Articol de Remus Dinu - Publicat marti, 03 decembrie 2024 12:30 / Actualizat miercuri, 04 decembrie 2024 01:34
Foștii coechipieri de la Steaua deplâng zilele acestea dispariția lui Helmut Duckadam, cel care a încetat din viață luni, la vârsta de 65 de ani, din cauza unor complicații cardiace. Marin Radu II, 68 de ani, de două ori golgheter al primei ligi, coleg cu „Eroul de la Sevilla” între 1984 și 1986, i-a adus un omagiu fostului său camarad într-un interviu acordat marți Gazetei Sporturilor.
„Șarpele”, așa cum este poreclit fostul mare atacant al României, cel care a evoluat în Ghencea între 1984 și 1986, a rememorat perioada în care l-a avut coechipier pe Duckadam, enumerând calitățile care l-au făcut atât de îndrăgit pe goalkeeper-ul care a salvat patru penalty-uri în finala din '86. Marin Radu II a vorbit și despre ultimul său dialog cu Helmut Duckadam, purtat în septembrie, când arădeanul suferise o intervenție pe cord.
Marin Radu II, fostul coleg al lui Duckadam: „Sănătatea nu i-a dat pace, e trist! Toată lumea sportului să fie mândră de el”
- Domnule Marin Radu, Helmut Duckadam este de ieri în eternitate...
- Nu putem să vorbim despre el la trecut... Am pierdut un coleg, un om deosebit, un mare sportiv, care voia întotdeauna numai binele tuturor. Sunt multe amintiri petrecute în cariera de sportiv, păcat că sănătatea nu i-a dat pace. A avut probleme, atâtea probleme la braț, acum inima e cea care i-a curmat viața. E trist! E un om care a lăsat ceva în urmă. Tot ce înseamnă lumea sportului trebuie să fie mândră de el.
- Cum vi-l amintiți pe Helmut, aveți o povestioară aparte care să vă vină în aminte acum?
- Noi am fost un grup foarte unit, știam ce înseamnă sportul, știam ce înseamnă competiția, era altfel. Dar nu aveam ceva deosebit, exact ce făceau toți sportivii făceam și noi. Nu întâmplător s-au făcut performanțele de la vremea respectivă. Un grup minunat, iar el făcea parte din acel grup.
- Sevilla '86, o seară unică, reper pentru cariera dânsului. Vă mai amintiți ceva special de atunci? Peste ani, v-a mai relatat Helmut Duckadam ceva inedit despre acel meci?
- Au trecut foarte mulți ani de atunci, aproape 40 de ani... Nu ne mai amintim foarte multe. După Sevilla a fost o bucurie imensă, toți eram fericiți, am fost împreună cu familiile... Era greu de realizat performanța respectivă. El și toți ceilalți au contribuit la acea performanță, iar el a făcut minuni la acele penalty-uri. Greu de egalat, am văzut că este și în «Guinness Book».
„Am vorbit cu el după operația din septembrie. Era jovial, cum îl cunoșteam...”
- Vi se pare că în ultimii ani a primit recunoștința pe care o merita?
- Sunt multe lucruri pe care noi nu le cunoaștem, dar am văzut cu toții modestia lui, am văzut cum s-a comportat, n-a știut lumea multe lucruri despre el. Nu a ieșit în față, a știut să aibă grijă de el, de familie.
- Cumva, l-ați avut și adversar pe Duckadam când erați la FC Argeș? I-ați dat și gol?
- Da, i-am dat un gol sau două, nu mai țin bine minte. Sincer, puțini au fost portarii pe care n-am reușit să-i înving.
- Când ați vorbit ultima oară cu dânsul?
- În septembrie, când se internase. Era după operație, era jovial, cum îl știam noi. Atunci a fost ultima dată. Se simțea bine după operație, cel puțin așa l-am simțit eu. Și am văzut că apoi își reintrase în viața normală. Acum s-a internat pentru spate, dar inima i-a cedat... A suferit mult atât timp, atâția ani de zile, foarte mult în spital, foarte mult la doctori. Păcat, a fost un om iubit și apreciat pentru ceea ce a făcut pentru sport.
Decizia luată de Real Madrid după moartea lui Helmuth Duckadam » Gestul impresionant al spaniolilor
)
)
)
)
)
)
)
)
