traseu pe zi, dar rezist și chiar mă relaxează.
- V-a reproșat vreodată soția faptul că ați intrat în fotbal?
- Da! Mult! Toată familia! Mai ales la început. Li se părea că pierd timpul. De bani nu știu dacă le-a păsat foarte tare, deși au spus și despre asta. M-am reglat în timp! Acum nu mai merg la niciun meci în deplasare. Mai des eram în Liga a 2-a în deplasări. Atunci aveam toate weekend-urile ocupate. Plecam dimineață, dacă câștigam mai trăgeam și o băută, veneam a treia zi acasă. Atunci era mai complicat! În Liga 1 m-am educat mult. Cred că și pentru că sunt toate meciurile la televizor. Băieții mei nu sunt microbiști. Sunt convins că transpiră totuși la meciuri.
Mereu mi-a plăcut fizica. Mi s-a părut că dacă știu fizică înțeleg multe lucruri. De ce se usucă rufele iarna sau de ce plouă? M-a pasionat mult asta! Mi-am atins scopul! Mă înțeleg cu viața mea. N-am vrut prea mult niciodată!
Valeriu Iftime, patron FC Botoșani
- Soția vă susține acum?
- E tristă când luăm bătaie pentru mine. Când vin acasă după o victorie: "Mamă... Coboară pe pământ, ești om. Nu mai zbura".
- Vă deranjează că sunteți văzut mai mult ca un om din fotbal decât ceea ce faceți în business?
- Cred că da! Dar nu poți ieși în lume altfel. Fotbalul e foarte vizibil, foarte expus! Însă lumea a văzut că nu-s chiar în tiparul oamenilor de fotbal, că spun altceva. Și cred că în general sunt apreciat. Nu știu cât! La un moment dat chiar mă gândeam să mă opresc cu acest tip de apariții, ca lumea să păstreze imaginea unui om corect, care a făcut ceva la Botoșani. E adevărat că atunci când cineva mi-a reproșat că-s într-o relație prea apropiată cu Gigi Becali, chiar de supunere, atunci m-a deranjat. Sunt însă mulți oameni care apreciază ce am făcut în fotbal.
"N-am fost genul de om să pierd viața prin crâșme. Dacă am mai băut, am făcut-o cu niște prieteni la o masă. Nu m-am jucat deloc jocuri video, deși o făceau toți colegii mei. Poate foarte puțin. Eu citeam! Nu că eram mai mofturos. Dar nu-mi plăcea să pierd timpul"
Valeriu Iftime, patron FC Botoșani
Citește mai multe știri din Liga 1 aici:
)
)
)
)
)
)
)
