EXCLUSIV VIDEO Contestatul Florin Șoavă rupe tăcerea după mulți ani: „Nu am fost «copilul» lui Iordănescu. Din cauza negativismului lui, m-am retras de la națională”

Considerat cândva favoritul selecționerului Anghel Iordănescu, Florin Șoavă (43 de ani) s-a rupt de fotbal și s-a stabilit în Eșelnița, o comună de pe Clisura Dunării, unde și-a construit o pensiune de patru margarete. După câțiva ani petrecuți în antrenorat la liga a treia, fostul internațional român spune că „mi-am găsit locul, liniște sufletească, zâmbesc, sunt fericit”. 

Businessul e unul bun, sezonier, din mai până în septembrie, apoi familia Șoavă - fotbalistul e recăsătorit și a devenit acum 10 luni tată pentru a treia oară - se bucură peste iarnă de liniștea locului. Un tip discret, campionul României cu Rapid în 2003 a acceptat cu greu să acorde un interviu Gazetei, însă a sfârșit prin a povesti multe momente neștiute din cariera sa de fotbalist și antrenor.

145 de meciuriși 5 goluri are Florin Șoavă în Liga 1 în tricourile lui Extensiv, Universitatea Craiova și Rapid

- Florin, de ce nu ai rămas în meseria de antrenor? Ai antrenat la Roșiori, Filiași…
- …La Podari, am fost la U19 la CSU Craiova pentru o scurtă perioadă, apoi am renunțat. Am avut cinci ani de antrenorat în liga a treia, fără speranța de a urca mai sus. Nu am prins o echipă care să aibă o situație materială bună și care să se bată la locurile de promovare. M-a dezamăgit ce s-a întâmplat și am luat decizia importantă de a începe o afacere. A fost o decizia bună.

- De ce ai renunțat totuși? Nu erai făcut pentru meseria asta? 
- Am iubit și iubesc fotbalul în continuare. Pe vremea când eram la Universitatea Craiova, i-am spus domnului Mititelu că echipa va lua campionatul cu mine jucător sau antrenor. Ca jucător n-am reușit. Mi-am făcut meseria foarte bine, dar m-au dezamăgit multele probleme din fotbalul românesc. Le știți și voi, unele sunt de actualitate chiar în zilele astea.

- S-a băgat cineva din conducere peste deciziile tale?
- Și asta. La Roșiori a fost și o chestie politică. La nivelul ligii a treia era foarte multă mizerie. Nu era făcut pentru mine. Eu sunt făcut altfel, mi se reproșa mereu că sunt prea liniștit. Eu zic că eram diplomat, nu trebuia să bag furca în jucători să-i fac să înțeleagă ce vreau de la ei. Am avut rezultate bune. La Filiași, am mers la reunirea lotului, iar a doua zi am fost dat afară spunându-mi-se că e o decizie politică. A fost un șoc pentru mine…

- Nu te voia primarul? 
- Nu am intrat în detalii. Se dorea probabil numirea altcuiva. Am plecat.

La Roșiori aveam un buget de 3 miliarde și jumătate, iar echipa care a promovat, Turris, avea în jur de 40 de miliarde. Dar la meciurile directe am făcut jocuri extraordinare, Lincar m-a felicitat după meciul pierdut în Cupă
- Florin Șoavă

- Când ai spus că e mizerie, te refereai și la corupție? 
- Nu am participat nici ca antrenor, nici ca jucător. Poate asta a și fost o problemă. Nu o să mă bag niciodată în treburi murdare. Au fost unele momente ca antrenor când a trebuit să facem ceva, dar nu am fost niciodată de acord cu aceste practici. Poate de asta nici nu am fost așa apreciat.

„Rădoi plângea când pierdea”

- Ai fost coleg cu Rădoi, cu Boloni ai debutat la națională, Hagi te-a lăudat la începutul carierei tale. Pe cine ai vrea selecționer? 
- Cu Rădoi am fost coleg începând cu CCS Drobeta Turnu Severin. El era mai mic. Când a venit la Extensiv, plecasem deja la Universitatea. Îl cunosc de când era copil. E un băiat bun. Când era junior, plângea dacă pierdea. Își dorea enorm să câștige.

- Ai fi vrut să rămână la națională? 
- Așa ar fi trebuit. La începutul calificărilor, s-a văzut lipsa lui de experiență, apoi a reglat din mers. Dar nu a reușit să-i capaciteze pe jucători cu Islanda. Am pierdut un punct ușor în Germania, gol primit ușor, în Armenia am pierdut puncte. Dacă pleacă Rădoi, cred că Edi Iordănescu ar putea să fie selecționer. Boloni e un antrenor excelent, dar trebuie să dăm credit tinerilor. Eu îl văd pe Iordănescu, dar cred că-l vor pune pe Mutu.

- Daaa?! Ai ceva informații? 
- Asta e părerea mea. Văd tendința federației.

- Cum era Boloni? 
- Era foarte exigent, dar și foarte glumeț. Relaxant în antrenamente. Îmi aduc aminte că într-un turneu cu naționala am jucat cu Croația. Am aterizat acolo și am ajuns la 3 dimineața la hotel. Noi voiam să ne luăm camerele, dar Boloni ne spune: „În 15 minute, ne vedem în recepție pregătiți de antrenament”. Am rămas blocați. „Băi, frate, ce are ăsta?!”. 

- Și ce ați făcut?
- Am făcut toți o alergare, 35 de minute. Dânsul era primul. Cu glume, cu caterincă. Când ne-am întors la hotel, am realizat abia după duș că avusese o idee excelentă. Ne simțeam foarte bine după oboseala de după drum.

A scos un CD cu piese compuse și cântate de el

- Înțeleg că în Algeria v-a dat niște teste psihologice folosite la Clairefontaine…
- Am luat printre primii acele teste. Cred că primul. Ca fotbalist, trebuie să fii inteligent și să înțelegi ce-ți cere antrenorul. Dar nu m-a surprins. Când eram tânăr, mergeam la olimpiade la matematică, la română. La geometrie eram as. Am intrat al treilea la liceu, la informatică, fără să fac vreo oră de pregătire. Apoi am început antrenamentele și nu am mai putut merge zi de zi la școală. M-am transferat la un liceu sportiv și ușor, ușor, am ajuns unde am ajuns.

- Având capacitatea asta intelectuală, te-ai gândit ce ai fi putut face dacă nu erai fotbalist? 
- Nu știu. Îmi plăcea să și cânt. Și acum mai cânt când ne vedem cu prietenii. Poate mă făceam muzicant.

- Nu cântăreț, ci muzicant. Au povestit foștii tăi colegi de la Arsenal Kiev că ai și scos un CD cu muzică, dar doar pentru tine. 
- Da, au povestit golanii… Am făcut melodii pentru mine. Eu compuneam și linia melodică și cuvintele. Sunt niște melodii superbe, sunt trăirile mele. Sunt melodii populare, două-trei manele și câteva blues-uri.

- Ai luat ceva lecții de canto? 
- Nu. Când era tânăr, tata cânta la Orșova, la Casa de Cultură. Cred că i-am moștenit talentul. Avea caiete cu cântece. De mic le lua și cânta împreună cu mine. Pot să descifrez partiturile.

Îmi lipsește doar mersul la stadion, la meciuri. Câteodată îmi lipsesc întâlnirile cu prietenii apropiați. Dar sunt fericit cu familia mea, avem un băiețel de zece luni de care ne ocupăm în fiecare moment. Îl cheamă Zian Costin. E un băiețel de nota 100, îl iubesc infinit
- Florin Șoavă

- De obicei, un copil inteligent, bun la învățătură, poate fi privit cu reticență într-un vestiar la fotbal. Ai avut problemele din punctul ăsta de vedere? 
- Nu, nu am fost tocilar, îmi făceam temele într-o oră. Apoi ieșeam în fața blocului unde băteam mingea până se întuneca. Îmi amintesc că aveam o doamnă dirigintă care era profesoară de informatică. Ne-a explicat un exercițiu și apoi ne-a întrebat dacă am înțeles. Toată lumea a zis da. “Cine iese la tablă?”. Toată lumea s-a băgat sub bancă, eu fiind mai înalt nu prea încăpeam. “Florin, ieși la tablă!”.

- A căzut pe tine. 
- Da, pe mine care și lipseam mai mult de la școală. Am ieșit, dar nu m-am descurcat. Ne-a făcut în toate felurile, că de ce mințim că am înțeles. Mi-a dat nota 4. Mi-a fost atât de rușine de acel moment încât am pus mâna și am învățat pentru teza de peste două săptămâni și am luat 10. A zis că am copiat. M-a scos la tablă, am făcut toate exercițiile pe care mi le-a dat.

Cumpăna din adolecență: „Am simțit o durere groaznică”

- Când ai știut că vei ajunge un fotbalist profesionist bun?
- Nu m-am gândit vreodată. Dar am avut un moment de cumpănă. Eram la Electroputere Craiova, am avut un meci amical pe stadionul Ion Oblemenco. Plouase înainte, am scăpat în stânga, am vrut să centrez, dar mi-a fugit piciorul drept și mi-a sărit genunchiul. A sărit și s-a pus singur la loc. Am simțit o durere groaznică. Căpitanul Biță a venit la mine și mi-a zis că sunt probleme mari, că mi s-a rupt totul în genunchi. Am plâns, dar după o săptămâna am jucat cu un bandaj la picior și am dat și gol cu Alba Iulia.

- Practic, ai avut noroc că ligamentele tale nu s-au rupt, au fost doar întinse.
- Da. După aceea am și rămas cu laxitate la genunchiul drept. Dar a fost ok, până la finalul carierei nu am avut nicio accidentare importantă. Am fost și foarte profesionist. Când a fost vorba de fotbal și antrenamente, am fost sută la sută. Când a fost vorba de distracție, am fost tot sută la sută. Dar am făcut diferența, nu am amestecat.

- Ai avut vreun model în carieră? 
- Gică Popescu. Mi-am dorit să ajung ca el. Când eram la Severin, am jucat un amical cu Universitatea Craiova. După meci, Țîcă Zamfir (n.r. - descoperitorul lui Gică Popescu) a venit la noi acasă, la tata, și a zis că sunt viitorul Gică Popescu și că trebuie să ajung la Craiova. Au fost ceva neînțelegeri, Craiova nu a vrut să plătească o sumă modică, dar m-a luat după doi ani cu vreo 300.000 de dolari de la Extensiv. 

- Ți-ai văzut împlinit visul de a juca pentru Universitatea. 
- Când treceam pe lângă stadion, mă închinam și mă rugam să ajung să joc și eu acolo. Țin minte că era domnul Pițurcă la Steaua și am avut oferte pe masă. Craiova și Steaua. Am ales Universitatea, îmi doream enorm. Dar poate că dacă alegeam Steaua, aveam alt drum în viață. Sufletește sunt însă împăcat.

Farsele colegilor și telefonul lui Copos

- De la Craiova, ai ajuns la Rapid și ai luat titlul. 
- Titlul, cupa și două supercupe. A fost cea mai bună perioadă din istoria Rapidului. Într-o carte despre istoria clubului, domnul Giovanni Becali m-a inclus și pe mine ca mijlocaș central în echipa ideală a clubului. Dar hai să-ți povestesc cum am ajuns la Rapid.

- Spune-ne!
- Era George Copos patron. La Craiova, aveam o gașcă frumoasă. Stoican, Bărcăuan, Sava. Sunau colegii și se dădeau de la Gazeta Sporturilor sau de la alte ziare. Făceau caterincă, puneau întrebări colegilor. Într-o seară, în cantonament, mă sună un număr privat. Eu am zis că e clar o caterincă. Răspund. “Bună seara, Florin Șoavă? George Copos de la Rapid sunt”. Am rămas blocat o secundă, apoi am zis că e unul dintre vagabonzii ăștia și am închis telefonul.

- Și? 
- După un minut, sună iar. „Florin, nu mai închide! Sunt George Copos”. I-am recunoscut vocea. M-a întrebat dacă vreau la Rapid. La Craiova, nu era o perioadă grozavă. Deși îmi dorisem mult să ajung la Craiova, am simțit că e momentul să fac un pas mai departe. Am venit la Rapid, diferența era enormă. Am prins trei ani superbi, jocuri buni, dar cu o mare dezamăgire, ratarea calificării în Champions League la Bruxelles, cu Anderlecht.

- Ce s-a întâmplat acolo? Meciul e pe lista partidelor inexplicabile din istoria fotbalului românesc. 
- Nu cred că se aștepta nimeni ca noi să conducem cu 2-0 la pauză. Cred că a fost o relaxare. MulțI ne-am gândit că e meciul jucat. Au dat un gol, apoi și pe al doilea. Aveau publicul în spate, noi am picat puțin psihic. A fost o mare dezamăgire.

Culisele transferului la Spartak

-Cum te-ai înțeles cu Rednic? 
- Excelent. Motivator foarte bun. Țin minte că stăteam în cameră cu Perjă, eram foarte buni prieteni. La un moment dat jucam pe același post, fundaș central stânga. Rednic îl chema pe Perjă: „Băi, moldovene, tu vrei să joace olteanul ăla înaintea ta? Vreau să mănânci norii la antrenament!”. Îl monta foarte bine. Apoi mă lua pe mine: „Bă, oltene, păi joacă moldoveanu’ în fața ta?! Vreau să văd și la tine!”. Eu și cu Perjă vorbeam între noi. Dacă eram titular și greșeam o pasă, îl scotea pe Perjă la încălzire. Când îl vedeam cu coada ochiului, mă gândeam că o să mă scoată. Rednic avea un feeling, un simț la jucători. Știa cum să te aducă să dai sută la sută pe teren.

- Crezi că o va scoate pe Dinamo din impas? Sau și-a pierdut din magie cu trecerea anilor?
- Nu cred că a pierdut, cred că are mai multă experiență. Dar Dinamo nu are jucători extraordinari. E o situația extrem, extrem de grea. Sper să reușească, dar lor le trebuie stabilitatea unui patron.

- Te-ai transferat afară la Spartak Moscova. Cum a fost experiența din Rusia? 
- Mă uitam într-o seară la un meci de Champions League și sună telefonul. Giovanni Becali. “Băi, iei pașaportul și la 9 dimineața ești la mine la birou”. A doua zi eram la birou. “Vrei să mergi la Moscova?”. Cum Dumnezeu să nu merg?! Am plecat cu el și cu Gică Popescu la Moscova. Am fost la masă, am vizitat un pic orașul, dar nu ne întâlneam cu nimeni. Îi zic: “Domn Giovanni, se face 12, se închide perioada de transferuri”. Mi-a zis: “Stai liniștit, băiatul lui tata!”. La 12 fără 10 am ajuns la birou. M-a întrebat: “Pe cât vrei să semnezi? Trei, patru sau cinci ani?”. Pune, bre, cinci ani, să mă dea ei afară!

- Ai stat ceva în Rusia… 
- Da, cinci ani, dintre care trei ani și jumătate la Spartak, titular. Ei m-au cumpărat ca fundaș stânga. Era Nevio Scala antrenor, venise să vadă pe nu știu cine de la Dinamo. Noi i-am tot bătut pe Dinamo în perioada aia, vreo 11 meciuri consecutive. Scala tot zicea: „Îl vreau pe ăla!”. Giovanni zicea că nu. Scala a zis apoi că mă vrea pe mine. Giovanni i-a zis că are altul mai bun. Până la urmă, m-a luat pe mine. Când am ajuns acolo, m-a băgat fundaș stânga la antrenament. Eu tot migram spre centru. Jucasem 3-4 ani numai mijlocaș central.

- Și el cum a reacționat? 
- M-a luat deoparte și mi-a zis: „Mă, dar poziția ta care este?”. Mijlocaș central stânga. El: „Da? Mie mi s-a spus că ești fundaș stânga”. I-am zis că pot să joc fără nicio problemă. A fost ok. A fost o perioadă extraordinară acolo, singura dezamăgire e că nu am reușit să câștig campionatul.

Prinși de antrenor în flagrant, cu Iencsi după frigider

- Cum a fost viața la Moscova cu Tamaș și Iencsi? 
- Tamaș e un băiat senzațional, fotbalistic și uman. Era primul tot timpul la fotbal, are un organism incredibil. Ieșeam în oraș, normal, dar în rest ne capacitam pe meciuri. Dar hai să-ți spun una bună. În prima mea zi la Spartak, am fost amendat cu 1.000 de dolari. Am ajuns la aeroport noaptea, ne-a luat șoferul, ne-a dat o listă cu cuvinte în rusă. A doua zi, la bază, ne-am antrenat și apoi am ieșit la masă în oraș. Ne-am întors seara. Tamaș zice: „Mi-e foame, hai să mâncăm ceva!”.

L-am avut pe Nemanja Vidici coleg la Spartak. La început, a avut niște probleme. Vorbeam cu Iencsi: “Bă, frate, ce caută ăsta pe aici?”. După care a început să joace și a fost un jucător extraordinar. Puternic, tare la cap, tehnic
- Florin Șoavă

- Unde, în oraș? 
- Nu, la baza. Tamaș a zis că-l știe el pe băiatul de la bucătărie. Era un tip tânăr. Ne-a făcut ceva de mâncare. Scala stătea tot la bază. Pe la 11 și ceva, vine Scala și parchează cu farurile direct în geam. Ne-a văzut pe toți, îți dai seama. Când a văzut, Iencsi a fugit și s-a ascuns după frigider. Eu unde să mă mai ascund?! A intrat Scala și a început: Ce e cu voi aici?”. Tamaș vorbea italiană: „Mister, am fost prin oraș, ne-a venit foamea!”. Scala era supărat că mâncam la ora aia. Zice: „Dar Iencsi unde e?”. La care Tamaș: „Uite acolo, după frigider!”. 

- L-a dat de gol… 
- Iencsi a ieșit de după frigider: „Bă, Gaboane, nu se poate!” Era foarte supărat, afectat. Tamaș zice: „Păi, stai, mă, nu erai cu noi?”. Am luat amendă 1.000 de dolari, dar doar verbal, nu mi-au oprit banii.

„Steaua a avut mereu prioritate la națională”

- Ce simțeai atunci când presa susținea că ești “copilul” lui Iordănescu, favoritul lui? 
- Nu eram favoritul sau copilul nimănui. Jucam mai multe poziții, aveam un stâng bun, vedeam jocul bine, eram un jucător inteligent de care echipa națională avea nevoie. Probabil erau și alte interese din exterior, să joace alți jucători. Era greu, îți dai seama. Sincer, la echipă națională de acum ce ar trebui să facem cu anumiți jucători?! Că nu văd să fie vreunul criticat cum am fost eu.

22 de meciuriare Florin Șoavă pentru echipa națională. A debutat în Algeria, în 2000, în același meci în care a debutat și Mirel Rădoi

- Așa e. 
- Am avut tărie de caracter, dar era greu. Din tot lotul de jucători, te simțeai vizat că nu meriți să fii acolo. În schimb, demonstram la echipa de club. Am fost un jucător bun. Ca fundaș nu am băgat niciodată alunecare, citeam jocul. Deși antrenorii spun că trebuie să te dai pe fund, să-ți intre iarbă nu știu unde. Eu intuiam bine jocul, interceptam bine, mă mutam foarte bine în funcție de minge.

- Care a fost momentul cel mai greu când criticile te-au copleșit?
- După meciul cu Cehia (n.r. - Cehia - România 1-0, în preliminariile CM 2006) când am pierdut dintr-un penalty pe care l-aș fi provocat eu. Țin minte că domnul Anghel Iordănescu ne dădea om în marcaj. Omul meu nu a venit la faza respectivă deși îl așteptam. În schimb, Martin Jiranek - coleg cu mine la Spartak - era singur pe linia de 16 metri. El a făcut o fentă, s-a dus în spate, m-a tras de tricou și am căzut unul peste altul. Nu a fost niciun fel de penalty, dar toată lumea m-a acuzat că din cauza mea s-a pierdut acel meci (oftează).

- Te-ai și retras după meciul ăla de la națională. 
- Da, pentru că am simțit un negativism în primul rând din partea antrenorului. A vorbit cu mine, m-a întrebat dacă am făcut penalty. L-a trimis pe Rotariu, apoi pe Doboș, secunzii lui, le-am explicat cum a fost faza. Când am venit în țară, prima lui declarație a fost că eu am fost cel care a făcut și a dres. În primul rând, pierde toată echipa, nu un singur jucător. Chiar cu o fază înainte, Iencsi sau Lobonț făcuse fault în careu, dar nu s-a dat. Probabil că s-a dat la mine, în compensație.

- Practic, declarațiile lui te-au făcut să spui stop. 
- Da. Deși presa spunea că sunt favoritul domnului Iordănescu, eu nu aveam un statut de titular la națională. A avut anumiți jucători în care credea mai mult, jucători cu care mai lucrase. Poate că pe undeva e normal, dar mie nu mi se pare normal. Prioritate a avut tot timpul Steaua la echipa națională. Ok, avea jucători buni, traseu european.

Cred că trebuia insistat pe jucătorii de la Craiova în campania asta de calificare. Erau în foarte mare formă, poate ar fi fost mai bine pentru națională 
- Florin Șoavă

Drama de la Copenhaga, „un moment delicat pentru mine”

- După câțiva ani ai spus că regreți retragerea de la națională. 
- Da, am regretat. Indiferent ce se întâmplă, nu te retragi de la națională. E Everestul. Am făcut pasul în spate și regret. Cum luptasem până atunci, trebuia să lupt în continuare. Dar probabil voiam să simt o eliberare, să scap. Poate a fost și o automulțumire. Nici un jucător nu ar trebui să facă asta, să se retragă când încă mai poate juca.

- Povestește-ne ce îți amintești de la meciul cu Copenhaga, când Iordănescu te-a introdus în minutul 91 să securizeze un 2-1. Am luat gol în minutul 90 plus patru. 
- A fost o dezamăgire. Dar îmi aduc aminte că eram în autocar, în drumul spre stadion, foarte foarte concentrați. Anghel Iordănescu avea capacitatea asta. În autocar era o atmosferă apăsătoare, dar Flavius (n.r. - Stoican) - care e un tip extraordinar - începe din spate: „Băi, frații mei, dacă n-aveți ce face cu mingea stați relaxați! Mi-o dați mie și stați relaxați!”. A mai detensionat un pic atmosfera.

- Dar meciul a fost groaznic. 
- Toată lumea dă vina pe Dorinel Munteanu că nu a ținut de minge, dar de acolo și până la gol au fost mai multe momente în care puteam să oprim faza. Pancu și Mutu au ratat ocazii extraordinare. Toată lumea era cu capul în pământ în vestiar. E un moment delicat pentru mine. Marea mea dezamăgire a fost că nu am participat cu România la un turneu final.

- Când te-ai întors din Rusia, ai fost dorit de Dinamo, dar ai ales din nou Craiova. 
- Da. Când am aterizat, am deschis telefonul și aveam un apel de la Cristi Borcea. A zis că îmi dă contract pe trei ani, dar i-am zis că nu mai vreau. Ori dacă jucam la Dinamo ori în Rusia, pentru mine era același lucru. Voiam să fiu aproape de familie și am venit să joc pentru Craiova.

- La Craiova ai avut probleme cu banii. 
- Când am plecat, domnul Mititelu mi-a dat o hârtie cu ce aveam de primit la zi. Ulterior, i-am primit. Am făcut memoriu la comisii.

- A fost dezamăgitoare a doua perioadă la Craiova. 
- (Oftează) Dezamăgitoare pentru că nu știu ce s-a întâmplat. Poate nu mai era nici aceeași situație financiară, nu mai erau condițiile pentru a face un fotbal profesonist. Totul s-a stricat. Aveam un salariu foarte mare și se așteptau de la mine să fiu un Dumnezeu. Poate că domnul Mititelu se înconjurase de niște oameni care îi suflau verzi și uscate, voiau și ei să mănânce o pâine pe la echipă. Dar când am vorbit cu el, era un tip deschis. I-am zis că vreau doar binele echipei.

- Unul dintre acești oameni era cumva Trică? 
- Nu am nicio problemă cu el. Poate a fost ceva atunci, dar a trecut.

- Cum simți disputa dintre cele două Craiove? 
- Au mai fost două Craiove, Electroputere și Universitatea. Ba chiar Electro a terminat la un moment dat înaintea Craiova. Eu nu sunt fanatic, eu iubesc Craiova fotbalistică. Nu am nicio problemă cu niciuna dintre cele două echipe. 

- Ești mulțumit cu cariera pe care ai avut-o ca fotbalist?
- Sunt mulțumit, împăcat. Poate îmi doream un turneu final, o calificare în Champions League. Am avut șansa cu Spartak la Celtic, dar am pierdut la 11 metri.

Pentru mine nu există lucru greu. Mă adaptez la orice situație. Ca fotbalist jucam fundaș stânga, fundaș central stânga, mijlocaș central. Și în viața de zi cu zi reușesc să mă adaptez. Sunt un om muncitor, deschis, cu zâmbetul pe buze, pozitiv, fac totul cu plăcere
- Florin Șoavă

VEZI AICI INTEGRAL EMISIUNEA GSP LIVE CU FLORIN ȘOAVĂ

CITEŞTE ŞI ALTE ŞTIRI DIN FOTBAL:

Șefii FRF au zburat după selecționer! » Răzvan Lucescu, surprins în Grecia alături de Burleanu și Stoichiță